Nu simt nicio atracție sexuală — ar trebui totuși să mă căsătoresc?
Transcriere audio
În cultura noastră, fiecare orientare sexuală primește o etichetă și o definiție. O ascultătoare anonimă, în vârstă de 26 de ani, s-a gândit la aceste categorii. Ea ne scrie astfel:
Dragă, frate păstor John Piper! Ce părere aveți despre orientare sexuală din categoria «asexuală» — adică persoane care nu simt, în general, nicio atracție sexuală față de alții? Se pare că aceasta este situația mea în prezent. Sunt defectă? Este ceva în neregulă cu mine? Sau credeți că, în viața unui creștin, acesta ar putea fi un semnal dat de Dumnezeu că persoana respectivă are darul permanent al celibatului? La început așa am crezut, însă mai apoi am identificat și o altă categorie, aceea a celor numiți «demisexuali» — persoane care simt atracție sexuală față de cineva, dar numai după ce s-a format mai întâi o legătură emoțională strânsă. Cred că s-ar putea să fiu asexuală, dar nu știu sigur. Este posibil ca mai târziu să pot simți atracție sexuală față de un bărbat?
În lumina textului din 1 Corinteni 7:6–11, Biblia aprobă asexualitatea? Și cum ar trebui o tânără care, în prezent, este asexuală să se gândească la celibat și căsătorie, într-un mod care să prețuiască viața necăsătorită și oportunitățile de slujire pe care aceasta le oferă, dar care să lase deschisă și posibilitatea căsătoriei în viitor? Ce i-ați răspunde acestei tinere ascultătoare?
Inițial nu plănuisem să spun asta, dar ieri am ieșit la plimbare cu soția mea și i-am spus: „Uite, mă gândeam la câteva întrebări din cadrul programului APJ (Ask Pastor John)”, și i-am redat pe scurt această întrebare despre o femeie necăsătorită care credea că nu simte nicio atracție sexuală față de bărbați. Soția mea s-a uitat la mine și mi-a spus: „Și care este problema?” I-am răspuns: „Bine, o să-i spun că asta ai zis.”
Răspunsul ei s-ar putea să aibă mai mult sens dacă spun și ceea ce aveam de gând să spun oricum, dar acesta este răspunsul pe scurt.
Căsătoria fără romantism
Poate că este bine să începem prin a spune că, de-a lungul istoriei, cele mai multe căsătorii nu s-au întemeiat pe atracție romantică sau sexuală. Acesta este, într-un anumit sens, un criteriu destul de recent. În ultimele două secole, mai ales în lumea occidentală, el a ajuns să fie considerat esențial. Însă, în cea mai mare parte a istoriei, oamenii s-au căsătorit fie prin înțelegeri făcute de familie, fie în funcție de alte împrejurări sociale și relaționale.
De aceea, trebuie să fim conștienți că trăim într-o vreme neobișnuită, în care sentimentul romantic personal a fost ridicat la rangul de criteriu suprem pentru formarea unei legături de viață. Asta înseamnă și că milioane de oameni s-au născut fără ca existența lor să fi început într-un moment de pasiune sexuală reciprocă. De fapt, cei mai mulți oameni au venit pe lume fără să fi fost concepuți într-un astfel de context. O asemenea pasiune poate să apară într-o căsnicie sau poate să nu apară, dar pentru a da naștere unui copil nu este nevoie de pasiune.
Desigur, Biblia are multe de spus despre felul în care un bărbat și o femeie, creați după chipul lui Dumnezeu, trebuie să se poarte unul față de altul cu respect, cu cinste și cu curăție, inclusiv în împlinirea chemării specifice de bărbat și de femeie în cadrul relației conjugale. Nu spun că aceste lucruri nu sunt importante sau că Dumnezeu nu vorbește deloc despre ele. Spun însă că Dumnezeu nu afirmă nicăieri că singurele relații intime legitime sau singurele relații cu adevărat frumoase ar fi acelea în care bărbatul și femeia trăiesc aceeași intensitate a pasiunii. Nu este necesar ca amândoi să ardă deopotrivă de dorință pentru ca relația lor să fie bună și frumoasă. Deci lucrul acesta nu e adevărat.
Pasiunile acestea diferă enorm de la un bărbat la altul, de la o femeie la alta și chiar de la o etapă la alta în aceeași căsnicie. Ele nu țin de esența căsătoriei — nu fac parte din ceea ce definește în mod fundamental căsătoria. Nu întâmplător, primul capitol din cartea mea despre căsătorie se intitulează: „A rămâne căsătoriți nu înseamnă, în primul rând, a rămâne îndrăgostiți.” Așa mi-am început cartea despre căsătorie. Am scris-o după patruzeci de ani de căsnicie. Aș spune același lucru și acum, după cincizeci de ani de căsnicie.
Cred că a fi îndrăgostit, în sensul romantic al dorinței reciproce, este într-adevăr idealul din planul lui Dumnezeu. Totuși, nu este nici indispensabil și nici principalul lucru care îi ajută pe doi oameni să rămână căsătoriți sau să aibă o căsnicie fericită. În căsătorie sunt în joc lucruri mult mai importante decât faptul de a fi sau de a rămâne îndrăgostit. Căsătoria vorbește despre dragostea de legământ dintre Christos și Biserică, iar această realitate poate fi arătată în mod profund chiar și acolo unde sentimentele romantice cresc și scad — poate chiar mai ales atunci când ele se sting.
Cunoaște-te pe tine însăți
Din ceea ce mi-ai spus, nu văd în această lipsă relativă de interes față de sex, un defect. Totuși, ca să pot face o astfel de apreciere cu mai multă siguranță, ar trebui să știu mult mai multe. Am întrebat-o și pe soția mea dacă ar spune același lucru, iar ea mi-a răspuns că da.
Bănuiala mea este că felul în care te raportezi tu la sexualitate este, în general, mai apropiat de ceea ce trăiesc multe femei în mod obișnuit, comparativ cu femeile prezentate ca standard în industria divertismentului, fiind în permanență hiper-sexualizate și agresiv de seducătoare. Și, apropo, această imagine este aproape întotdeauna fabricată de bărbați care proiectează asupra femeilor propriile lor fantezii nerealiste.
Așa că, pentru tine, este importantă această întrebare: te poți vedea trăindu-ți restul vieții alături de un bărbat creștin, matur, responsabil și atent? Și există în tine vreo dorință ca un asemenea lucru să se întâmple? Apoi, mai este o întrebare pe care să ți-o pui: te-ai gândit vreodată la asta ca la un vis al tău? În anii adolescenței, ai avut vreodată dorința aceasta? Sau, dimpotrivă, ai fi pe deplin împăcată să ai, pentru următorii cincizeci de ani, o viață obișnuită în propria ta casă — poate cu cineva alături, poate singură — și aceasta ți s-ar părea o perspectivă bună și liniștitoare? Niciuna dintre aceste întrebări nu este pusă ca să te judece. Sunt doar întrebări care te pot ajuta să te înțelegi mai bine.
Dacă răspunsul tău este: „Nu, nu mă văd și nici nu îmi doresc să-mi trăiesc viața alături de un bărbat”, atunci următoarea mea întrebare ar fi, doar pentru a lămuri mai bine lucrurile: „A existat vreodată un bărbat, real sau imaginar, care să trezească în tine o astfel de dorință? Când te gândești la relațiile intime, ți se par ceva necurat? Ți se par respingătoare?”
Poate te întrebi de ce pun asemenea întrebări. Le pun pentru că am întâlnit cupluri — îmi vine în minte unul anume — care au divorțat la mai puțin de un an după ce le-am oficiat căsătoria. Iar ea a spus pur și simplu: „Este ceva scârbos. Nu suport. Mi se pare scârbos.” Era limpede că intrase în căsnicie fără să înțeleagă cu adevărat ce presupune ea și purta în trecutul ei o rană grea, nerezolvată, cu care nu ajunsese încă să se confrunte cu adevărat.
Sau poate sexul ți se pare doar lipsit de interes. Poate ți se pare înfricoșător. Ți se pare că o relație intimă cu un bărbat poate fi ceva frumos? Ți se pare ceva plăcut lui Dumnezeu? Sau o vezi doar ca pe un lucru ce trebuie suportat ca să poți avea copii? Într-o astfel de discuție, ceea ce aș vrea să înțeleg este lumea ta lăuntrică: ce se petrece, de fapt, în inima ta? Ar fi o diferență uriașă între a privi relația intimă ca pe ceva murdar și a o privi ca pe un mod curat și plăcut lui Dumnezeu de a-ți binecuvânta soțul, chiar dacă tu însăți nu simți o dorință puternică față de ea.
Urmează modelul unei feminități pline de evlavie
Lasă-mă să închei cu o întâmplare din experiența mea și cu un cuvânt de încurajare. În anii facultății, când eram profund îndrăgostit de Noël, îmi doream tot ce ținea de ea. O doream din toate punctele de vedere — și fizic, și în orice alt fel. Eram convins că mă voi căsători cu ea și, în cele din urmă, chiar asta s-a întâmplat.
Cam la un an după ce începuse relația noastră, am cunoscut o altă tânără, de vârstă apropiată cu a ei, față de care nu simțeam deloc atracție sexuală. Însă tânăra aceasta scria poezie, iar eu, în acea perioadă, scriam și eu foarte multe poezii. Îi plăceau poeziile mele, iar la rândul ei mi-a dat să citesc și din ale ei. Lucrul acesta a trezit în mine ceva ce s-ar putea să-ți fie și ție cunoscut — mă adresez acum celei care a pus întrebarea. Am fost mișcat profund. Faptul că a prețuit ceea ce scriam și că a împărtășit cu mine din propriile ei poezii a atins ceva adânc în sufletul meu. M-am simțit atras de ea. Îmi doream să petrec timp cu ea.
Mi se părea chiar destul de lipsită de frumusețe, și totuși mă simțeam atras de ea. Nu era o atracție sexuală. Nu mi se părea frumoasă, dar era ceva mai adânc decât atât. A trebuit să încetez, pentru o vreme, să mai vorbesc cu ea. A trebuit să nu-i mai citesc poeziile și să nu i le mai împărtășesc pe ale mele. În mine se petrecea ceva care crea o legătură profundă. Și aici vreau, de fapt, să ajung: s-ar putea să trăiești și tu ceva asemănător. Dacă Noël nu ar fi existat, s-ar fi putut transforma relația aceea într-una romantică? Aș fi ajuns, în cele din urmă, să-i doresc și trupul, așa cum îmi doream apropierea sufletească pe care o aveam prin poezie? Nu știu răspunsul. Chiar nu știu. Dar am simțit că era foarte posibil.
Așadar, încurajarea mea este aceasta: acceptă starea în care te afli acum, această lipsă de interes față de dorințele sexuale. Accept-o pur și simplu. Așa cum a spus Noël: „Și care este problema?” Caută să-i iubești și să-i slujești pe oameni cu toate darurile pe care le ai, bucură-te în Domnul și caută să fii o femeie matură, înțeleaptă, puternică, smerită și sinceră. Cu alte cuvinte, fii o femeie marcată de profunzime, cu adevărat matură. Nu încerca să forțezi relațiile. Dar dacă un bărbat vrednic își arată interesul față de tine, mergi mai departe cu prudență și curăție, până când va deveni limpede dacă există sau nu există atât dorința, cât și chemarea de a-ți petrece viața alături de el, într-o apropiere tot mai adâncă, în toate privințele.
Sursa originală: I Feel No Sexual Attraction – Should I Still Pursue Marriage? – https://www.desiringgod.org/interviews/i-feel-no-sexual-attraction-should-i-still-pursue-marriage
Tradus cu permisiune – Translated with permission