Îngerii duc rugăciunile noastre înaintea lui Dumnezeu?

Întrebarea

Oare îngerii duc rugăciunile noastre la Dumnezeu? Au îngerii un rol de mediere între noi și cer? Aceasta este întrebarea de astăzi. Și ceea ce face această întrebare deosebit de interesantă este o temă pe care am analizat-o deja de trei ori în trecut: faptul că îngerii poartă rugăciunile sfinților. Acesta este punctul glorios din Apocalipsa 8:3-5. Rugăciunile sfinților – rugăciunile noastre – se acumulează în “boluri de aur pline de tămâie”, boluri care sunt ținute de îngeri (Apocalipsa 5:8). Este o imagine incredibil de încurajatoare. Așa trebuie să fie. Dumnezeu vrea ca noi să știm că fiecare dintre rugăciunile noastre – rugăciunile noastre ascultate și rugăciunile noastre încă neascultate, toate – sunt auzite de El, sunt prețioase pentru El și există întotdeauna înaintea Lui. Este un trio de adevăruri glorioase.

Dar această întrebare este diferită. Oare îngerii duc rugăciunile noastre la Dumnezeu? Aceasta este întrebarea la care se gândește Barb, o ascultătoare a podcastului nostru. “Pastor John, bună ziua! Îngerii duc rugăciunile noastre la Dumnezeu? Am auzit acest lucru încă de când eram mică. Dar pasaje precum 1 Timotei 2:5 par să sugereze contrariul.” Pastor John, ce i-ai spune lui Barb?

Răspuns

Am avut o bunică în copilărie care a locuit cu noi și care a întruchipat unele dintre impulsurile, cred, pentru care, de-a lungul secolelor, unele biserici și oameni au simțit nevoia de a se retrage de la accesul creștin direct la Dumnezeu prin Isus și, în schimb, au pus diverse alte ființe între noi și Dumnezeu pentru a ne reprezenta în fața Lui.

Între Dumnezeu și om

Barb, în această întrebare, menționează îngerii ca intermediari. În romano-catolicism, Fecioara Maria, mama lui Isus, este pusă între noi și Dumnezeu ca mijlocitor. Oamenii din întreaga lume, din păcate, se roagă la Maria. Își spun Ave Maria și folosesc rozariul în loc să vină la Dumnezeu în mod direct, cu încredere și umilință doar prin Isus.

Bunicii mele îi plăcea să spună – în timp ce refuza să participe la momentele spirituale familiei, spre marea durere a tatălui meu – “Dumnezeu are lucruri mai importante de făcut decât să-mi asculte rugăciunile”.

Acum, la prima vedere, asta sună foarte modest. Este menit să sune modest. Dar, în realitate, nu este smerenie. Este o formă de mândrie care Îl subminează pe Christos, care Îl respinge pe Christos. Presupusul ei sentiment de nevrednicie nu era motivul pentru care nu se ruga. Ea nu se ruga pentru că nu credea în Cuvântul lui Dumnezeu. Ea nu credea și nu prețuia cine era Isus și prețul pe care l-a plătit pentru a deschide ușa către Dumnezeu pentru păcătoși.

Refuzul ei de a veni la Dumnezeu în modul în care Dumnezeu l-a oferit prin Cristos nu a fost un refuz marcat de smerenie. A fost un refuz marcat de autoafirmare și de a se vedea pe sine ca neavând nevoie de un Mântuitor a cărui viață și moarte erau cu totul și cu totul suficiente pentru a deschide calea către Dumnezeu și pentru a o invita să vină cu îndrăzneală la Dumnezeu. Ea nu a crezut că Dumnezeu este glorificat prin primirea poverilor noastre și prin faptul că le poartă pentru noi. Ea nu credea că ceea ce a făcut Isus pe cruce și ceea ce face astăzi în ceruri i-ar fi adus viața veșnică dacă s-ar fi smerit cu adevărat și ar fi rămas uimită de mirare că Fiul lui Dumnezeu a venit în lume pentru a deschide o cale pentru păcătoșii care cred și se pocăiesc și vin în prezența unui Dumnezeu infinit de sfânt doar prin Christos. Ea nu a crezut.

Nu există alți mijlocitori

Milioane de oameni nu cred că sfințenia infinită a lui Dumnezeu este suficientă, astfel că niciun înger, nici mama lui Dumnezeu, Maria, nu ar putea fi o protecție mai bună pentru noi decât Christos. Dați-mi voie să repet asta. Este atât de crucial. Ea nu a crezut, și milioane de oameni nu cred, că sfințenia infinită a lui Dumnezeu este atât de mare încât niciun înger și nicio mamă a lui Dumnezeu nu ar putea constitui o protecție mai bună pentru noi decât Christos.

Dacă ne vom apleca în rugăciune acum, în părtășie cu Dumnezeu și, în cele din urmă, ne vom apropia de Christos față în față, în veșnicie, atunci gândul de a o adăuga pe Maria sau un înger la Christos pentru protecție și acceptare suplimentară este absurd. Este pur și simplu absurd. Este ca și cum ai spune: “Ei bine, am aici un costum de protecție împotriva incendiilor din azbest, care are o grosime de 12 centimetri. Acum, hai să adăugăm un strat de hârtie absorbantă pentru a-l face mai rezistent”.

Nu există nicio Scriptură care să ne învețe să ne apropiem de Dumnezeu prin îngeri sau prin Maria – nici una. Nici măcar una. Toată această inserție între noi și Dumnezeu, în plus față de Christos, este o tradiție nebiblică și este o dezonoare pentru Christos și pentru ceea ce a realizat pe cruce și pentru ceea ce face El astăzi.

Așadar, permiteți-mi să sărbătoresc cu voi, pentru o clipă, gloria lucrării încheiate a lui Christos pentru noi pe cruce și efectul ei veșnic pentru noi în ceruri, deoarece El mijlocește astăzi pentru noi și ne deschide calea către Dumnezeu, indiferent de moment.

Prin jertfa Lui

Începem deci cu textul pe care Barb îl menționează în întrebarea ei: “Există un singur Dumnezeu și un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni, Christos Isus” (1 Timotei 2:5). Nu există mai mulți mijlocitori care să facă posibilă relația cu Dumnezeu fără a fi distruși. Nu există. Christos și numai Christos a realizat acest lucru o dată pentru totdeauna.

Apoi, există declarația glorioasă și clară a lui Pavel din Efeseni 2:17-18 și 3:12: “[Hristos] a venit [în lume] și a propovăduit pacea [celor care] erau departe și pacea celor care erau aproape”. Și acum iată fraza-cheie: “Căci prin El avem acces la Tatăl într-un singur Duh” (Efeseni 2:17-18). Și apoi scrie această frază: “În [El] avem îndrăzneală și acces cu încredere, prin credința noastră în El” (Efeseni 3:12). Vreți ceva mai clar de atât?

Cum a făcut Christos acest lucru? Cum a deschis calea pentru ca păcătoșii să vină cu îndrăzneală prin El la Creatorul universului în sfințenia infinită? Efeseni 2:16: “[El ne-a împăcat] pe amândoi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce.” Ce minunat! Iubesc acest lucru. Ce Evanghelie minunată. “Prin cruce” – prin jertfa Lui.

Sau iată cum este expusă această problematică în Evrei 10:19-20: “Avem încredere să intrăm în locurile sfinte prin sângele lui Isus, pe calea nouă și vie pe care ne-a deschis-o prin perdeaua dinăuntru, adică prin trupul Său.” Așadar, sângele lui Isus și trupul sfâșiat al lui Isus, care a murit pe cruce în locul nostru, ne acoperă păcatele. Ne oferă neprihănirea de care avem nevoie pentru a sta în prezența Creatorului sfânt al tuturor lucrurilor.

Și apoi, Christos cel viu continuă și astăzi să mijlocească veșnic pentru noi, pledând în temeiul jertfei Sale perfecte. Romani 8:34: “Cine să condamne? Christos Isus este cel care a murit – mai mult decât atât, cel care a înviat -, care este la dreapta lui Dumnezeu, care într-adevăr mijlocește pentru noi” – chiar acum, în timp ce vorbesc. Sau 1 Ioan 2:1 spune așa: “Vă scriu aceste lucruri pentru ca să nu păcătuiți. Dar, dacă cineva păcătuiește, avem un avocat (mijlocitor) la Tatăl, pe Isus Christos cel neprihănit”.

Nu avem nevoie de un alt avocat. Este o blasfemie, aș putea să spun, să spunem că avem nevoie de un alt avocat sau de un alt mijlocitor sau mijlocitori în afară de Christos.

Evrei 7:25: “[Isus] este în stare să mântuiască până la capăt pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, întrucât El trăiește mereu ca să mijlocească pentru ei.” Întotdeauna – întotdeauna și pentru totdeauna ne reprezintă în fața lui Dumnezeu prin lucrarea Sa.

În numele lui Isus

Așadar, cum să intrăm acum în prezența unui Dumnezeu sfânt în rugăciune și părtășie? Cum să venim? Iată Evrei 10:19: “Avem încrederea de a intra în locurile sfinte prin sângele lui Isus, pe calea nouă și vie pe care ne-a deschis-o prin perdeaua dinăuntru, adică prin trupul Său.”

“De vreme ce avem un mare mare preot care a trecut prin ceruri, Isus, Fiul lui Dumnezeu… să ne apropiem deci cu încredere de tronul harului” (Evrei 4:14, 16).

Cum ne rugăm atunci când ne apropiem de acest tron prin Isus? Ne ținem de rozariul nostru și ne rugăm “Ave Maria”, ca și cum Maica Domnului ar putea îmbunătăți accesul pe care l-a făcut Isus? Chemăm vreun înger și sperăm că el are un acces mai mare cu rugăciunile noastre decât Fiul lui Dumnezeu? Nu, nu așa trebuie să o facem.

Iată ce a spus Isus, și acest lucru este pur și simplu uimitor. Cât de prețios, de glorios și de neimaginat este acest lucru. El a spus: “În ziua aceea, veți cere în Numele Meu, și nu vă spun că Eu voi cere Tatălui în numele vostru; căci Tatăl însuși vă iubește, pentru că voi M-ați iubit și ați crezut că Eu vin de la Dumnezeu” (Ioan 16:26-27).

Cu alte cuvinte: “Când vorbiți cu Dumnezeu, când vă rugați lui Dumnezeu, Creatorul infinit de sfânt al universului, în numele Meu – adică în iertarea Mea, în dreptatea Mea – nici măcar nu trebuie să-i cereți Tatălui să vă asculte. El vă iubește. El vă iubește așa cum M-a iubit pe Mine. Asta înseamnă pentru Mine să fiu Singurul și Unicul Mijlocitor între tine și Dumnezeu”.

“Ai încredere în Mine”, spune El. “Vino la Dumnezeu prin Mine”.

Sursa originală: Do Angels Carry Our Prayers to God? – https://www.desiringgod.org/interviews/do-angels-carry-our-prayers-to-god

Tradus cu permisiune – Translated with permission