Dizabilitatea nu este un accident
Când trecea, Isus a văzut un orb din naștere. Ucenicii Lui L-au întrebat: “Învățătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?” Isus a răspuns: “N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinții lui, ci s-a născut așa ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, nimeni nu mai poate să lucreze. Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.” – Ioan 9:1-5
Există un număr incalculabil de pastori, învățători și alți oameni care nu pot suporta ceea ce pare să spună acest text, și anume că Dumnezeu a vrut ca acest copil să se nască orb în vederea demonstrării lucrărilor lui Dumnezeu prin acest copil zeci de ani mai târziu (Ioan 9:1-5). Ei nu pot suporta acest lucru. Ei zis că este groaznic să crezi că Dumnezeu ar face așa ceva.
Și pentru a scăpa de concluzia că asta spune acest text, ei atrag atenția asupra faptului că poate că Isus nu vorbește despre un scop, ci pur și simplu despre un rezultat. Am citit această critică. Deci, ei susțin că atunci când spune: “N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinții lui, ci”, în loc să citești următoarea clauză ca pe un scop, trebuie să o citești pur și simplu ca pe un rezultat: dar rezultatul orbirii va fi folosit de Dumnezeu pentru a arăta lucrarea Sa.
Ei mai spun și că Dumnezeu nu a făcut nimic pentru a provoca orbirea cu un scop. El doar a găsit orbirea și și-a arătat lucrarea. El a folosit orbirea. El nu a provocat-o, dar a folosit-o când a găsit-o. Ei mai susțin și că dacă am crede că Dumnezeu a hotărât ca acest copil să se nască orb, asta ar contraveni atât de mult preferințelor lor.
Acum am trei răspunsuri la această obiecție și sper că ele ne vor duce mai adânc în ceea ce spune Isus. Acest mod de interpretare al lor pentru textul din Ioan 9 pur și simplu nu poate funcționa din trei motive.
- Ucenicii cer o explicație a orbirii. Dar dacă spui că Dumnezeu nu a avut niciun scop, niciun proiect, niciun plan în faptul că acel copil s-a născut orb, ci doar l-a găsit mai târziu și l-a folosit pentru gloria Sa, nu ai răspuns la întrebarea lor. Nu este o explicație. Este evitarea unei explicații, ceea ce nu este ceea ce face acest text. Acest text oferă o explicație.
- Dumnezeu știe tot ceea ce se întâmplă în formarea unui ovul fertilizat. El știe totul. El cunoaște compoziția cromozomială sau genetică a fiecărui spermatozoid și a fiecărui ovul. El este total responsabil de ce ovule sunt plantate și care nu. El este în totalitate responsabil de ce spermatozoizi reușesc să fertilizeze cu succes ovulul. El poate vedea totul și poate vedea dacă există o mică eroare în această spirală de ADN care va duce – dacă se potrivește cu acest ovul – la orbire. El știe asta.
Vorbim aici despre Dumnezeu. El cunoaște starea genetică a spermatozoizilor și a ovulelor și poate spune pur și simplu: “Nu te duce acolo. Nu vom concepe de data aceasta, pentru că ar face un copil orb”. El poate spune asta, iar dacă nu o spune, atunci am putea folosi cuvinte precum “permis”. El a permis ca această tristețe naturală sau ruptură să se întâmple.
Dar reflectați puțin asupra cuvântului permite. Dacă Dumnezeu vede și știe că orbirea este pe cale să se producă aici și spune: “Aș putea să o opresc” și decide să nu o facă, decide cu un motiv? Sau spune pur și simplu: “Nu am niciun motiv. O fac pur și simplu”? Dumnezeu nu face lucrurile la voia întâmplării. Dacă Dumnezeu permite această unire, știind că va produce orbire – indiferent dacă folosiți cuvântul permite sau cauza – o face intenționat. Este intenționat. “Voi lăsa să se întâmple pentru că am un plan. Eu am un plan. Am un scop pentru această viață”.
- Negarea proiectului lui Dumnezeu contrazice Exod 4:11 și Psalmul 139:13. Dacă încerci să negi controlul suveran, înțelept și intenționat al lui Dumnezeu asupra concepției și nașterii, te lovești frontal cu Exod 4:11 și Psalmul 139:13. Domnul i-a zis [lui Moise]: “Cine a făcut gura omului? Cine l-a făcut mut, sau surd, sau văzător, sau orb? Nu sunt Eu, oare, Domnul?” (Exodul 4:11). Tu ai format părțile mele lăuntrice, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele. (Psalmul 139:13)
Nu am de gând să merg la vreun copil cu handicap, în orice etapă a vieții sale, și să îi spun: “Nu s-a referit la tine”. Din contră, Dumnezeu chiar s-a referit la acest copil. El iubește acest copil și are un scop pentru el.
Sursa originală: Disability Is No Accident – https://www.desiringgod.org/messages/why-was-this-child-born-blind/excerpts/disability-is-no-accident
Tradus cu permisiune – Translated with permission