10 Decembrie – Aur, smirnă și tămâie

ZIUA 344

ZIUA 10 de advent*

„advent” provine din cuvântul latin „adventus” și înseamnă venire sau arătare. În limbajul comun, acest cuvânt semnifică perioada de patru săptămâni care preced Nașterea Domnului.

Matei 2:10-11 – Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă.

Dumnezeu nu este slujit de mâini omenești ca și când ar avea nevoie de ceva (Fapte 17:25). Darurile magilor nu au fost oferite ca o formă de asistare sau de ajutorare având în vedere anumite nevoi de-ale lor. Un rege ar fi dezonorat dacă vizitatorii străini ar veni la acesta cu cadouri regești dar în vederea ajutorării lui financiare.

De asemenea, aceste daruri nu au fost menite să slujească drept mită. Deuteronom 10:17 spune că Dumnezeu nu primește mită. Ei bine, atunci ce înseamnă? De ce s-au închinat ei astfel?

De exemplu, darurile care sunt oferite oamenilor bogați și autosuficienți, reprezintă niște ecouri ce intensifică dorințele celui care dăruiește, arătând cât de minunată este persoana respectivă. Într-un fel, a-i oferi daruri Domnului Hristos este ca și cum ai posti – mergi înaintea Lui renunțând la tot doar ca să arăți că Hristos este mult mai valoros decât lucrurile la care ai renunțat.

Când Îi oferi lui Hristos un dar în această manieră, reprezintă un mod de a spune că n-ai mai putut de bucurie. (Observați Matei 2:10! Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie). Bucuria pe care o caut eu nu este acea bucurie legată de vreo speranță că m-aș îmbogăți printr-un fel de troc făcut cu Tine sau printr-o negociere a vreunei plăți. Nu am venit la Tine pentru lucrurile Tale, ci pentru Tine. Și această dorință o intensific și o demonstrez acum renunțând la lucruri, cu nădejdea că mă voi bucura mai mult de Tine și nu de lucruri. Prin faptul că Îți dau ceea ce Tu nu ai nevoie, dar mie mi-ar plăcea, declar și mai serios și mai autentic: „Tu ești comoara mea, nu aceste lucruri.”

Cred că asta înseamnă să te închini lui Dumnezeu cu daruri precum aur, smirnă și tămâie. Sau cu orice altceva ne-am putea gândi noi să Îi dăm lui Dumnezeu.

Facă Dumnezeu și să trezească în noi o dorință pentru Hristos însuși. Fie să putem spune din inimă: „Doamne Isuse, Tu ești Mesia, Regele lui Israel. Toate neamurile vor veni, vor îngenunchea și se vor închina înaintea Ta. Dumnezeule, mânuiește Tu lumea în așa fel încât să vadă că meriți toată închinarea. Așa că, indiferent de împotrivirile pe care le-aș înfrunta, cu bucurie Îți recunosc autoritatea și onoarea și îmi aduc darurile tocmai pentru a-Ți spune că ești singurul care poți să-mi satisfaci inima, iar nu aceste daruri.”

John Piper este fondator și profesor la desiringGod.org și rector la Bethlehem Collage & Seminarry. Timp de 33 de ani a slujit ca pastor al Bisericii Baptiste Bethlehem, Minneapolis, Minnesota. Este autorul a mai mult de 50 de cărți, inclusiv Desiring God: Meditations of a Christian Hednoist și cea mai recentă: Providence.

Sursa originală: Gold, Frankincense And Myrrh – https://www.desiringgod.org/articles/gold-frankincense-and-myrrh

Tradus cu permisiune – Translated with permission