Boala poate fi mai bună decât sănătatea
Este posibil ca boala și suferința să fie mai bune decât sănătatea și prosperitatea?
Într-o lume care trăiește ca să evite durerea, întrebarea aceasta poate părea ridicolă. Nu doar cei care caută plăcerea, ci chiar și oamenii religioși privesc suferința ca fiind în întregime negativă — un semn al dezaprobării lui Dumnezeu. În majoritatea religiilor lumii, sănătatea și prosperitatea sunt răsplata pentru o viață bună și credincioasă, în timp ce boala și suferința sunt blesteme, rezultatul faptelor rele din viața aceasta sau dintr-una anterioară. „Evanghelia” prosperității din America perpetuează aceste minciuni, punând semnul egal între sănătate și binecuvântările materiale, pe de o parte, și credincioșia noastră și favoarea lui Dumnezeu, pe de altă parte, iar boala o asociază cu lipsa de credință.
Viața mea bolnavă
Uneori, aproape că eram de acord cu ei, mai ales atunci când rugăciunile mele păreau să rămână fără răspuns, iar durerea mea era necurmată.
Mă întrebam de ce Dumnezeu nu răspundea rugăciunilor mele stăruitoare, bănuind că mai degrabă mă blestemase decât mă binecuvântase. Singurul meu gând era să găsesc alinare, așa că eram nedumerită de versete ca acestea: „Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări” (Iacov 1:2) și „Mi-a fost bine să fiu smerit, ca să învăț orânduirile Tale” (Psalmul 119:71). Încercările mă făceau nefericită. Nimic din suferință nu mi se părea bun. Mă uitam cu invidie la oamenii care aveau ceea ce îmi doream și tânjeam după o viață mai ușoară.
După ce am făcut poliomielită în copilărie, am avut mereu limitări fizice, neputând să alerg, să merg în drumeții sau nici măcar să ies afară singură. În schimb, am învățat să iubesc activitățile „de interior”, cum ar fi lucrul manual, pictura și gătitul, bucurându-mă să fac orice lucru creativ cu mâinile mele.
Diagnosticul de sindrom post-polio le-a schimbat pe toate aceasta, restrângându-mi și mai mult activitatea din lumea fizică, astfel încât acum uneori îmi este greu să ridic chiar și un pahar. Trăiesc cu o durere zilnică, ce altădată era doar ocazională. Totuși, în loc să-mi facă viața mai grea, fiecare pierdere fizică a fost un dar ciudat, care mi-a sporit dependența de Dumnezeu și dragostea pentru El.
Mărturia celor care suferă
Experiența mea nu este neobișnuită. Creștini din întreaga lume și din toate veacurile au cunoscut binecuvântarea deosebită pe care Dumnezeu ne-o dă în boală și în suferință. Hudson Taylor, cunoscutul misionar din China a spus în secolul al XIX-lea:
„Cele mai adânci, mai prețioase și mai durabile lecții spirituale pe care Dumnezeu a binevoit să mi le dea, le-am învățat ca urmare a trecerii prin diferitele mele suferințe fizice. … Simt că ar fi fost nimic mai puțin decât o nenorocire, să fi fost lipsit de suferința trupească prin care am trecut. … Sunt sigur că uneori am întâlnit refuzul lui Dumnezeu de a mă vindeca tocmai atunci când eram cel adâncit în părtășie cu El.”
Ar fi fost cu adevărat o nenorocire să fi fost lipsit de suferința trupească prin care a trecut. Suferința fizică a lui Hudson Taylor a inclus hepatită, un ficat afectat, epuizare constantă, o paralizie de un an în urma unei căzături și depresie severă. Totuși, tocmai suferința l-a apropiat cel mai mult de Dumnezeu.
Henry Frost, medic și prieten al lui Hudson Taylor, a mărturisit aceleași beneficii ale suferinței. El a văzut cum unii dintre pacienții lui au fost vindecați în chip miraculos după rugăciune, în timp ce alții, la fel de bolnavi și la fel de credincioși, nu au fost vindecați. Frost a comentat:
„Binecuvântări spirituale speciale au fost date persoanelor cărora li s-a îngăduit să fie bolnave și cei mai mulți dintre ei, dacă nu chiar toți, au fost în cele din urmă constrânși să mărturisească faptul că au crezut că boala s-a dovedit a fi chiar mai bună decât ar fi putut fi sănătatea.”
Boala s-a dovedit a fi chiar mai bună decât ar fi putut fi sănătatea.
Cu adevărat o sfântă contemporană, Joni Eareckson Tada, tetraplegică și trăind cu dureri cumplite, este de acord cu Frost și Taylor în cartea ei A Place of Healing. Ea adaugă: „El a ales să nu mă vindece, ci să mă țină în brațe. Cu cât durerea este mai intensă, cu atât îmbrățișarea Lui este mai strânsă.”
Cu cât durerea este mai intensă, cu atât îmbrățișarea Lui este mai strânsă.
Mărturiile acestor sfinți, deși radicale, nu sunt rare. Toți cei pe care i-am întâlnit și care s-au întors spre Christos în suferința lor, privind la Isus și la harul Lui în durerea lor, mărturisesc această realitate: suferința și boala sunt daruri mai mari decât sănătatea și prosperitatea. Intensitatea părtășiei cu El, caracterul nemijlocit al prezenței Lui și mângâierea dragostei Lui sunt toate adâncite în suferință.
Nimic nu m-a modelat mai mult
Prin durere, Dumnezeu m-a adus în cele mai profunde, mai intime și mai sfinte întâlniri cu El. Sunt momente pe care nu le voi uita niciodată, chiar și după ce suferința mea va fi trecut. Credința mea a devenit mult mai puternică.
Din cauza bolii, sunt mai puțin legată de lucrurile trecătoare și mai ancorată în cele veșnice. Sunt mai înțelegătoare și mai plină de compasiune. Atunci când sunt apăsată sunt conștientă de propriile mele slăbiciuni și neputințe. De fapt, nimic nu m-a modelat mai profund — nici teologia mea, nici caracterul meu, nici dragostea mea pentru Dumnezeu, nici dragostea mea pentru alții — decât suferința. Prin ea am învățat că o zi în curțile Lui, o zi îmbrățișată de dragostea Lui, o zi de părtășie cu El este mai bună decât o mie în altă parte.
În prosperitate și sănătate, sunt recunoscătoare pentru darurile Lui, dar nu sunt la fel de disperată după prezența Lui. Binecuvântările mele materiale mă pot ține ocupată. În ușurință și belșug, tind să trăiesc egoist, cu un sentiment de îndreptățire și independență, concentrându-mă pe ceea ce mă face pe mine cel mai confortabil. Au fost zile în care m-am gândit foarte puțin la Dumnezeu, fără să simt că am nevoie de El. Mă mulțumesc să-L țin la distanță, dar în suferință am nevoie de El aproape.
O îndurare mai mare decât sănătatea
Charles Spurgeon, care s-a luptat cu depresii frecvente, reumatism, gută și boala Bright, a spus:
„Nu cunosc pe pământ o îndurare mai mare decât buna sănătate, în afară de boală; iar aceasta mi-a fost adesea o îndurare mai mare decât sănătatea. Este un lucru bun să fii fără de necaz; dar este un lucru mai bun să ai un necaz și să știi de unde să primești harul necesar ca să-l poți purta.”
A primi har ca să ne purtăm luptele poate fi mai bine decât să nu le avem deloc. Da, prosperitatea și sănătatea sunt îndurări, dar ele sunt doar vremelnice, menite să fie gustate numai în viața aceasta. Însă suferința și necazul ne fac în stare să apucăm darurile mai mari ale lui Dumnezeu, daruri precum părtășia cu El, mângâierea și dragostea Lui, care în timp, devin tot mai dulci.
Dumnezeu iubește să le dea copiilor Săi daruri bune și, privind prin lentila credinței, putem vedea că boala și suferința sunt printre cele mai mari.
Sursa originală: Can Sickness Be Better Than Health? – https://www.desiringgod.org/articles/can-sickness-be-better-than-health
Tradus cu permisiune – Translated with permission