top
Atributele lui Dumnezeu Dumnezeu este îndurător

Dumnezeu este îndurător

„Lăudați pe Domnul, căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui.” (Psalmul 136:1).

„Eu mă îndur de cine vreau să Mă îndur, și am milă de cine vreau să Am milă.” (Exod 33:19).

Îndurarea lui Dumnezeu diferă de harul lui Dumnezeu prin aceea că ea se aplică nu doar celor aleși dar și creației.

Îndurarea generală are legătură cu creația vizibilă:

„îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui.” (Psalmul 145:9).

Îndurarea specială a lui Dumnezeu se manifestă față de toți oamenii. Dumnezeu îi susține în viață, le dă sănătate și toate lucrurile de trebuință pentru a trăi.

Îndurarea suverană are legătură numai cu cei care beneficiază de darul mîntuirii.

Acum, îndurarea specială de care beneficiază păcătoșii este întotdeauna temporară. Dumnezeu le dă lucrurile de care au nevoie, dar în final, această îndurare va lua sfîrșit.

Totuși, de ce Scriptura spune „în veac ține îndurarea Lui” (Psalmul 136:1)? Este adevărat că Dumnezeu nu va înceta niciodată să fie îndurător, dar îndurarea Lui are de a face și cu voia Lui și cu planul Lui. Îndurarea lui față de cei aleși va rămîne în picioare pentru totdeauna, căci ei vor fi cu Dumnezeu. Îndurarea Lui cu privire la cei păcătoși va avea sfîrșit, pentru că planul Lui Dumnezeu se concentrează în final spre veșnicie iar nu pe acest pămînt trecător. Dat fiind că păcătoșii sînt trecători, atunci este lesne de înțeles de ce îndurarea cu privire la ei are sfîrșit.

Atunci cînd îi va pedepsi pe cei păcătoși, Dumnezeu își va manifesta dreptatea față de ei. Îndurarea are de a face cu sfințenia și dreptatea Sa, iar aceasta se manifestă în acord cu toate celelalte atribute.

Pentru aleși, gîndul că păcatul va fi șters și că nu vor mai exista cei răi este în sine un act de îndurare extraordinar. Vedem acest lucru și în Psalmi:

„a aruncat pe Faraon și oștirea lui în marea Roșie, căci în veac ține îndurarea Lui.” (Psalmul 136:15).

Cei mîntuiți care beneficiază de îndurarea suverană sînt numiți „vase ale îndurării” (Romani 9:23) și numai îndurarea suverană alături de har i-a adus la viață: „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Christos (prin har sînteți mîntuiți)(Efeseni 2:4-5).

Datorită faptului că El s-a îndurat de cei aleși manifestînd har față de ei, aceștia sînt mîntuiți: „El ne-a mîntuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfînt.” (Tit 3:5).

„Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Christos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Christos din morți, la o nădejde vie” (1 Petru 1:3).

Dumnezeu este pentru copiii Lui „Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mîngîieri” (2 Corinteni 1:3).