10 motive pentru care avortul este un păcat
Aceasta nu este o apărare a umanității copiilor nenăscuți. Este un argument că, dacă nenăscuții sunt oameni, nu ar trebui să fie avortați. Există unii adepți ai avortului care cred că cei nenăscuți sunt ființe umane. Dar acești medici fac avorturi în mod regulat, oricum, deoarece cred că luarea unei vieți umane nevinovate, deși tragică, este justificată având în vedere circumstanțele dificile cu care se confruntă mama și copilul. Unii dintre acești medici doresc să fie creștini și biblici și nu consideră că practica lor este greșită. Am scris acest scurt articol pentru a-i încuraja pe acești medici să se răzgândească.
1. Dumnezeu a poruncit: “Să nu ucizi” (Exodul 20:13).
Sunt conștient de faptul că unele ucideri sunt aprobate în Biblie. Cuvântul pentru “a ucide” din Exodul 20:13 este cuvântul ebraic rahaz. Acesta este folosit de 43 de ori în Vechiul Testament ebraic. Întotdeauna înseamnă ucidere violentă, personală, care este de fapt o crimă sau care este acuzată de crimă. Nu este niciodată folosit pentru uciderea în război sau (cu o singură excepție posibilă, Numeri 35:27) sau pentru uciderea în cadrul unei execuții judiciare. Mai degrabă se păstrează o distincție clară între “omorârea” legală și “uciderea” ilegală. De exemplu, în Numeri 35:19 se spune: “Ucigașul va fi cu siguranță pedepsit cu moartea”. Cuvântul “ucigaș” vine de la rahaz, care este interzis în cele zece porunci. Cuvântul “condamnat la moarte” este un cuvânt general care poate descrie execuțiile legale.
Atunci când Biblia vorbește despre uciderea care este justificată, are în general în vedere faptul că Dumnezeu împarte unele dintre drepturile sale cu autoritatea civilă. Atunci când statul acționează în calitatea sa de păstrător al dreptății și al păcii rânduite de Dumnezeu, acesta are dreptul de a “purta sabia”, așa cum ne învață Romani 13:1-7. Acest drept al statului trebuie să fie exercitat întotdeauna pentru a pedepsi răul, niciodată pentru a-i ataca pe cei nevinovați (Romani 13:4).
Prin urmare, “Să nu ucizi” reprezintă o acuzație clară și răsunătoare la adresa uciderii copiilor nenăscuți nevinovați.
2. Distrugerea vieții umane concepute – fie ea embrionară, fetală sau viabilă – este un atac la lucrarea unică de formare a unei persoane de către Dumnezeu.
Putem spune ceva din Scriptură despre ceea ce se întâmplă atunci când o viață în pântece este avortată? Luați în considerare două texte. Psalmul 139:13 spune: “Tu mi-ai format părțile mele lăuntrice, Tu m-ai împletit în pântecele mamei mele”.
Cel puțin ceea ce putem extrage din acest text este că formarea vieții unei persoane în pântecele mamei este lucrarea lui Dumnezeu. Dumnezeu este “Tu” în acest verset. Mai mult, putem spune că formarea vieții în pântece nu este un simplu proces mecanic, ci “Tu m-ai împletit în pântecele mamei mele”. Viața celor nenăscuți este tricotarea lui Dumnezeu, iar ceea ce tricotează este o ființă umană după chipul Său, diferită de orice altă creatură din univers.
Celălalt text, mai puțin cunoscut, se află în cartea lui Iov. Iov protestează că nu a respins pledoaria niciunuia dintre slujitorii săi, chiar dacă în acea cultură mulți oameni credeau că slujitorii nu sunt persoane și sunt doar bunuri aflate în proprietate. Ceea ce trebuie urmărit aici este modul în care Iov argumentează.
Iov 31:13-15 spune: De aș fi nesocotit dreptul slugi sau slujnicei mele când se certa cu mine, ce aș putea să fac când Se ridică Dumnezeu? Ce aș putea răspunde când pedepsește El? Cel e m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele nu l-a făcut și pe el? Oare nu ne-a întocmit același Dumnezeu în pântecele mamei?
Versetul 15 oferă motivul pentru care Iov ar fi vinovat dacă și-ar trata servitorul său ca pe un om mai puțin egal. Problema nu este de fapt că unul s-ar fi putut naște liber, iar celălalt în sclavie. Problema este încă dinainte de naștere. Atunci când Iov și slujitorii săi au fost modelați în pântece, persoana-cheie care lucra era Dumnezeu. Aceasta este premisa argumentului lui Iov.
Așadar, atât Psalmul 139, cât și Iov 31 îl subliniază pe Dumnezeu ca fiind principalul lucrător – îngrijitor, modelator, împletitor, creator – în procesul de gestație. De ce este important acest lucru? Este important pentru că Dumnezeu este singurul care poate crea personalitatea. Mamele și tații pot contribui cu niște ovule impersonale și niște spermatozoizi impersonali, dar numai Dumnezeu creează personalitatea independentă. Așadar, atunci când Scriptura subliniază că Dumnezeu este principalul Născător și Formator în pântece, subliniază faptul că ceea ce se întâmplă în pântece este lucrarea unică a lui Dumnezeu, și anume, crearea unei persoane. Din punct de vedere biblic, gestația este lucrarea unică a lui Dumnezeu care modelează persoana.
Putem discuta la nesfârșit, zic eu, despre ceea ce înseamnă personalitatea “deplină”. Dar acest lucru îl putem spune, cred, cu mare încredere: ceea ce se întâmplă în uter este o lucrare unică de formare a persoanei de către Dumnezeu și numai Dumnezeu știe cât de profund și misterios este împletită crearea personalității în crearea unui trup. Prin urmare, este nejustificat să presupunem că, în orice moment al împletirii acestei persoane, distrugerea ei nu este un atac asupra prerogativelor lui Dumnezeu Creatorul.
Pentru a spune lucrurilor pe nume: distrugerea vieții umane concepute – fie că este embrionară, fetală sau viabilă – este un atac asupra lucrării unice de formare a persoanei lui Dumnezeu. Avortul este un atac asupra lui Dumnezeu, nu doar asupra omului. Dumnezeu lucrează în mod unic în pântecele mamei încă din momentul concepției. Aceasta este mărturia clară a Psalmului 139:13 și a lui Iov 31:15.
3. Avortul oamenilor nenăscuți se încadrează în interdicția biblică repetată împotriva “vărsării de sânge nevinovat”.
Expresia “sânge nevinovat” apare de aproximativ 20 de ori în Biblie. Contextul este întotdeauna unul de condamnare a celor care varsă acest sânge sau de avertizare a oamenilor să nu-l verse. Sângele nevinovat include sângele copiilor (Psalmul 106:38). Ieremia îl pune într-un context cu refugiații, văduvele și orfanii: “Așa vorbește Domnul: Faceți dreptate și justiție și eliberați din mâna asupritorului pe cel jefuit. Și nu faceți nici o nedreptate și nici o violență străinului, orfanului și văduvei, și nu vărsați sânge nevinovat în acest loc”. Cu siguranță, sângele celor nenăscuți este la fel de nevinovat ca orice sânge care curge în lume.
4. Biblia exprimă în mod frecvent prioritatea înaltă pe care Dumnezeu o acordă protecției, asigurării și îndreptățirii celor mai slabi, mai neajutorați și mai vitregiți membri ai comunității.
Din nou și din nou citim despre străin, văduvă și orfan. Aceștia sunt grija specială a lui Dumnezeu și ar trebui să fie grija specială a poporului Său.
“Să nu nedreptățești pe străin și să nu-l asuprești, căci voi ați fost străini în țara Egiptului. (Și ați fost cu toții cândva copii în pântece!) Să nu necăjiți pe nicio văduvă sau orfan. Dacă îi veți chinui și ei vor striga la Mine (așa cum sângele lui Abel a strigat către Dumnezeu de pe pământ, Geneza 4:10), voi asculta cu siguranță strigătul lor, și mânia Mea va arde.” (Exodul 22:21-24).
“Tată al orfanilor și ocrotitor al văduvelor este Dumnezeu în locașul Său cel sfânt” (Psalmul 68:5)
“Fă dreptate celui slab și orfanului; menține dreptul celui necăjit și al celui lipsit de mijloace. Salvează-i pe cei slabi și pe cei nevoiași; scapă-i din mâna celor răi” (Psalmul 82:3-4)
“Ei ucid pe văduvă și pe străin, ucid pe orfan și zic: ‘Domnul nu vede, Dumnezeul lui Iacov nu vede’. ‘ Dar Domnul îi va nimici pentru răutatea lor” (Psalmul 94:6-7,23)
5. Judecând viața umană dificilă și chiar tragică ca fiind un rău mai rău decât a lua viața, avorționiștii contrazic învățătura biblică larg răspândită, potrivit căreia Dumnezeu iubește să-și arate puterea Sa plină de har prin suferință și nu doar ajutându-i pe oameni să evite suferința.
Acest lucru nu înseamnă că trebuie să căutăm suferința pentru noi înșine sau pentru alții. Dar înseamnă că suferința este în general descrisă în Biblie ca fiind o situație necesară și rânduită de Dumnezeu, deși nu plăcută lui Dumnezeu, pentru această lume decăzută (Romani 8:20-25, Ezechiel 18:32) și, în special, ca fiind partea necesară a tuturor celor care vor să intre în Împărăție (Fapte 14:22; 1 Tesaloniceni 3:3-4) și care doresc să trăiască o viață evlavioasă (2 Timotei 3:12). Această suferință nu este niciodată privită doar ca o tragedie. Ea este văzută și ca un mijloc de a ne adânci în Dumnezeu și de a deveni puternici în această viață (Romani 5:3-5; Iacov 1:3-4; Evrei 12:3-11; 2 Corinteni 1:9; 4:7-12; 12:7-10) și de a deveni ceva glorios în viața viitoare (2 Corinteni 4:17; Romani 8:18).
Când cei ce practică avortul motivează că a lua viața este mai puțin rău decât dificultățile care vor însoți viața, ei se fac mai înțelepți decât Dumnezeu, care ne învață că harul Său este capabil de fapte de iubire prin suferința celor care trăiesc.
6. Este un păcat să justifici avortul prin consolarea faptului că toți acești copilași vor merge în rai sau chiar vor primi o viață adultă deplină la înviere.
Aceasta este o speranță minunată atunci când inima este zdrobită de căutarea iertării. Dar este rău să justifici uciderea prin rezultatul fericit al veșniciei pentru cel ucis. Aceeași justificare ar putea fi folosită pentru a justifica uciderea unor copii de un an sau a oricărui credincios care va ajunge în ceruri. Biblia pune întrebarea: “Să păcătuim pentru ca harul să abunde?” (Romani 6:1) și: “Să facem răul pentru ca să vină binele?” (Romani 3:8). În ambele cazuri, răspunsul este un NU răsunător. Este o presupunere să ne punem în locul lui Dumnezeu și să încercăm să facem repartizările către rai sau către iad. Datoria noastră este să ne supunem lui Dumnezeu, nu să ne jucăm de-a Dumnezeu.
7. Biblia ne poruncește să ne salvăm aproapele care este dus pe nedrept la moarte.
“Salvați pe cei care sunt duși la moarte; rețineți pe cei care se poticnesc spre măcel. Dacă ziceți: “Noi nu am știut aceasta”, nu știe oare Cel care cercetează inima? Oare Cel care veghează asupra sufletului vostru nu o știe și nu va răsplăti El pe om după fapta lui?” (Proverbe 24:11-13)
Nu există niciun motiv semnificativ de ordin științific, medical, social, moral sau religios pentru a-i pune pe cei nenăscuți într-o clasă în care acest text nu li se aplică. A avorta copiii nenăscuți este o nesupunere față de acest text.
8. Avortul copiilor nenăscuți se încadrează în mustrarea lui Isus față de cei care îi disprețuiau pe copii ca fiind incomozi și nedemni de atenția Mântuitorului.
“Ei Îi aduceau chiar și prunci, ca să se atingă de ei; și, văzând aceasta, ucenicii îi mustrau. Dar Isus i-a chemat la El, zicând: “Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i împiedicați, căci a unora ca aceștia este Împărăția lui Dumnezeu”” (Luca 18:15-16)
Cuvântul pentru “prunc” din Luca 18:15 este același cuvânt pe care Luca îl folosește pentru copilul nenăscut în pântecele Elisabetei în Luca 1:41,44.
“Isus a luat un copil și l-a pus în mijlocul lor; și, luându-l în brațe, le-a zis: “Oricine primește un copil ca acesta în Numele Meu, pe Mine Mă primește; și oricine Mă primește pe Mine, nu pe Mine Mă primește, ci pe Cel care M-a trimis”” (Marcu 9:36-37)
9. Este dreptul lui Dumnezeu Creatorul de a da și de a lua viața umană. Nu este dreptul nostru individual de a face această alegere.
Când Iov a auzit că toți copiii săi au fost uciși într-o casă care se prăbușise, s-a închinat Domnului și a spus: “Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce; Domnul a dat și Domnul a luat; binecuvântat fie numele Domnului” (Iov 1:21).
Când Iov a vorbit despre ieșirea din pântecele mamei sale, a spus: “Domnul a dat”. Iar când Iov a vorbit despre moarte, a spus: “Domnul a luat”. Nașterea și moartea sunt prerogativele lui Dumnezeu. El este Cel care dăruiește și Cel care ia în această minunată afacere a vieții. Noi nu avem dreptul să facem alegeri individuale în această privință. Datoria noastră este să avem grijă de ceea ce El ne dă și să folosim acest lucru spre slava Sa.
10. În cele din urmă, credința mântuitoare în Isus Christos aduce iertarea păcatelor și curățirea conștiinței și ajutor pe parcursul vieții și speranță pentru veșnicie. Înconjurat de o astfel de iubire atotputernică, fiecare urmaș al lui Isus este liber de lăcomia și frica care ar putea atrage o persoană să renunțe la aceste adevăruri pentru a câștiga bani sau pentru a evita ocara.
Rugăciunea mea este ca orice persoană implicată în practica avortului să ia în considerare foarte serios aceste lucruri și să se roage pentru a avea credința și curajul de a apăra viața și dragostea în Isus Christos.
Sursa originală: Ten Reasons Why It Is Wrong to Take the Life of Unborn Children – https://www.desiringgod.org/articles/ten-reasons-why-it-is-wrong-to-take-the-life-of-unborn-children
Tradus cu permisiune – Translated with permission