Dumnezeu este plin de har

Harul lui Dumnezeu nu este menționat nicăieri în Scriptură în legătură cu toată omenirea. Harul este menționat numai în legătură cu aleșii Săi. Tocmai de aceea, există o diferență între milă și har.

Harul este sursa mîntuirii noastre în Domnul Isus Christos. Harul este darul nemeritat, favoarea extraordinară și liberă pe care Dumnezeu o face aleșilor nevrednici prin ei înșiși să o aibă. Harul este complet nemeritat, deci nu este determinat de niciun lucru care s-ar afla în persoanele care au parte de el. Harul nu poate fi cumpărat de nimeni și nici dat la schimb.

Dacă harul s-ar putea obține prin ceva anume, prin fapte sau bani, atunci n-ar mai fi har. Este de esența harului să fie gratuit și nemeritat.

„Și dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri harul n-ar mai fi har.” (Romani 11:6).

„Căci prin har ați fost mîntuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. (Efeseni 2:8-9).

Putem caracteriza harul astfel:

  1. Harul este veșnic
    „El ne-a mîntuit și ne-a dat o chemare sfîntă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărîrea Lui și după harul care ne-a fost dat în Christos Isus, înainte de veșnicii.” (2 Timotei 1:9).
  2. Harul este total liber
    „sînt socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său.” (Romani 3:24).
  3. Harul este suveran
    Asta pentru că emană de la un Dumnezeu care este suveran.

Mîntuirea noastră are loc prin intermediul harului. Ea nu poate fi pretinsă de nimeni și nici nu poate fi obținută în vreun fel de oameni.

Dumnezeu nu refuză pe niciunul care vine la El, potrivit cu rînduiala Lui, și Îl caută cu toată inima și cu tot sufletul Lui. Totuși, chiar și această atitudine de, ne învață Scriptura, este darul lui Dumnezeu.

Atunci cînd spunem că mîntuirea este prin har, afirmăm negarea eului, negarea capacității sau acceptului omului. Omul este golit de această neprihănire de sine care vine din partea Celui rău. Harul se vede prin alegerea unor oameni în detrimentul altora.

  1. Dumnezeu îl alege pe Avraam în detrimentul oricăror alți oameni și îl face prietenul Său;
  2. Dumnezeu alege poporul Israel chiar dacă era un popor neînsemnat și mic;
  3. Dumnezeu îi alege pe vameși și păcătoși în detrimentul fariseilor religioși pentru că așa a fost plăcut Lui;
  4. Dumnezeu îl alege pe Pavel deși era un ucigător de creștini.

Observăm cel mai bine caracterul extraordinar al harului atunci cînd privim la cei care au beneficiat și beneficiază de El.

Darul nemeritat a fost manifestat pe deplin în Fiul lui Dumnezeu. „Legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Isus Christos.” (Ioan 1:17).

„Dar cu darul fără plată nu este ca și cu greșeala; căci dacă prin greșeala unuia singur, cei mulți au fost loviți cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu și darul, pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur Om, adică în Isus Christos, s-a dat din belșug celor mulți…. Dacă deci, prin greșeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul și darul neprihănirii, vor domni în viață prin Acel unul singur, care este Isus Christos!… pentru ca, după cum păcatul a stăpînit dînd moartea, tot așa și harul să stăpînească dînd neprihănirea, ca să dea viața veșnică, prin Isus Christos, Domnul nostru.” (Romani 5:15, 17, 21).

Cum auzim de harul lui Dumnezeu? Prin Evanghelia Lui minunată. Acestă Evanghelie care pentru evreu a fost și este o piatră de poticnire, iar pentru grecul și filosoful contemporan este o nebunie. În har nu există absolut nimic din ce să îi placă mîndriei omului. Evanghelia afirmă starea noastră decăzută și disperată. Nimic bun nu se găsește în noi. Singurul lucru pe care îl merităm este moartea și Iadul. Și, totuși, există har!

Toți cei care vor continua în păcatul lor nu sînt forțați de Dumnezeu să facă lucrul acesta. Ei păcătuiesc pentru că doresc asta și își găsesc plăcerea în nelegiuirile lor. Poți contesta lucrul acesta? Uită-te la păcatele tale. Le faci pentru că vrei, iar motivul pentru care le faci este în dorințele, convingerile și motivațiile tale blestemate. Ce nerușinare să dai vina pe Dumnezeu! Atunci de ce se plîng unii de faptul că Dumnezeu i-a ales numai pe unii? N-are El voie să facă ce vrea cu lumea pe care a creat-o?

Slavă Domnului pentru harul Său minunat!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: