Așa-zisa căsătorie între persoanele de același sex
Isus a murit pentru ca păcătoșii heterosexuali și homosexuali să fie salvați. Isus a creat sexualitatea și are o voință clară cu privire la modul în care aceasta trebuie trăită în sfințenie și bucurie.
Voința Sa este ca un bărbat să-i lase pe tatăl și pe mama sa și să se lipească de soția sa, iar cei doi să devină un singur trup (Marcu 10:6-9). În această uniune, sexualitatea își găsește sensul desemnat de Dumnezeu, fie că este vorba de unificarea personală-fizică, de reprezentarea simbolică, de jubilația senzuală sau de procrearea rodnică.
Pentru cei care au abandonat calea lui Dumnezeu cu privire la împlinirea sexuală și au pășit în relații homosexuale sau în curvie extraconjugală heterosexuală sau adulter, Isus este dispus să le ofere o milă uimitoare.
Așa au fost unii dintre voi. Dar voi ați fost spălați, ați fost sfințiți, ați fost îndreptățiți în numele Domnului Isus Christos și prin Duhul Dumnezeului nostru. – 1 Corinteni 6:11
Păcatul instituționalizat
Dar la 26 iunie 2015, această milă cu privire la actele sexuale păcătoase nu a fost îmbrățișată. În schimb, a avut loc o instituționalizare masivă a păcatului.
Printr-o decizie de 5 la 4, Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii a decis că statele nu pot interzice căsătoria între persoane de același sex.
Nota traducătorului: A se vedea, recent, și Decizia CEDO prin care România a fost obligată la același lucru.
Biblia nu tace cu privire la astfel de decizii. Alături de cea mai clară explicație a ei cu privire la păcatul relațiilor homosexuale (Romani 1:24-27) se află acuzația privind aprobarea și instituționalizarea acestuia. Deși oamenii știu intuitiv că actele homosexuale (alături de bârfă, calomnie, insolență, aroganță, trufie, lăudăroșenie, necredință, lipsă de inimă, cruzime) sunt păcat, “ei nu numai că le fac, dar dau aprobare celor care le practică” (Romani 1:29-32). “Mulți, despre care v-am spus de multe ori și acum vă spun chiar și cu lacrimi… se laudă cu rușinea lor” (Filipeni 3:18-19).
Aceasta este ceea ce a făcut cea mai înaltă instanță – știind că aceste fapte sunt greșite, dar aprobându-i totuși pe “cei care le practică”.
Senzația mea este că nu ne dăm seama ce calamitate se întâmplă în jurul nostru. Lucrul nou – nou pentru America și nou pentru istorie – nu este homosexualitatea. Această stricăciune este aici de când am fost cu toții stricați prin căderea omului (și există o mare diferență între orientare și faptă – la fel cum există o mare diferență între orientarea mea spre mândrie și fapta de a mă lăuda).
Ceea ce este nou nu este nici măcar celebrarea și aprobarea păcatului homosexual. Comportamentul homosexual a fost exploatat, s-a bucurat și a fost celebrat în artă timp de milenii. Ceea ce este nou este normalizarea și instituționalizarea. Aceasta este noua calamitate.
O chemare la a plânge
Motivul principal pentru care scriu nu este acela de a organiza un contraatac politic. Nu cred că aceasta este chemarea bisericii. Motivul pentru care scriu este de a ajuta biserica să simtă durerea acestor zile. Și amploarea asaltului asupra lui Dumnezeu și a chipului Său în om.
Creștinii, mai clar decât alții, pot vedea valul de durere care se pregătește. Păcatul poartă în el propria sa mizerie: “Oamenii săvârșind fapte nerușinate unii cu alții și primind în ei înșiși pedeapsa cuvenită pentru greșeala lor” (Romani 1:27).
Iar peste puterea autodistructivă a păcatului se adaugă, în cele din urmă, mânia finală a lui Dumnezeu: “imoralitatea sexuală, necurăția, patima, dorința rea și lăcomia, care este idolatrie. Din cauza acestora vine mânia lui Dumnezeu” (Coloseni 3:5-6).
Creștinii știu ce urmează, nu numai pentru că o vedem în Biblie, ci și pentru că am gustat roadele dureroase ale propriilor noastre păcate. Nu scăpăm de adevărul că noi culegem ceea ce semănăm. Căsătoriile noastre, copiii noștri, bisericile noastre, instituțiile noastre – toate sunt tulburate din cauza păcatelor noastre.
Diferența este că: Noi plângem pentru păcatele noastre. Nu le sărbătorim. Nu le instituționalizăm. Ne întoarcem la Isus pentru iertare și ajutor. Strigăm către Isus, “care ne izbăvește de mânia viitoare” (1 Tesaloniceni 1:10).
Și în cele mai bune momente ale noastre, plângem pentru lume și pentru propria noastră națiune. În zilele lui Ezechiel, Dumnezeu a pus un semn de speranță “pe fruntea bărbaților care suspină și gem pentru toate urâciunile care se săvârșesc în [Ierusalim]” (Ezechiel 9:4).
Acesta este motivul pentru care scriu. Nu din motive politice, ci dragoste pentru numele lui Dumnezeu și compasiune.
Ochii mei varsă șuvoaie de lacrimi, pentru că oamenii nu respectă legea Ta. – Psalmul 119:136
Sursa originală: So-Called Same-Sex Marriage – https://www.desiringgod.org/articles/so-called-same-sex-marriage
Tradus cu permisiune – Translated with permission