Cunoaște Dumnezeu fiecare gând al nostru?
Întrebarea
La un moment dat, ne-am uitat la modul în care dorințele inimii noastre preced ceea ce se revarsă în viața noastră. Chiar și gura noastră nu face decât să exprime ceea ce inima noastră a conceput deja. Este un adevăr destul de obsedant care deschide o mulțime de implicații pe care trebuie să le analizăm cu atenție. Dar aceasta este o non-problemă pentru Dumnezeu. Pentru că, înainte de a face sau de a vorbi ceva, El ne cunoaște deja gândurile. Sau, cel puțin, asta vrea să afle un ascultător. Întrebarea de astăzi este scurtă și vine de la o ascultătoare pe nume Ioana: “Pastor John, poate Dumnezeu să ne citească gândurile?”.
Răspunsul scurt este da, dar ceea ce este cu adevărat important, pe măsură ce m-am gândit la acest lucru, sunt implicațiile acestui răspuns, iar acestea sunt multe și cu adevărat semnificative. Mă îndoiesc că Ioana, trimițându-ne această întrebare, a vrut ca eu să dau un răspuns dintr-un singur cuvânt și să trec la următoarea întrebare. Probabil că ar vrea să știe: “De ce spui asta?”. Pe ce se bazează afirmația că El ne cunoaște gândurile? Și ce diferență ar face în viața noastră dacă ne-ar cunoaște? Așa că asta vreau să fac. Haideți să facem asta: mai întâi fundamentul și apoi o mulțime de implicații uimitoare (cred eu) ale acestui adevăr.
Răspunsul
Fiecare gând este pus în evidență
Psalmul 139:2, 4, 23: “Tu știi [psalmistul vorbește cu Dumnezeu] când mă așez și când mă scol; Tu discerni de departe gândurile mele. . . . Chiar înainte ca un cuvânt să fie pe limba mea, iată, Doamne, Tu îl cunoști cu totul. . . . Cercetează-mă, Doamne, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile!”. Sau Psalmul 19:14: “Fie ca cuvintele gurii mele și meditația inimii mele” – aceasta este expresia: “meditația inimii mele” – “să fie plăcute înaintea Ta, Doamne, stânca mea și răscumpărătorul meu”.
Și apoi există numeroase texte despre faptul că Dumnezeu testează și vede inima și mintea, precum Psalmul 7:9: “O, fă să se sfârșească răul celor răi și să poți să-i arăți clar pe cei drepți – Tu care testezi mințile și inimile, Dumnezeule drept!”. Sau Psalmul 26:2: “Dovedește-mă, Doamne, și pune-mă la încercare; pune-mi la încercare inima și mintea”. Sau Ieremia 17:10: “Eu, Domnul, cercetez inima și pun la încercare mintea.” Sau Ieremia 20:12: “Doamne al oștirilor, care încerci pe cel neprihănit, care vezi inima și mintea…”
Apoi există același lucru și în Noul Testament. Se vorbește despre faptul că Dumnezeu cercetează inima. Apocalipsa 2:23: “Toate bisericile vor cunoaște că Eu sunt Cel care cercetează mintea și inima.” Apoi, ideea că Dumnezeu discerne intențiile inimii este reluată în Evrei 4:12: “Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, care străpunge până la despărțirea sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei și care discerne gândurile și intențiile inimii.”
La judecata finală, Dumnezeu va ține cont de tainele inimii, spune Pavel în Romani 2:16: “. . . în ziua aceea când, potrivit Evangheliei mele, Dumnezeu va judeca tainele oamenilor prin Isus Christos”. În repetate rânduri, citim că Dumnezeu cunoaște inima și gândurile ei. 1 Corinteni 3:20: “Domnul cunoaște gândurile înțelepților, care sunt zadarnice”. El cunoaște inimile tuturor oamenilor. Faptele Apostolilor 1:24-25: “Apostolii s-au rugat și au zis: “Tu, Doamne, care cunoști inimile tuturor, arată pe care dintre acești doi l-ai ales [să fie înlocuitorul lui Iuda].”” Dumnezeu este marele cunoscător al inimii, marele cunoscător al minții.
Isus, în slujba Sa, a avut o ceartă uriașă cu fariseii și cărturarii tocmai pentru că aceștia pretindeau în exterior ceva ce nu aveau în interior. Iar Isus știa asta; știa ce era în interiorul lor. Matei 23:25-26: “Vai de voi, cărturari și farisei, ipocriților! Pentru că voi curățați pe dinafară paharul și farfuria, dar înăuntru sunt pline de lăcomie și de îngăduință. Fariseu orb ce ești! Curăță mai întâi interiorul paharului și al farfuriei, pentru ca și exteriorul să fie curat”. Sau modul în care Ioan a rezumat totul în Ioan 2:25: “[Isus] nu avea nevoie de nimeni care să dea mărturie despre om, pentru că El însuși știa ce este în om.”
Șase implicații vaste
Așadar, din numeroase unghiuri, Biblia ne învață că Dumnezeu ne cunoaște gândurile. El ne cunoaște sentimentele. El ne cunoaște atitudinile, înclinațiile și deciziile înainte ca acestea să se manifeste în acțiuni exterioare. Acum, partea cu adevărat interesantă. Unii dintre noi s-ar putea gândi: “Ei bine, este atât de evident. Este Dumnezeu. Da, bineînțeles”. Și apoi pur și simplu trecem la următoarea întrebare sau problemă, în loc să medităm la implicațiile a ceea ce mulți dintre noi presupunem că este un dat, pentru că asta face Dumnezeu; El știe toate lucrurile. Dar dați-mi voie să vă explic câteva dintre implicații, astfel încât acest lucru să se odihnească asupra noastră cu un oarecare sentiment de glorie și semnificație.
1. Dumnezeu ne sfințește din interior spre exterior.
Marea lucrare de sfințire a lui Dumnezeu – adică de a ne face sfinți – se manifestă în principal din interior spre exterior. Acesta este modul în care o face Dumnezeu. Este lucrarea Duhului în inimile noastre. Pavel se roagă: “Și acum, însuși Dumnezeul păcii să vă sfințească pe deplin, și tot duhul vostru, sufletul și trupul să fie păstrate fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Christos” (1 Tesaloniceni 5:23).
Acum, dacă are de gând să schimbe atitudinile și înclinațiile lui John Piper pentru ca acestea să se conformeze mai mult cu Christos, trebuie să vadă ce trebuie schimbat. El trebuie să-mi cunoască inima dacă vrea să facă o lucrare în inima mea. Marele Medic nu-și face operația la inimă legat la ochi; el vede la ce lucrează. El îmi vede mândria, lăcomia, frica, pofta, mânia și toate înclinațiile și potențialele decizii care izvorăsc din ele. El își face operația de sfințire din interior spre exterior. Ar fi un chirurg prost dacă nu ar putea vedea cancerul la care lucrează.
2. Dumnezeu poate pune un paznic peste gurile noastre.
Există un alt mod prin care Dumnezeu limitează răul din viața noastră, în afară de acea operație de transformare internă. Psalmistul se roagă în Psalmul 141:3: “Pune, Doamne, o pază peste gura mea; păzește ușa buzelor mele!”. Pe lângă faptul că lucrează direct asupra inimii pentru a ne sfinți, Dumnezeu poate pune o pază și peste buzele noastre, astfel încât un gând sau o emoție internă să nu se exprime și să rănească mai mulți oameni. Dar Dumnezeu nu ar putea face acest lucru dacă nu ar putea să vadă gândul care urmează să iasă din gura mea și să îl oprească. “Văd că vine. Nu-l voi lăsa să spună asta. El este copilul meu”.
El ar fi putut schimba asta în adâncul inimii mele, dar, din motive proprii, mă sfințește în diferite moduri, iar unul dintre aceste moduri este acesta: “Văd că vine acel gând. Nici vorbă de așa ceva. Îl voi scuti de o mulțime de probleme la această întâlnire a prezbiterilor sau în această predică pentru a nu-i ieși așa ceva din gură”.
3. Dumnezeu discerne motivațiile bune și rele.
Dacă Dumnezeu nu ar putea vedea motivațiile ascunse, nu ar putea distinge binele și răul. Multe acte bune în aparență sunt ipocrite pentru că în interior există foarte multe intenții rele. Dumnezeu nu ar fi mai bun decât noi în cunoașterea oamenilor dacă nu ar putea vedea inima. El ar fi în stare să numească un fariseu drept evlavios, când de fapt fariseul este un mormânt văruit. Orice comportament își capătă adevărata virtute din motivația sa. Dumnezeu nu ar putea cunoaște virtutea. El nu ar putea deosebi răul de bine sau binele de rău dacă nu ar putea cunoaște inima.
4. Dumnezeu primește închinarea tăcută.
Dumnezeu nu ar putea primi închinare de la cei paralizați – cei complet paralizați – dacă nu le-ar putea vedea inima. Mă gândesc la o persoană care și-a pierdut toate capacitățile exterioare de a comunica, dar a cărei minte și inimă sunt conștiente și alerte și pline de credință și închinare. Dacă Dumnezeu nu le-ar cunoaște gândurile, nu ar putea primi închinarea unui astfel de sfânt, un sfânt paralizat. Dar lui Dumnezeu nu i se va refuza o astfel de închinare. El vede inima și se bucură de această credință uimitoare.
5. Dumnezeu ascultă rugăciunea tăcută.
Același lucru este valabil și pentru rugăciune. Dacă Dumnezeu nu poate vedea gândurile și sentimentele minții și ale inimii, atunci pentru cei care nu pot scoate un sunet cu buzele lor din orice motiv – ales sau nu – nu ar putea să le audă rugăciunile. Când David s-a rugat: “Fie ca … meditația inimii mele plăcută înaintea Ta, Doamne” (Psalmul 19:14), el spunea: “Fie ca rugăciunile mele să fie plăcute”. Același lucru ar fi valabil și pentru noi. “Fie ca rugăciunile inimii mele să fie acceptabile, Doamne”.
6. Planurile lui Dumnezeu rămân întotdeauna în picioare.
Acesta poate fi cel mai uimitor lucru. Dumnezeu nu ar putea conduce lumea dacă nu ar cunoaște gândurile și intențiile inimii. Imaginați-vă. Dacă opt miliarde de oameni L-ar surprinde pe Dumnezeu în fiecare minut al fiecărei zile, transformându-și brusc gândurile necunoscute în acțiune, iar Dumnezeu spune: “Uau! Nu mă așteptam la asta!”, luându-l pe Dumnezeu prin surprindere pentru că nu a putut vedea gândul sau emoția care era gata să iasă din gura lor – pentru că era doar în inima lor, iar El nu le poate cunoaște inima – atunci Dumnezeu nu ar putea guverna lumea. El ar fi la nesfârșit – de miliarde de ori în fiecare zi – surprins, rearanjându-și planurile.
Dacă Dumnezeu ar fi ignorat ceea ce urma să se întâmple din gurile, mâinile și picioarele a opt miliarde de oameni, nu ar fi putut ști ce s-ar întâmpla peste tot, tot timpul, în toată lumea. Dar Proverbe 19:21 spune: “Multe sunt planurile din mintea omului, dar planul Domnului este cel care va rămâne în picioare”. Dumnezeu cunoaște planurile minții și, în înțelepciunea Sa suverană, are grijă ca totul să decurgă conform planului Său perfect înțelept.
Deci, da, Ioana, Dumnezeu ne citește și ne cunoaște gândurile, iar implicațiile sunt vaste.
Sursa originală: Does God Read Every Tought? – https://www.desiringgod.org/interviews/does-god-read-every-thought
Tradus cu permisiune – Translated with permission