Ce spune Biblia despre planningul familial?

Autor: John Piper

Considerăm că formele de control al nașterilor care nu implică avortul sunt permise. Biblia nu interzice nicăieri planningul familial, nici explicit, nici implicit, și nu ar trebui să instituim noi reguli pe care nu le găsim în Scriptură.

Importantă este atitudinea noastră în folosirea oricăror metode contraceptive. Orice atitudine care nu înțelege că Domnul ne dă copiii în dar (copiii fiind daruri bune) este greșită: „Iată, fiii sunt o moștenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El. Ca săgeţile în mâna unui războinic, așa sunt fiii făcuţi la tinereţe.” (Psalmul 127:3-4).

Există, desigur, unii creștini care nu ar fi de acord cu această poziție privind planificarea nașterii (planningul familial). Unele dintre obiecțiile teologice majore care au fost făcute împotriva planningului pot fi clasificate în funcție de următoarele întrebări:

  1. Este planningul familial în concordanță cu adevărul Scripturii, din Psalmul 127:3?
  2. Nu ar trebui să-L lăsăm pe Dumnezeu să stabilească cât de mare va fi familia noastră?
  3. Ar trebui folosită planificarea familială naturală în locul contracepției „artificiale”?

1. Este planningul familial în concordanță cu adevărul Scripturii, din Psalmul 127:3?

Este foarte important să ne bucurăm de această realitate: „copiii sunt un dar al Domnului”. Dar unii oameni merg mai departe și susțin că din moment ce copiii sunt daruri de la Dumnezeu, este greșit ca ei să ia măsuri pentru a reglementa momentul și numărul de copii pe care îi doresc.

Ca răspuns, se poate sublinia că Scripturile mai spun și faptul că soția este un dar de la Domnul (Proverbe 18:22), dar asta nu înseamnă că este greșit să rămâi singur (1 Corinteni 7:8). Doar pentru că ceva sau cineva este un dar de la Domnul nu înseamnă că este greșit să fii administrator al acestuia când sau dacă vei intra în posesia lui.

Este greșit să argumentăm că întrucât ceva este bun și un dar de la Domnul, atunci trebuie să urmărim cât mai mult din acel lucru. Dumnezeu a făcut din aceasta o lume în care trebuie făcute compromisuri și nu putem face totul într-o măsură desăvârșită. În scopul Împărăției, ar putea fi înțelept să nu te căsătorești. Și tot pentru scopurile Împărăției, ar putea fi înțelept să ne gândim să planificăm dimensiunea familiei noastre. După cum a spus Wayne Grudem, „este în regulă să punem mai puțin accent pe unele activități bune pentru a ne concentra pe alte activități bune”.

Când predam un curs de vară la un seminar din Africa, un student de-al meu a făcut o observație în același sens. El a remarcat mai întâi că în relatarea creației, omului îi este dată porunca de a se înmulți împreună cu porunca de a supune pământul: „Și Dumnezeu i-a binecuvântat; și Dumnezeu le-a zis: „Creșteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul și supuneţi-l și stăpâniţi peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice vieţuitoare care se mișcă pe pământ.” (Geneza 1:28). Apoi a întrebat: „Cum știu fermierii cât pământ să cultive?”

Răspunsul, desigur, este că un fermier caută să cultive atât pământ cât crede că poate lucra așa cum trebuie și în așa fel încât să poată face față muncii câmpului. De ce fermierii nu iau această poruncă ca însemnând că trebuie să-și facă ferma să fie cât mai mare posibil în mod natural?

În același fel, este corect ca un cuplu să caute să aibă numărul de copii pe care ei cred că îl pot hrăni în mod rezonabil, în lumina celorlalte chemări pe care le au în viața lor. În aceeași ordine de idei, Wayne Grudem subliniază: „Nu ni se cere să maximizăm cantitatea de copii pe care o avem, cu nimic mai mult decât ni se cere să supunem pământul tot timpul – să plantăm, să creștem, să recoltăm etc.”

În realitate, deci, deși este adevărat că „fericit este omul a cărui tolbă este plină de copii”, trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu nu a dat tuturor o tolbă de aceeași mărime. Așadar, înțelepciunea este un dar de la Dumnezeu care poate fi folosită: pentru planifica numărul de copii, precum și momentul care pare a fi cel mai înțelept pentru a-i avea.

2. Nu ar trebui să-L lăsăm pe Dumnezeu să stabilească cât de mare va fi familia noastră?

Uneori oamenii argumentează că, dacă vrei cu adevărat să „te încrezi în Dumnezeu” în determinarea dimensiunii familiei tale, atunci nu ar trebui să îți faci planuri. Presupunerea pare să fie că, dacă „lași doar lucrurile să se întâmple în mod natural”, atunci Dumnezeu lucrează mai mult decât dacă cauți să reglementezi lucrurile și să fii administrator al lor când acestea se întâmplă. Dar cu siguranță acest lucru este greșit! Dumnezeu controlează la fel de mult dacă ai copii atunci când folosești forme de control, ca și când nu o faci. Mâinile celui Atotputernic nu sunt legate de „planning-ul tău familial”! Un cuplu va avea copii exact în momentul în care dorește Dumnezeu, indiferent dacă folosesc sau nu această metodă. Dumnezeu deține în cele din urmă controlul asupra dimensiunii familiilor noastre.

Gândirea „încredeți-vă în Dumnezeu și nu controlați nașterea copiilor” se bazează pe presupunerea incorectă că ceea ce se întâmplă „în mod natural” reflectă „cel mai bun lucru din partea lui Dumnezeu” pentru viețile noastre, dar ceea ce se întâmplă prin mijloace umane nu se încadrează în această categorie.

De ce să tragem concluzia că modalitatea prin care Îl lăsăm pe Dumnezeu să decidă dimensiunea familiei noastre este să ne dăm din cale și să lăsăm natura să-și urmeze cursul?

Cu siguranță nu gândim așa în alte domenii ale vieții. Nu raționăm, de exemplu, că nu ar trebui să ne tundem niciodată pentru ca „Dumnezeu să poată decide” lungimea părului nostru.

Fermierii nu lasă doar vântul să le planteze recoltele de teama că planificarea activă a ceea ce este cultivat pe pământul lor interferează cumva cu ceea ce Dumnezeu vrea să le dea lor. Iar o familie nu se încrede în Dumnezeu că îi va oferi hrană așteptând ca aceasta să cadă din cer, ci merge în schimb la magazin să o cumpere. Dumnezeu determină în cele din urmă tot ceea ce se va întâmpla, atât în ​​natură, cât și în deciziile umane, și El aduce la îndeplinire voia Sa prin mijloacele Lui.

Prin urmare, activitatea umană nu interferează cu planurile Sale, ci este, în schimb, ea însăși guvernată de El ca mijloc de a realiza voința Sa. Prin urmare, nu ar trebui să tragem concluzia că ceea ce s-ar întâmpla dacă nu am „planifica nașterea copiilor” ar fi „mai bine” și ar reflecta mai mult dorințele lui Dumnezeu pentru noi decât ceea ce se întâmplă prin planificarea noastră. Dumnezeu ne determină de foarte multe ori să ne facem planuri ca mijloc prin care să ne îmbunătățim viețile și pentru a promova scopurile Împărăției Sale.

Mai mult, Dumnezeu a revelat că voia Lui este ca noi să supunem și să stăpânim creația pentru slava Sa (Geneza 1:28). Dumnezeu ne-a dat privilegiul de a putea lua decizii semnificative în viață, deoarece acest lucru exersează înțelepciunea și arată astfel roadele pe care le aduce Cuvântul Său în viețile noastre. Când folosim corect înțelepciunea evlavioasă pe care ne-a dat-o Dumnezeu, Dumnezeu este glorificat.

El nu vrea să credem pur și simplu că trebuie să luăm ceea ce vine de la sine, fără să depunem vreun efort, pentru că atunci înțelepciunea noastră sfințită prin Cuvântul Său nu va fi exprimată niciodată. De fapt, de foarte multe ori este voia lui Dumnezeu să nu lăsăm lucrurile să se miște în mod natural. Revenind la analogia menționată mai sus, fermierii nu colectează pur și simplu orice cereale care se întâmplă să crească în câmpurile lor, ajungând la concluzia că „acesta este ceea ce Dumnezeu vrea să ofere”. Mai degrabă, ei ies și plantează cereale, realizând că Dumnezeu vrea să furnizeze nu numai prin natură, ci și prin mijloacele pe care le folosesc pentru a administra natura.

Prin urmare, nu este corect să concluzionăm că folosirea „controlului nașterii de copii” interferează cu rolul lui Dumnezeu în dăruirea copiilor. Controlul nașterii poate fi o modalitate de a gestiona în mod înțelept timpul și dimensiunea familiei.

S-ar putea ca o familie să slujească mai eficient pentru Împărăție, de exemplu, așteptând 3 ani după căsătorie pentru a avea copii, pentru a-i permite soțului care nu și-a terminat studiile să continue până la absolvire sau hotărând să aibă 4 copii în loc de 15, astfel încât să poată contribui mai mult pentru cauza misiunilor și să aibă mai mult timp dedicat slujirii în alte domenii. Dacă o astfel de planificare este făcută pentru slava lui Dumnezeu și în înțelepciune și dacă o astfel de planificare continuă să recunoască că planurile noastre nu sunt perfecte și că acest control al nașterii nu asigură absolut nimic, aceste lucruri nu sunt greșie înaintea lui Dumnezeu.

3. Controlul nașterii exprimă o lipsă de credință în Dumnezeu?

Fără a planifica dimensiunea familiei lor, multe cupluri ar ajunge să aibă mai mulți copii decât pot susține în mod rezonabil financiar. Ca răspuns, unii susțin că ar trebui pur și simplu să avem credință că Dumnezeu va oferi finanțele necesare. Cu toate acestea, nu folosim raționamentul „Dumnezeu va oferi finanțe” pentru a justifica depășirea posibilităților noastre în alte domenii ale vieții. Nu am considera că este înțelept, de exemplu, să donăm de două ori veniturile noastre anuale organizațiilor de misiune, cu credința că Dumnezeu va furniza finanțe suplimentare. Dumnezeu se așteaptă de la noi să luăm decizii înțelepte în funcție de ceea ce ne-a dat și să nu prezumăm că El oferă lucruri din senin. Considerațiile financiare rezonabile sunt un factor relevant: „Dacă cineva nu se îngrijește de ai săi, și mai ales de cei din casa lui, a lepădat credința și este mai rău decât un necredincios” (1 Timotei 5:8).

4. Ar trebui folosită planificarea familială naturală în locul contracepției „artificiale”?

Unii ajung la concluzia că „planificarea naturală a familiei” este acceptabilă, dar mijloacele „artificiale” (ex.: folosirea prezervativului) nu sunt. Dar acest lucru pare să treacă cu vederea ceva semnificativ: ambele cazuri reprezintă o metodă de a planifica momentul în care aveți copii. Așadar, dacă se ajunge la concluzia că este greșit să se încerce planificarea dimensiunii unei familii sau momentul nașterii, atunci ar trebui să se concluzioneze că planificarea naturală a familiei este la fel de greșită ca și mijloacele „artificiale”.

Dar dacă cineva ajunge la concluzia că este potrivit să administreze aceste lucruri, atunci de ce ceea ce înseamnă „artificial” să fie greșit, dar planificarea familială naturală să fie corectă?

Cu siguranță nu pentru că Dumnezeu este „mai liber” să ne stăpânească planurile prin planificarea naturală a familiei! Poate că unii au ajuns la concluzia că formele artificiale sunt greșite, deoarece permit o separare mai completă a actului sexual de posibilitatea procreării. Dar dacă este greșit să ai un act sexual fără o posibilitate semnificativă de procreare, atunci ar fi, de asemenea, greșit să ai un act sexual în timpul sarcinii sau după ce o femeie a depășit anii fertilității. Nu există niciun motiv pentru a concluziona că planificarea familială naturală este adecvată, dar că mijloacele „artificiale” nu sunt.

John Piper este fondator și profesor la desiringGod.org și rector la Bethlehem Collage & Seminarry. Timp de 33 de ani a slujit ca pastor al Bisericii Baptiste Bethlehem, Minneapolis, Minnesota. Este autorul a mai mult de 50 de cărți, inclusiv Desiring God: Meditations of a Christian Hednoist și cea mai recentă: Providence.

Sursa originală: Does the Bible permit Birth Control? https://www.desiringgod.org/articles/does-the-bible-permit-birth-control

Tradus cu permisiune – Translated with permission

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: