Autor: John Piper
Întrebarea
Dumnezeu este cel mai mult glorificat în noi atunci când suntem cel mai mult satisfăcuți în El. Motto-ul nostru este valabil pentru fiecare națiune și se aplică la toate aspectele vieții. Vrem să-L glorificăm pe Dumnezeu în tot ceea ce facem, bucurându-ne de El în tot ceea ce facem. Asta include și munca noastră. Și astfel, primim o mulțime de întrebări cu privire la faptul dacă un creștin poate participa la diverse practici discutabile ale unui angajator. Întrebările sunt, de obicei, foarte specifice, dar principiile tind să fie aplicabile în general.
Întrebarea de astăzi vine de la o femeie anonimă. Ea scrie: “Pastor John, bună ziua! Sunt asistentă medicală în pre-operator și recuperare pentru un spital care efectuează operații de schimbare de sex. Nu am niciun rol în deciziile luate pentru a suferi aceste operații. Cred că decizia în sine este păcătoasă. Întrebarea pe care nu o pot rezolva este următoarea: Este păcătos pentru mine să servesc ca asistentă medicală implicată în îngrijirea acestor pacienți în mediul pre-operator și de recuperare?”
Răspuns
Răspunsul meu va fi că eu cred că ar trebui să își schimbe slujba de asistentă medicală – care este ceea ce este; este o slujbă: este creștină și este asistentă medicală – într-un cadru în care nu se practică operații sau hormoni care sunt folosiți ca parte a iluziei că un bărbat poate deveni femeie sau o femeie poate deveni bărbat. Și ceea ce cred că mă va ajuta să fac aici este să fac un pas înapoi și să încerc să înțeleg de ce uneori este bine și potrivit ca un creștin să lucreze într-o instituție în care poate nimeni altcineva nu este credincios, și de ce uneori ar fi nepotrivit sau dăunător să lucreze într-un astfel de cadru și de ce ar fi așa. Care ar fi diferența dintre când este bine și când nu este bine?
Muncă în folosul vieții
Deci vom lua ca exemplu un spital. Să presupunem, de dragul ilustrației, că nimeni altcineva din acest spital nu este creștin – nimeni. Există doar această asistentă medicală. Ceea ce înseamnă din punct de vedere biblic, conform cu Romani 14:23 și Evrei 11:6, că practic tot ceea ce se face în acest spital, de către toată lumea cu excepția acestei femei, este păcătos, deoarece “fără credință este imposibil să placi [lui Dumnezeu]” și “tot ceea ce nu provine din credință este păcat”, spun aceste două texte.
Dar iată celălalt fapt masiv de important: datorită harului comun al lui Dumnezeu și pentru că o parte din legea Sa este scrisă în fiecare inimă umană, inclusiv pe cele ale necredincioșilor, și pentru că există în mulți dintre acești angajați medicali necredincioși vestigii de virtute creștină exterioară – carapacea rămasă de pe vremea când ei sau părinții sau bunicii lor credeau – datorită acestor trei împrejurări, majoritatea practicilor și majoritatea scopurilor pe termen scurt ale acestei instituții de vindecare sunt, din punct de vedere extern, aceleași practici și aceleași scopuri pe termen scurt pe care le urmărește această asistentă creștină. Ei le urmăresc în necredință; ea le urmărește datorită credinței sale în Christos.
Tot felul de operații, tot felul de medicamente, tot felul de terapii și politici de îngrijire și protecție – necredincioșii le urmăresc pe acestea. Iar ea le urmărește pe acestea pentru că forma lor exterioară este forma iubirii care Îl preamărește pe Christos, care, pentru ea, sunt acte de închinare. Dar, pentru necredincioși, ele sunt justificate de valorile centrate pe om. Și, având în vedere scopul pentru care există spitalele, există o suprapunere comportamentală externă remarcabilă – cum ar fi efectuarea unei intervenții chirurgicale sau un obiectiv pe termen scurt, cum ar fi să facă pacientul să se simtă confortabil – între dragostea care Îl preamărește pe Christos a asistentei și umanismul necredincios, centrat pe om, al celorlalți membri ai personalului. Există o suprapunere a formelor externe de virtute.
Acum, unul dintre lucrurile remarcabile în această situație este că practicile externe și obiectivele pe termen scurt decurg atât de natural atât din inima asistentei creștine, cât și din inima necredincioșilor, încât niciunul dintre ei nu presupune că celălalt este creștin sau necreștin din cauza participării la aceste practici și obiective comune. Astfel, asistenta medicală creștină nu se simte compromisă de faptul că lucrează acolo. Aceasta nu implică faptul că ea împărtășește viziunea necreștină asupra lumii.
Muncind spre distrugere
Acum, ce se întâmplă când o parte din harul comun al lui Dumnezeu este reținut, când Legea lui Dumnezeu scrisă pe inimă este adânc suprimată și când vestigiile virtuții creștine exterioare din generațiile anterioare sunt abandonate? Ceea ce se întâmplă este că se pierde o parte din suprapunerea dintre comportamentul creștin înălțător al lui Christos, înrădăcinat în credință, și comportamentul necredincios.
O parte din suprapunere se pierde. De exemplu, personalul spitalului, în loc să aibă grijă de bătrâni, acum îi poate eutanasia, îi poate ucide. În loc să aibă grijă de mame și de copii aflați în criză de sarcină, ei pot ucide copiii. În loc să ajute bărbații să se dezvolte ca bărbați și femeile să se dezvolte ca femei, ei urmăresc iluzia de a transforma chirurgical și hormonal bărbații în femei și femeile în bărbați, ceea ce nu se poate întâmpla niciodată.
Brusc, sau nu atât de brusc, puterile din spital au trecut de la harul comun al vindecării la scopul demonic al distrugerii. În loc de compasiune pentru bătrâni, ei îi distrug. În loc de îngrijire prenatală și postnatală, îi distrug pe cei nenăscuți. În loc să prețuiască masculinitatea și feminitatea date de Dumnezeu, le distrug. În primele două cazuri, distrugerea se manifestă prin moartea lor.
În cazul în care încearcă, pe cale chirurgicală sau hormonală, să facă femei din bărbați sau bărbați din femei, nu numai că resping bunul proiect al lui Dumnezeu pentru bărbat și femeie, dar pun în mișcare contradicții adesea ireversibile între trup și suflet, care duc la mizerii pe care generația noastră abia a început să și le imagineze în ultimele decenii.
Ceea ce înseamnă că acum avem o nouă situație pentru asistenta noastră creștină. Unele dintre noile practici și noile obiective pe termen scurt nu mai au legătură cu harul comun care curge din inimi necredincioase. Acum, practicile și obiectivele în sine, nu doar rădăcinile lor necredincioase, sunt contrare voinței lui Dumnezeu și profund distructive pentru cei care ar trebui să primească îngrijire, nu să li se facă un rău.
Poate participa un creștin la astfel de activități?
Așadar, asistenta medicală creștină se confruntă cu o nouă provocare.
Nu: “Cum să acționez ca un creștin în urmărirea unor viziuni comune asupra binelui extern?”. – care este ceea ce a trăit ea în perioada de până la aceste noi practici.
Nu: “Cum practic eu, ca și creștin, urmărirea unor viziuni împărtășite ale binelui extern?”,
Ci: “Pot să acționez ca un creștin în împărtășirea unor practici și obiective care nu mai reflectă harul comun al lui Dumnezeu, nu mai reflectă legea lui Dumnezeu scrisă pe inimă, nu mai reflectă niciun vestigiu al virtuții creștine abandonate de mult timp?”.
Iar încurajarea mea pentru această asistentă medicală este nu, pentru că acum priceperea și slujirea ta nu mai sunt o simplă participare de bună-credință la un har comun de vindecare făcută în numele lui Isus, ci acum priceperea și slujirea ta trebuie să fie folosite într-un cadru în care manifestările exterioare ale ordinii lui Dumnezeu sunt sfidate în mod deschis și în care se fac daune incalculabile unor oameni uneori disperați.
Ceea ce înseamnă că participarea ta devine, împotriva voinței tale, un sprijin pentru contrazicerea voinței revelate a lui Dumnezeu, pentru a face rău oamenilor și pentru a aduce o parte din normalizarea continuă a răului în acest spital și în lume.
Așadar, vă încurajez să Îl căutați cu seriozitate pe Domnul pentru a găsi modalități alternative de a vă folosi abilitățile voastre de a susține viața.
John Piper (@JohnPiper) este fondator și profesor al desiringGod.org și cancelar al Bethlehem College & Seminary. Timp de 33 de ani, a slujit ca pastor al Bisericii Baptiste Bethlehem, Minneapolis, Minnesota. Este autorul a peste 50 de cărți, printre care Desiring God: Meditațiile unui hedonist creștin și, cel mai recent, Vino, Doamne Isuse.
Sursa originală: Can I be a Nurse for a “Gender-Reassignment” Surgery? – https://www.desiringgod.org/interviews/can-i-be-a-nurse-for-a-gender-reassignment-surgery?utm_campaign=Weekly+Email&utm_medium=email&_hsmi=239328176&_hsenc=p2ANqtz-_e7DPg37YgSHJptJJVoCMSV3HdLj36C3ZTe1NZ3xCWqBTAolr4k1faUDyYqMqQ8yGgqtvscnpyYmVVPTCDNlQOcAdlZbtHnLctZSPbEDFbnmoGVDY&utm_content=239328176&utm_source=hs_email
Tradus cu permisiune – Translated with permission
Asociația Corpus Reformatorum 