top
Atributele lui Dumnezeu Dumnezeu are preștiință

Dumnezeu are preștiință

Este necesar să înțelegem corect atributul preștiinței.

Sînt unii care susțin în mod eronat faptul că Dumnezeu îi mîntuiește pe unii datorită faptului că el a văzut mai dinainte că acei oameni vor crede. Acest lucru este cu totul greșit deoarece:

  1. o astfel de abordare respinge adevărul depravării totale pentru că afirmă că s-ar afla ceva bun în anumiți oameni
  2. o astfel de abordare neagă independența lui Dumnezeu pentru că face ca decretele Lui să depindă de ceea ce El a găsit în ființele umane.

Scriptura ne învață că Dumnezeu i-a predestinat pe unii pentru ca ei să fie beneficiarii favorii Sale, dîndu-le harul credinței. Alegerea o face Dumnezeu, nu noi, iar credința noastră nu este rezultatul alegerii, ci efectul ei.

Termenul „preștiință” nu este folosit niciodată în Scriptură pentru a desemna evenimente sau acțiuni. Acest termen este folosit întotdeauna în legătură cu persoane. Dumnezeu „cunoaște mai dinainte” anumite persoane, nu acțiunile acelor persoane (deși le cunoaște).

Avem 3 locuri în toată Scriptura unde apare preștiința lui Dumnezeu:

  1. „pe Omul acesta, dat în mîinile voastre, după sfatul hotărît și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit și L-ați omorît prin mîna celor fărădelege” (Faptele Apostolilor 2:23) – apostolul vorbește despre preștiința lui Dumnezeu în ceea ce privește Persoana crucificată (Isus Christos)
  2. „Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și hotărît mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întîi născut dintre mai mulți frați. Și pe aceia pe care i-a hotărît mai dinainte, i-a și chemat, și pe aceia pe care i-a chemat, i-a și socotit neprihăniți, și pe aceia pe care i-a socotit neprihăniți i-a și proslăvit” (Romani 8:29-30). – Nu este vorba despre ceva ce a cunoscut mai dinainte, ci despre cei pe care i-a cunoscut mai dinainte.
  3. „aleși după știința mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl” (1 Petru 1:2) – aici din nou se face referire la persoane.

Deci, a ales Dumnezeu oameni pentru că a prevăzut în preștiința lui acțiunile unor oameni? Nu. Ci El i-a ales pentru că i-a cunoscut mai dinainte, și pe toți cei pe care i-a cunoscut, El i-a ales.

Dumnezeu cunoaște tot ceea ce va fi, pentru că El a decretat tot ceea ce va fi.

A spune că Dumnezeu alege pe cineva pentru că El a văzut ceva în om înseamnă a inversa ordinea Scripturii. El îi cunoaște mai dinainte pe oameni pentru că El a decretat mai dinainte ca oamenii să fie astfel.