Ziua 28 | Pionierii Reformei | Zacharius Ursinus (1534–1583) – Profesorul fericit
Acum cinci sute de ani, curajul lui Martin Luther a declanșat Reforma, dar el nu a fost singur. Reforma a fost o mișcare a multor eroi, cunoscuți și necunoscuți, care au modelat istoria. Explorați colecția completă a articolelor noastre Pionierii reformei dar și cartea Pionierii credinței.
Deschiderea Catehismului de la Heidelberg (1563) este una dintre cele mai răsunătoare afirmații de credință din întreaga istorie creștină:
Întrebare: Care este singura ta mângâiere în viață și în moarte?
Răspuns: Că nu îmi aparțin mie însumi, ci că aparțin, cu trupul și sufletul, atât în viață cât și în moarte, Mântuitorului meu credincios, Isus Christos.
Catehismul de la Heidelberg a fost rodul unei echipe de autori însărcinată de electorul german Frederic al III-lea, un principe protestant evlavios din primele decenii ale Reformei germane. Cel mai important dintre autorii catehismului a fost profesorul de la Universitatea din Heidelberg, Zacharius Ursinus.
Reformatorul smerit
Ursinus a fost studentul lui Philip Melanchthon, care fusese el însuși unul dintre principalii ucenici ai marelui reformator german Martin Luther. Luther a murit în 1546. În tinerețea sa, în anii 1550, Ursinus a călătorit prin multe dintre principalele capitale ale Reformei europene, întâlnindu-l pe John Calvin la Geneva, printre alți conducători de seamă ai Reformei.
În această perioadă, reformatorii germani erau profund divizați în privința unor chestiuni teologice precum natura exactă a Cinei Domnului. Când Ursinus, smerit, a fost chemat să devină profesor la Heidelberg în 1561, a declarat: „O, de-aș putea rămâne ascuns într-un colț!” Însă Dumnezeu îl chema pe Ursinus la Heidelberg pentru a contribui la întărirea moștenirii Reformei.
Mângâietorul de la Heidelberg
Catehismul de la Heidelberg a fost publicat anonim, dar majoritatea observatorilor de astăzi îl creditează pe Ursinus cu rolul principal în redactarea lui. Accentul pus pe doctrina calvinistă a făcut din acest catehism unul dintre cele mai influente din epoca Reformei.
Catehismul de la Heidelberg a fost tradus rapid în mai multe limbi, inclusiv în engleză, în 1572. În lumea anglofonă, doar Mărturisirea de credință de la Westminster, redactată în Anglia în secolul următor, avea să îl întreacă în notorietate. Unul dintre motivele pentru care catehismul de la Heidelberg a avut un asemenea succes este limbajul unificator folosit în legătură cu subiecte controversate, precum cele referitoare la Cina Domnului. Ursinus nu dorea să agraveze și mai mult diviziunile dintre protestanți.
Totuși, în acord cu convingerile calviniste ale lui Ursinus, catehismul zugrăvește o imagine sumbră a stării umanității în afara lui Christos. În întrebarea și răspunsul 5 din catehism, Ursinus ne spune (pe baza unui număr mare de referințe biblice) că suntem „înclinați din fire” să-L urâm pe Dumnezeu și pe aproapele nostru. Întrebarea și răspunsul 8 întreabă dacă suntem „atât de corupți încât suntem total incapabili să facem vreun bine”. Ursinus răspunde că da, suntem atât de corupți, „dacă nu suntem născuți din nou prin Duhul lui Dumnezeu.”
Pe de altă parte, o viață răscumpărată de Dumnezeu este una de sfințenie, mulțumire și bucurie de nedescris în veșnicie. Mângâierea conținută în prima întrebare provine din înțelegerea adâncimii mari a păcatului nostru, a marii eliberări pe care o aduce Christos din „mizeria” și mânia pe care o merităm din pricina acelui păcat, și a recunoștinței adânci față de Dumnezeu pe care ne-o trezește cunoașterea acestei izbăviri. Ursinus explică faptul că „natura noastră nouă” în Christos este „o bucurie sinceră în Dumnezeu prin Christos, și o dragoste și desfătare de a trăi potrivit voii lui Dumnezeu în fapte bune.” Bucuria în răscumpărarea noastră este, pentru Ursinus, temelia vieții sfinte.
Moștenirea bucuriei
În ciuda eforturilor lui Ursinus de a unifica facțiunile protestante aflate în conflict, succesorul lui Frederic al III-lea l-a înlăturat pe el și pe alți profesori calviniști de la catedra din Heidelberg în anii 1570. Ursinus și-a găsit de lucru la o academie reformată nu departe de Heidelberg. A murit în 1583, la vârsta de 48 de ani.
Prin Catehismul de la Heidelberg și prin vastele prelegeri publicate în apărarea teologiei care stă la baza acestuia, Ursinus a lăsat un tezaur bogat de învățătură biblică pentru generațiile viitoare de credincioși. Învățăturile lui Ursinus inspiră încă multă bucurie astăzi, nu în ultimul rând datorită marii lucrări pe care Dumnezeu a făcut-o prin el și prin toți reformatorii.
Sursa originală: The Happy Professor – https://www.desiringgod.org/articles/the-happy-professor
Tradus cu permisiune – Translated with permission