Mă simt ca prins în capcană datorită slujbei mele – ce ar trebui să fac?

⏱️Timp necesar pentru citire: 7 min

Transcriere audio

Tony Reinke: Încă o dată, Tim Keller ni se alătură la telefon din New York City pentru a vorbi despre vocație și muncă și despre cartea lui extrem de utilă Every Good Endeavor: Connecting Your Work to God’s Work – Orice lucrare bună: Cum se leagă munca ta cu lucrarea lui Dumnezeu. Miercuri am discutat despre folosirea greșită a vocației, atunci când ne gândim la muncă doar în termeni de auto-împlinire și auto-realizare. Am vorbit despre felul în care acest mod de a privi lucrurile ajunge, încet, să zdrobească o persoană. Este un subiect vast mai ales pentru părinții care doresc să-și formeze copiii de mici într-o mentalitate a muncii făcute cu hărnicie.

În carte scrii următoarele: „Munca nu a apărut [în creație] după o epocă de aur a timpului liber” (36). Un punct excelent. Munca umană este integrată în mod deliberat în creație chiar de la început. Așadar, vorbește-le părinților. Tim, cum pot eu, ca tată, să-mi învăț și să-mi formez copiii de mici în privința valorii divine a muncii?

Făcuți să muncim

Tim Keller: Ei bine, desigur, trebuie să le prezinți doctrinele de bază ale creației, căderii și răscumpărării. Trebuie să le oferi copiilor la orice vârstă, dar într-o formă pe care o pot înțelege la vârsta respectivă.

„Am fost creați să muncim și suntem fericiți doar atunci când muncim.”

Cred că trebuie să le spui că munca a fost pusă în grădina Edenului atunci când Dumnezeu făcuse totul absolut perfect. Exista muncă și atunci. Asta trebuie să însemne că, deși în această viață munca este adesea dificilă, noi am fost creați să muncim.

Trupurile noastre se degradează, așa că munca ne uzează efectiv. Mințile și inimile noastre nu sunt așa cum ar trebui din cauza păcatului. Foarte des avem dificultăți în a ne concentra. Dar, în cele din urmă, am fost creați să muncim și suntem fericiți doar dacă muncim. Poți spune chiar că oamenii care nu au de lucru sau nu muncesc ajung, pe termen lung, să fie deprimați. Motivul este că noi am fost creați pentru asta. Am fost creați să găsim împlinire în muncă și în a fi de folos altora prin munca noastră.

Cred că există o modalitate de a transmite acest lucru copiilor de 11 ani și de 7 ani. Eu mi-am crescut copiii. Spui lucruri fără să fii sigur că le-au înțeles. Apoi afli, prin întrebări și răspunsuri, în ce măsură au înțeles și în ce măsură nu. După aceea, încerci să faci explicația mai simplă, până când simți că mesajul a ajuns la ei.

Muncind pentru statut

Tony Reinke: Foarte adevărat. Bun, copilul crește. Să derulăm rapid până la un tânăr sau o tânără care acum se gândește serios la o direcție profesională. Unul dintre lucrurile pe care le spui în cartea ta este că observi, în New York City, că un număr de tineri absolvenți de facultate își aleg cariera ca formă de identitate. Cariera ajunge să fie ceva asemănător cu o mașină — un indicator de statut. Explică asta.

Tim Keller: Au apărut recent multe cărți excelente despre ideea că trăim într-o epocă consumeristă, în care identitatea ta este văzută prin produsele pe care le consumi. Sunt genul de persoană care poartă acest tip de haine, deține aceste dispozitive electronice — acestea sunt accesoriile pe care le folosesc. Astfel, ajungi să-ți extragi identitatea din brandurile pe care le folosești.

Mi-e teamă că ceea ce s-a întâmplat este că și locurile de muncă au ajuns să funcționeze la fel. Nu există nicio îndoială în privința asta. Văd foarte mulți oameni care acceptă slujbe care, de fapt, nu li se potrivesc. Nu se potrivesc foarte bine cu darurile lor și, de multe ori, nici nu îi împlinesc, pentru că acele slujbe nu îi ajută în mod real pe alți oameni. Dar sunt slujbe cu statut ridicat, iar oamenii simt: „Trebuie să fiu în slujba asta ca să mă simt bine cu mine însumi.” Este un marker de identitate.

De foarte multe ori, oamenii nu își aleg slujbele pe baza vocației. Nu spun: „Ce daruri am și cum pot fi de folos altora prin munca mea?”, ci: „Cum pot obține o slujbă care să-mi ofere același sentiment de valoare personală pe care îl am atunci când conduc un anumit tip de mașină?”

Muncă coruptă

Tony Reinke: Da, o observație foarte bine punctată. Aș vrea să insist puțin asupra vocației din perspectiva consumatorului și să propun un mic scenariu ipotetic. Să spunem că, în Babilonul Antic, există un om care cultiva paie. Se pricepe la asta, muncește din greu, își servește bine cumpărătorul, livrează întotdeauna la timp și nu cere niciodată mai mult decât trebuie. Paiele lui sunt cumpărate și apoi sunt folosite imediat pentru a produce cărămizi arse și întărite, care sunt stivuite de alți muncitori în Turnul Babel. Toate acestea pentru a întreba: în ce moment vocația cultivatorului de paie devine virtuoasă sau coruptă din cauza produsului final de la capătul lanțului?

„Ce daruri am și cum pot fi de folos altora prin munca mea?”

Tim Keller: Ei bine, cred că trebuie să colaborezi foarte direct cu răul înainte de a începe să vezi lucrul acesta ca pe un păcat. Problema impulsului purist este următoarea: dacă fac pâine și știu că există criminali în oraș care mănâncă pâinea mea și rămân în viață datorită faptului că eu fac pâine, ar trebui chiar să renunț la asta? Ar trebui să spun: „Bine, doar un anumit procent dintre criminali mănâncă din ea, dar eu îi ajut să trăiască, deci ar trebui să mă opresc?”

Luther ar râde de ideea că trebuie, într-un mod „pur”, să te asiguri că munca ta promovează doar scopuri evlavioase. Luther explică Psalmii — în special Psalmii 145, 146 și 147 — unde se vorbește despre faptul că Dumnezeu hrănește tot ce are suflare. El iubește tot ceea ce a creat.

Apoi Luther întreabă: „Bine, dar cum îi hrănește Dumnezeu pe toți?” Îi hrănește prin fermier. Îi hrănește prin lăptăreasa care mulge vaca. Îi hrănește prin șoferul de camion care aduce bunurile la piață. Aceasta este, de fapt, lucrarea lui Dumnezeu. Dacă tu doar lucrezi pământul, faci lucrarea lui Dumnezeu. Nu trebuie să fii un fermier creștin.

Dar, la un anumit punct, cred — pentru că sunt credincios și cred în viziunea despre lume și în importanța ei — că munca trebuie făcută și dintr-o perspectivă creștină. Totuși, cred și că Luther are ceva important de spus. Toată munca este muncă bună dacă este făcută bine. Dacă ai încerca să spui că munca ta îi ajută pe unii care urmăresc scopuri rele, la un moment dat ai ajunge complet paralizat. N-ai mai putea face nimic.

Sentimentul de a fi prins într-o capcană

Tony Reinke: Corect. Așadar, aplică logica lui Luther încă un pas mai departe și aplic-o acelui frate sau acelei surori creștine despre care vorbeam data trecută, care se simte captiv(ă) într-o vocație care nu-i place.

Tim Keller: În înțelegerea lui Luther, chemarea înseamnă că fata de la fermă care mulge vacile trebuie — chiar dacă este singurul loc de muncă disponibil pentru ea și și-ar dori să fie în altă parte — să vadă ceea ce face ca fiind chemarea lui Dumnezeu. Ea trebuie să vadă că nu este vorba doar de a mulge vaci — acesta este modul ei de a participa la grija lui Dumnezeu pentru creația Sa, pentru că El a hotărât că așa va face ea acest lucru.

Există un psalm care spune: „[Dumnezeu] întărește zăvoarele porților tale” (Psalmul 147:13). Cu alte cuvinte, El îți oferă siguranță. Apoi Luther spune: „Dar cum întărește Dumnezeu zăvoarele porților cetății tale? O face prin guvernatori buni, polițiști buni și soldați buni.”

Ceea ce încearcă să transmită este că orice muncă bună, făcută bine, este o chemare din partea lui Dumnezeu. Chiar cred că înțelegerea calvinistă a chemării — care presupune împlinirea lucrării lui Dumnezeu dintr-o viziune creștină asupra lumii — și înțelegerea luterană a chemării — care înseamnă pur și simplu grija față de creație și a fi de folos altor oameni prin muncă — sunt complementare. Chiar cred asta.

Aceasta este o parte foarte importantă a cărții — să scoată în evidență faptul că ele sunt complementare. Trebuie să le folosești pe amândouă. A vedea munca ta ca pe o chemare nu este o problemă nici măcar atunci când ești blocat într-un loc de muncă pe care nu-l placi. Trebuie să spui că, în acest moment, este totuși chemarea lui Dumnezeu, iar asta îți oferă multă pace. Poți spune: „Uite, pot răspunde în continuare chemării lui Dumnezeu în această slujbă, chiar și în timp ce caut un loc de muncă despre care cred că se potrivește mai bine darurilor mele.”

Sursa originală: I Feel Trapped In My Job. What Should I Do? https://www.desiringgod.org/interviews/i-feel-trapped-in-my-job-what-should-i-do

Tradus cu permisiune – Translated with permission