2 Decembrie – Dumnezeul preamărit al Mariei
ZIUA 2 de advent*
„advent” provine din cuvântul latin „adventus” și înseamnă venire sau arătare. În limbajul comun, acest cuvânt semnifică perioada de patru săptămâni care preced Nașterea Domnului.
Luca 1:46-55 – 46 Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte pe Domnul 47 şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, 48 pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că, de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită, 49 pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt, 50 şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. 51 El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. 52 A răsturnat pe cei puternici, de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi. 53 Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale. 54 A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi-a adus aminte de îndurarea Sa – 55 cum făgăduise părinţilor noştri – faţă de Avraam şi sămânţa lui în veac.”
Maria vede foarte clar cel mai remarcabil lucru pe care-L va face Dumnezeu: El e gata să schimbe cursul întregii istorii umane; cele mai importante trei decenii din toate timpurile sunt pe cale să înceapă.
Și unde este Dumnezeu? Ocupându-se cu două femei obscure și umile – una bătrână și stearpă (Elisabeta), una tânără și fecioară (Maria). Și Maria este atât de mișcată de această viziune din partea lui Dumnezeu, Cel care îi iubește pe cei smeriți, încât izbucnește în cântec – un cântec care a ajuns să fie cunoscut în creștinism drept „Magnificatul”.
Maria și Elisabeta sunt de-a dreptul niște eroine remarcabile în relatarea lui Luca. El iubește credința acestor femei. Lucrul care îl impresionează cel mai mult, se pare, și lucrul pe care vrea să-l imprime și lui Teofil, nobilul cititor al Evangheliei sale, este caracterul smerit al unor persoane anonime și bucuria în smerenie a Elisabetei și Mariei, în timp ce se supun Dumnezeului lor magnific.
Elisabeta spune (Luca 1:43): „Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?” Și Maria spune (Luca 1:48): „El s-a uitat la starea smerită a roabei Sale”.
Singurii oameni al căror suflet îl poate mări cu adevărat pe Domnul sunt oamenii ca Elisabeta și Maria – oameni care își recunosc starea umilă și sunt copleșiți de condescendența unui Dumnezeu magnific.
Sursa originală: Mary’s Magnificent God – https://www.desiringgod.org/articles/marys-magnificent-god
Tradus cu permisiune – Translated with permission