Cât ar trebui să câștige un păstor?
Întrebarea
Iată cum a pus întrebarea un ascultător de podcast pe nume John. John locuiește în Los Angeles. „Pastor John, bună ziua și vă mulțumesc pentru acest podcast! Care sunt câteva linii directoare pe care o biserică ar trebui să le stabilească pentru a-i plăti pe pastori? Ați putea să abordați semnificația sintagmei „îndoită cinste” din 1 Timotei 5:17? Și puteți explica dacă în această decizie ar trebui să se țină cont și de trecut, experiență și educație? Vă mulțumesc!”
Răspunsul
Acest pasaj din 1 Timotei 5:17 este unul dintre cele trei pasaje cruciale despre cum trebuie susținuți slujitorii Evangheliei. Cred că ar fi bine să le avem în față pe toate trei din Biblie și apoi să tragem câteva învățăminte.
Salarii bine câștigate
Să începem cu Luca 10:1-7:
După aceea, Domnul a mai rânduit alți șaptezeci de ucenici și i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetățile și în toate locurile pe unde avea să treacă El. Și le-a zis: „Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii! RUgați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Său. Duceți-vă; iată, vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor. Să nu luați cu voi nici pungă, nici traistă, nici încălțăminte și să nu întrebați pe nimeni de sănătate pe drum. În orice casă veți intra, să ziceți întâi: „Pacea să fie peste casa aceasta!” Și dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el, altminteri, ea se va întoarce la voi. Să rămâneți în casa aceea și să mâncați și să beți ce vi s e va da, căci vrednic este lucrătorul de plata sa.”
Acum, această afirmație de la sfârșit, „vrednic este lurătorul de plata sa”, este citată de Pavel în 1 Timotei 5:18 ca un citat din Scriptură. Acesta este singurul alt loc în care apare această afirmație în Biblie. (Există ceva aproape asemănător în Matei 10:10). Așadar, se pare că Pavel considera deja cuvintele Domnului Isus – păstrate de medicul său, Luca – ca făcând parte din Scriptură.
Voi reveni la acest citat atunci când vom vorbi despre 1 Timotei 5:17. Dar merită să remarcăm că, deși noi, în felul în care citim Biblia, am putea să trecem cu ușurință pe lângă această afirmație atunci când citim Evangheliile, Pavel nu a trecut cu ușurință pe lângă această afirmație. El a luat-o ca pe un principiu care s-ar aplica slujitorilor bisericii. „Muncitorul își merită plata”.
Boi fără gura legată
Apoi merg la 1 Corinteni 9:6-14:
Ori numai eu și Barnaba n-avem dreptul să nu lucrăm? Cine merge la război pe cheltuiala sa? Cine sădește o vie și nu mănâncă din rodul ei? Cine paște o turmă și nu mănâncă din laptele turmei? Lucrurile acestea le spun după felul oamenilor? Nu le spune și Legea? În adevăr, în Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului care treieră grâul!” Pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici? Sau vorbește el înadins pentru noi? Da, pentru noi a fost scris astfel, căci cine ară trebuie să are cu nădejde și cine treieră grâul trebuie să-l treiere cu nădejdea că va avea parte de el. Dacă am semănat printre voi bunurile duhovnicești, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice? Dacă se bucură alții de acest drept asupra voastră, nu ni se cade cu mult mai mult nouă? Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci răbdăm totul, ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Christos. Nu știți că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte sunt hrăniți din lucrurile de la Tmplu și că cei ce slujesc altarului au parte de la altar? Tot așa, Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie.
Wow. Asta este uimitor. Este o afirmație puternică, potrivit căreia păstorii care fac „corturi” – pastorii care trebuie să aibă alte slujbe care le aduc bani pentru a fi păstori – ar trebui să fie excepția, nu regula. Isus a spus că ar trebui să fie normal ca cei care se dedică cu totul slujbei evanghelice să fie plătiți cu normă întreagă pentru slujba evanghelică. Este un principiu biblic. De fapt, în acest text, este mai mult decât un principiu; este o poruncă. Domnul a poruncit ca cei care vestesc Evanghelia să își câștige existența din Evanghelie. Acum, acesta este al doilea text.
Îndoită cinste
Așadar, mai întâi Luca 10, apoi 1 Corinteni 9, iar acum, al treilea text, 1 Timotei 5:17:
Prezbiterii care cârmuiesc bine să fie învredniciți de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea și cu învățătura pe care o dau altora.
Acum, de ce cred eu că „îndoita cinste” se referă aici la o remunerație financiară? Există două motive. Unul este că, exact înainte de acest verset, Pavel a vorbit despre cinstirea văduvelor. Așadar, „cinstiți văduvele”, iar acum el spune: „cinstiți îndoit pe prezbiteri”. „Cinstește pe văduvele care sunt cu adevărat văduve.” (1 Timotei 5:3).
Apoi, întregul context din 1 Timotei 5:3-16 vorbește despre îngrijirea financiară a văduvelor. Aceasta este forma pe care ar trebui să o ia cinstirea. El vorbește despre văduvele care nu au familii. La asta se referă când vorbește despre adevăratele văduve. Ele nu au familii care să aibă grijă de ele. Vor fi lipsite de bani dacă nu facem un pas înainte. Așadar, există un motiv întemeiat să credem că Pavel spune: „Acum, dacă acesta este modul în care cinstiți și aveți grijă de văduvele voastre din punct de vedere financiar, faceți același lucru, chiar mai mult – de două ori mai mult – pentru pastori”.
Acum, un alt motiv pentru care cred că versetul 17 se referă la plata pastorilor este că următorul verset începe cu „căci”, ceea ce înseamnă că oferă un motiv sau un temei pentru a acorda o cinste dublă pastorilor. Și iată ce spune: „Căci Scriptura zice: „Să nu legi gura boului când treieră” și „Vrednic este lucrătorul de plata lui”. (1 Timotei 5:18). Așadar, Pavel își fundamentează preocuparea pentru plata pastorilor cu îndoită cinste citând Deuteronomul 25:4 și Luca 10:7, numindu-le pe amândouă Scriptura. Și ambele se referă în mod clar la nevoile fizice ale pastorului.
Acum, aceasta ar putea însemna că pastorii ar trebui să fie plătiți de două ori mai mult decât primesc văduvele ca ajutor din partea bisericii? Mă îndoiesc de acest lucru. Termenul „îndoită cinste” din versetul 17 probabil că nu înseamnă ceva atât de precis, pentru că nu există nicio referire la un venit specific pentru văduve. Nu știm cum erau îngrijite văduvele; dar știm că erau îngrijite. Nevoile lor materiale erau împlinite. Ele trebuiau să fie onorate; ele ar trebui să fie onorate prin faptul că nevoile lor sunt împlinite în absența unei familii.
Așadar, aș spune că 1 Timotei 5:17 – „Prezbiterii care cârmuiesc bine să fie învredniciți de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea și cu învățătura pe care o dau altora.” – înseamnă probabil: „Asigurați-vă de două ori că bătrânii sunt onorați și sunt plătiți suficient pentru a-și satisface nevoile, ca și văduvele”. Iar faptul că spune: „mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea și cu învățătura pe care o dau altora” implică probabil, prin sintagma „se ostensc”, că aceasta este slujba lor. Ei se dăruiesc turmei, iar turma ar trebui să aibă grijă de ei din punct de vedere financiar, cu un dublu simț al datoriei pe care o simt pentru văduve. Nu că prezbiterii sunt mai valoroși ca ființe umane decât văduvele, ci că, alături de valoarea persoanei, există valoarea uriașă a slujbei Cuvântului – munca în predicare și învățătură – pe care se sprijină întreaga viață a comunității.
Principiul de bază pentru biserici
Așadar, sfatul meu pentru biserici ar fi ca principiul de bază pentru salarizarea pastorală să fie o reflectare a cinstei pe care o acordați slujbei cuvântului lui Dumnezeu. Și să fie un angajament de a ridica poverile financiare de pe umerii păstorului, astfel încât acesta să se poată dărui în totalitate rugăciunii, cuvântului și turmei.
Iar dacă ne vine în minte că trebuie să ne protejăm și împotriva lăcomiei unui pastor, răspunsul la această preocupare este că biserica ar fi trebuit să se preocupe de acest aspect atunci când a evaluat la început aptitudinea prezbiterului sau păstorului de a exercita această slujire. Pentru că 1 Timotei 3:3 spune că un prebiter nu trebuie să fie „iubitor de bani”. Nici măcar nu angajezi pe cineva care pare că ar putea fi interesat de bani. Așadar, rezumatul este următorul: nu îngăduiți un păstor care încearcă să se îmbogățească și nu fiți o biserică care încearcă să-l țină sărac.
Sursa originală: How Much Should Pastors Make? – https://www.desiringgod.org/interviews/how-much-should-pastors-make
Tradus cu permisiune – Translated with permission