Așteptarea este cea mai grea parte
Există momente în viață când te simți blocat, absolut blocat — nu doar trist pentru o zi, ci prins până la piept într-o groapă noroioasă, cu nisipuri mișcătoare. Și aștepți și aștepți. Și strigi către Dumnezeu să te ajute. Dar nu primești niciun răspuns — nu imediat. Și te trezești întrebându-te dacă Dumnezeu te-a uitat pur și simplu.
Astăzi, ne uităm la Psalmul 40. L-am citit ieri în Planul de citire a Bibliei Navigators (dacă v-ați alăturat nouă anul acesta), analizând această perioadă dificilă de așteptare, pe care David a numit-o „groapa pieirii”, și prin care trece și James din Waltham, Massachusetts, care nu ne spune care este groapa lui în acest moment, dar este clar că se află într-o groapă.
„Dragă pastor John, îți mulțumesc că mi-ai răspuns la întrebare. Când citesc din nou Psalmul 40, observ că psalmistul se descrie pe sine ca fiind ridicat din groapă și așezat pe o stâncă solidă, cu un cântec nou pe buze (versetele 2-3). Cum pot înțelege această imagine ca fiind o acțiune deliberată a lui Dumnezeu în propria mea viață, ca ceva ce aș percepe când se întâmplă? În ce moduri ar putea luptele și așteptarea mea actuală să-mi modeleze încrederea în Dumnezeu, întrucât psalmul începe cu o așteptare răbdătoare și răspunsul atent al lui Dumnezeu (versetul 1)? Ar putea dificultățile mele să mă pregătească pentru o mărturie viitoare care să-i încurajeze pe alții să aibă încredere în El, precum hotărârea lui David de a proclama credincioșia lui Dumnezeu (versetele 9-10)? Cum ar trebui să interpretez apelurile repetate ale psalmului la milă și recunoașterea grijii lui Dumnezeu în mijlocul necazurilor continue (versetele 11-17)? Cum pot găsi un scop, speranță sau un „cânt nou” în tensiunea dintre așteptare, suferință și încrederea în Dumnezeu? Cum pot vedea un scop în ceea ce pare fără sens?”
Perioade de descurajare
Ei bine, acum aproape 46 de ani, acest psalm, Psalmul 40, în special primele trei versete, a avut un impact enorm asupra modului în care am înțeles și am gestionat propriile mele perioade de descurajare – și perioadele de descurajare au fost multe în acele zile de început, când eram un păstor tânăr.
Cred că acest psalm se află în Biblie tocmai pentru a ne arăta cum să navigăm pe apele tulburi ale descurajării. Așadar, permiteți-mi să le citesc, pentru că nu toată lumea le are în minte.
„Îmi pusesem nădejdea în Domnul, și El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă și mi-a întărit pașii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulți au văzut lucrul acesta, s-au temut și s-au încrezut în Domnul.” (Psalmul 40:1–3)
Este uimitoare, această succesiune de gânduri. Există aici un model de viață, un model de a face față descurajării. Este foarte realist, foarte sobru și foarte plin de speranță. Văd șase etape în acest model:
- David se află într-o groapă noroioasă. Acolo pare să se afle prietenul nostru și acolo ne aflăm cu toții din când în când.
- El strigă către Dumnezeu după ajutor.
- El așteaptă pe Domnul, dar nu ni se spune cât timp așteaptă. Mă bucur că nu ni se spune cât timp a așteptat.
- Dumnezeu îl scoate din groapă în siguranță.
- Dumnezeu îi dă lui David un cântec nou.
- Mulți alții ajung să se încreadă în Dumnezeu când văd aceste lucruri.
Groapa regelui David
Cred că ar fi corect să deducem din ceea ce spune James când ne trimite această întrebare că el se află într-un fel de groapă împreună cu regele David. (Așa îmi place să numesc acest psalm: „În groapă cu un rege”.) James nu ne spune ce reprezintă această groapă. Nici David nu ne-a spus, dar nu-i nimic.
Dacă este adevărat, dacă James se află în groapă cu David, atunci permiteți-mi să-i spun lui James cu certitudine că aceste versete sunt concepute de Dumnezeu – într-adevăr, această experiență prin care trece James este concepută de Dumnezeu – pentru a aduce cel puțin trei lucruri noi în viața lui. Dumnezeu face întotdeauna zece mii de lucruri când face ceva, iar pe 99% dintre ele nu le cunoaștem și nici nu ne dăm seama de existența lor. Nu cunoaștem scopurile fiecăruia dintre lucrurile pe care le face, dar El ne poate permite uneori să vedem două sau trei, și asta este ceea ce vedem aici. Asta ne oferă David. Dintre miile de lucruri pe care Dumnezeu le face prin această experiență a gropii, David ne arată nouă și lui James trei scopuri ale lui Dumnezeu în ea.
Așadar, privind înapoi, David interpretează ceea ce Dumnezeu făcea în acea perioadă de descurajare și spune că Dumnezeu îl conducea către aceste trei experiențe noi. Și acestea sunt trei lucruri noi pe care Dumnezeu intenționează să le aducă în viața lui James – cel puțin asta este rugăciunea mea. Cred că asta intenționează Dumnezeu să facă în această sesiune APJ. David spune că Dumnezeu i-a dat (1) o nouă siguranță, (2) un cântec nou și (3) o nouă semnificație. Asta a făcut Dumnezeu cu descurajarea lui David.
O nouă siguranță, cântec, semnificație
Acum, deoarece Dumnezeu este suveran, nu există nimic întâmplător în viața creștină. Iacov 4:15 spune: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucru.” Expresia „cutare sau cutare lucru” are scopul de a acoperi toate detaliile vieții creștine. Așadar, când spun că Dumnezeu are un plan bun și un scop plin de iubire în descurajările care vin asupra copiilor Săi, nu inventez nimic. Și sunt convins de acest lucru pentru că tocmai am văzut ceva online unde cineva nega categoric că Dumnezeu are vreun rol în lucrurile descurajante din viața noastră, susținere pe care consider absolut nebiblică.
Așadar, când David spune că Dumnezeu l-a condus prin groapa pieirii și prin mlaștina noroioasă pentru aceste trei experiențe noi, putem învăța ceva despre scopul lui Dumnezeu pentru perioadele noastre de descurajare.
James, deși nu poți ști tot ce face Dumnezeu în suferința prin care treci acum, e evident că poți ști un lucru. El intenționează să te scoată din această situație și să-ți dea un nou sentiment de siguranță în El. El intenționează ca tu să cânți un cântec de laudă cu o nouă intensitate. Și El intenționează ca alți oameni să vadă prin ce ai trecut sau prin ce treci, astfel încât să se teamă de propria lor necredință și să realizeze că se află într-o situație disperată și apoi să-și pună încrederea în Domnul.
Și te încurajez prin rugăciune și credință să te alături lui Dumnezeu în așteptarea și speranța faptului că El va lucra pentru tine chiar și în acest moment, în timp ce filmăm împreună acest APJ. Așadar, să citim din nou:
„Mi-a așezat piciorul pe stâncă și mi-a întărit pașii”: Aceasta este noua ta siguranță.
„Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru”: Acesta este noul tău cântec.
„Mulți vor vedea și se vor teme și își vor pune încrederea în Domnul”: Aceasta este noua ta semnificație.
Așteptând cu răbdare momentul potrivit al lui Dumnezeu
Acum, iată cheia: David a spus că, în timp ce se afla în groapa descurajării, a așteptat pe Domnul. A așteptat cu atenție, cu răbdare, cu umilință, cu speranță. El voia ca Dumnezeu să se arate prin manifestări ale siguranței, cântecului și semnificației în viața sa, iar Dumnezeu întârzia. David aștepta, Dumnezeu întârzia. Strigătul pe care l-a înălțat către Dumnezeu nu a primit răspuns imediat. Altfel, nu ar fi trebuit să aștepte.
Aceasta este marea provocare a vieții creștine: întârzierile lui Dumnezeu, momentul ales de Dumnezeu. Momentul ales de Dumnezeu nu este aproape niciodată momentul nostru. Aici se află marea încercare a credinței noastre pentru noi toți, nu-i așa? Cât timp, Doamne? Cât timp? De cincisprezece ori în Psalmi, auzim strigătul „Cât timp, Doamne?”, pentru că Dumnezeu este Dumnezeu, iar noi nu suntem.
Căile lui Dumnezeu și timpul lui Dumnezeu nu sunt căile noastre și nu sunt timpul nostru. „Căci o mie de ani, în ochii Tăi, sunt ca ziua de ieri care a trecut, ca o strajă a nopții.” (Psalmul 90:4). Așadar, David spune: „Am așteptat cu răbdare pe Domnul”.
Așteptarea în adâncul descurajării, când Dumnezeu își ascunde chipul zâmbitor, ne pregătește pentru o nouă siguranță, un nou cântec și o nouă semnificație.
Una dintre multele lucruri paradoxale pe care le citim în Biblie se află în Eclesiastul 7:3, unde ni se spune: „Mai bună este tristețea decât râsul, căci, prin întristarea feței, inima se face mai bună”. Ce înseamnă asta? „Prin tristețea feței, inima se face mai bună.”
Cred că înseamnă (cel puțin) că există perioade de pierdere, descurajare, durere și suferință fără de care nu am fi putut cunoaște niciodată anumite profunzimi ale bucuriei.
Și nu este oare adevărat că, în timp ce așteptăm în groapa pieirii și în mlaștina noroioasă, Dumnezeu ne pregătește un nou sentiment de siguranță, un nou cântec și o nouă semnificație care îl slăvește pe Christos?
Sursa originală: Waiting Is The Hardesst Part – https://www.desiringgod.org/interviews/waiting-is-the-hardest-part
Tradus cu permisiune – Translated with permission