top
Familie Înainte să îți părăsești soția

Înainte să îți părăsești soția

Cinci gânduri pentru bărbați

Obișnuiam să mă întreb de ce atâtea căsătorii s-au încheiat cu divorț. De ce atât de mulți dintre prietenii mei de la școală, liceu și facultate au fost protagoniști ai divorțului. Și apoi, în anii de după facultate, de ce atât de mulți dintre colegii mei fuseseră divorțaseră deja.

Și apoi m-am căsătorit. Și, ca orice altă persoană căsătorită, am simțit brusc cât de dureros de grea poate fi comunicarea dintre un bărbat și o femeie. Am gemut de cât de obositoare devenea adesea luarea deciziilor. Am văzut cum căsătoria a scos din mine mai mult păcat decât orice altă relație înainte. M-am confruntat cu cât de mândru, defensiv și sensibil pot fi atunci când cineva a greșit împotriva mea. Am dat peste toate minele maritale tipice (și explozive) — buget, program, curățenie, conflict, socrii. Am început să urmăresc cât de mult mediile noastre familiale modelau (și deseori încordau) noua noastră familie.

Întâlnirile accentuaseră dulce asemănările noastre; căsătoria a subliniat profund diferențele noastre. Ceea ce se simțise atât de compatibil, atât de sigur, atât de bine și ușor la altar, s-a simțit brusc, uneori, imposibil. Cu alte cuvinte, am descoperit de ce mulți oameni divorțează.

Și în timp ce numărul divorțurilor a crescut în ultimii ani, cel puțin în America, tentațiile de a renunța și de a ne abandona jurămintele sunt aproape la fel de vechi ca și căsătoria în sine. De când acel prim soț și primă soție au gustat din fructul îngrozitor al păcatului, Satana a plantat gândul că divorțul ar putea fi de fapt mai bun decât căsătoria – că, indiferent de ce ar fi spus Dumnezeu despre căsătorie, cu siguranță va înțelege de ce este diferit în cazul nostru.

Dumnezeu confruntă ispita divorțului în mod direct cu un cuvânt dur, dar plin de speranță, prin profetul Maleahi, un loc în care s-ar putea să nu ne gândim să căutăm sfaturi și claritate în căsătorie. Nu intenționez să mă adresez aici soților care au suferit adulter sau abandon. Bărbații din vremea lui Malahi și bărbații pe care îi am în minte erau soți a căror dragoste se răcise. Au plecat pentru că au crezut că o altă femeie, o altă căsătorie, o altă viață i-ar putea satisface în sfârșit.

Cinci chemări la trezire de la Dumnezeu

Profetul mic Maleahi ne oferă o viziune surprinzător de clară și profundă (și adesea trecută cu vederea) despre căsătorie.

Pe vremea lui Maleahi, soții din Israel divorțau de soțiile lor pentru că inima lor se răcea (Maleahi 2:16) și pentru că mulți dintre ei doreau să se căsătorească cu femei străine (Maleahi 2:11). De ce femei străine? „După întoarcerea din exil în Babilon, Iuda a fost o regiune mică, dezavantajată a Imperiului Persan, înconjurată de vecini mult mai puternici. Într-o astfel de situație, legăturile de căsătorie erau un mijloc util de a obține avantaje politice și economice” (Țefania, Hagai, Maleahi, p. 133). În esență, mulți dintre bărbați și-au abandonat soțiile în căutarea unei vieți mai bune. Au decis să se întrețină singuri, chiar dacă asta însemna să-și sacrifice mireasa și copiii.

Vremurile erau sumbre când oamenii se întorceau din exil. Scrisoarea începe: „Te-am iubit”, zice Domnul. Dar voi ziceți: „Cum ne-ai iubit?” (Maleahi 1:2). Oamenii se simțeau părăsiți de Dumnezeu. Suferința i-a făcut să fie disperați, unii dintre ei suficient de disperați pentru a-și abandona legămintele și a-și părăsi familiile. Sub infidelitatea conjugală era o frică și o luptă mai profundă – nu cu un soț, ci cu Dumnezeu. Păcătoșenia în căsătorie începe cu păcătoșenia în relația noastră cu Dumnezeu.

Deci, știind ceva din lucrurile cu care se confruntau acești bărbați și cât de îngrozitor au acționat, cum îi confruntă Dumnezeu și îi cheamă la pocăință și credincioșie în căsătorie? El îi mustră amintindu-le ce este căsătoria și de ce merită păzită și păstrată cu toată puterea noastră. Și, făcând acest lucru, El ne oferă cinci mustrări pentru soții creștini tentați să plece.

1. Ai făcut o promisiune.

Domnul a fost martor între tine și soția tinereții tale, față de care ai fost necredincios, deși ea este tovarășa ta și soția ta prin legământ. (Maleahi 2:14)

Deși ea este soția ta prin legământ. În timp ce Dumnezeu se confruntă cu acești bărbați care au mers după alte femei mai de dorit, ce le amintește mai întâi? Ai făcut o promisiune. Încă de la început, Dumnezeu a spus: „Omul va lăsa pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de soția sa și vor deveni un singur trup” (Geneza 2:24). A te lipi aici nu înseamnă o îmbrățișare caldă și afectuoasă, ci un devotament exclusiv și statornic – un legământ (Deuteronom 10:20; Proverbele 2:16–17).

Când ai jurat, înaintea lui Dumnezeu și a martorilor: „Te iau, ca să ne avem și să fim unul celuilalt din ziua de azi înainte, la bine, la rău, la bogăție, la sărăcie, în boală și în sănătate. Te voi iubi și te voi prețui până când moartea ne va despărți.”, ce ai vrut să spui? Jurământul tău a fost doar o ambiție – „Ei bine, am încercat…” — sau a fost o promisiune?

Nunta este o sărbătoare nu a iubirii găsite, ci a iubirii declarate, a iubirii promise. Facem promisiuni tocmai pentru că, oricât de bine ne simțim în rochia noastră albă și smokingul închiriat, poate vom vrea să plecăm într-o zi. Pentru că o căsnicie este cu adevărat grea. Dacă renunțăm la promisiune atunci când aceasta nu ne mai servește, dovedim că jurământul nu a fost cu adevărat o promisiune, ci doar o modalitate formală de a obține ceea ce ne-am dorit.

2. Divorțul distruge ceea ce a făcut Dumnezeu.

Nu i-a făcut El una, cu o parte din Duhul în unirea lor? (Maleahi 2:15)

Dacă un bărbat ia în calcul divorțul, el trebuie să-și amintească că o căsnicie este mult mai mult decât „uniunea recunoscută legal sau formal a două persoane ca parteneri într-o relație personală”. Căsătoria este o unire dintre un bărbat și o femeie, realizată de Dumnezeu. Și nu doar de Dumnezeu, ci cu ceva din El în unirea lor – „cu o parte din Duhul”. Aceasta nu este doar o uniune socială sau fizică, ci una spirituală. Și, după cum au observat mulți dintre cei care oficiază nunți: „o frânghie împletită în trei nu se rupe ușor.” (Eclesiastul 4:12) – soț, soție și Domnul.

Imaginea pe care o pictează profetul se apropie de cea pe care o pictează Isus Însuși în Matei 19:4–6 (citând Geneza 2:24): „Nu ați citit, . . . „De aceea omul va părăsi tatăl său și mama lui și va lipi de soția sa și cei doi vor deveni un singur trup”? Deci nu mai sunt doi, ci un singur trup. Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă.” Divorțul sfâșie o capodopera divină. Indiferent cum v-ați întâlnit, oriunde v-ați întâlnit și oricum ați decis să vă căsătoriți, Dumnezeu s-a căsătorit cu voi. Dumnezeu v-a făcut unul. Aveți curajul să desfaceți ceea ce a legat El?

3. Divorțul îi minte pe copiii voștri despre cine este Dumnezeu.

Și ce cere acel Unul singur? Sămânță dumnezeiască! (Maleahi 2:15)

Dumnezeu a făcut căsătoria să fie un legământ bogat, înmulțit și roditor. „Deci Dumnezeu a creat pe om după chipul Său, după chipul lui Dumnezeu l-a creat; bărbat și femeie le-a creat. Și Dumnezeu i-a binecuvântat. Și Dumnezeu le-a zis: „Fiți roditori și înmulțiți-vă și umpleți pământul”” (Geneza 1:27-28). Când și-a făcut soț și soție, El căuta urmași.

Și nu orice urmaș, ci odrasle care l-ar iubi, l-ar cinsti și ar asculta de El: „Domnul Dumnezeul tău îți va tăia împrejur inima și inima neamului tău, astfel încât să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și cu tot sufletul tău, ca să trăiești.” (Deuteronom 30:6). Dumnezeu vrea urmași evlavioși din căsătoriile noastre.

Acești urmași nu sunt întotdeauna biologici: „Nu am o bucurie mai mare decât să aud că copiii mei umblă în adevăr” (3 Ioan 4). Așa că nu trebuie să naștem fii sau fiice pentru a îndeplini sarcina lui Dumnezeu de a fi roditori și de a ne înmulți. De fapt, cele mai importante și durabile dimensiuni sunt cele spirituale (a face ucenici), nu biologice (a face copii).

Deci, cum îi poate afecta spiritual divorțul pe copiii voștri? Ce daune ar putea face, de-a lungul deceniilor? Dacă căsătoriile credincioase repetă istorisirea Evangheliei (Efeseni 5:25), invitându-i pe copiii noștri la iubirea de nedescris a lui Dumnezeu în Christos – ce le-ar spune divorțul? Imaginează-ți barierele pe care le-ar putea crea între ei și Dumnezeu. Imaginează-ți cum durerea și trădarea i-ar putea face să-și pună la îndoială dragostea și credincioșia. Imaginați-vă cum divorțul vostru le-ar putea deruta și tulbura credința lor (și credința altor tineri care se uită la tine).

4. Divorțul înmoaie sufletul în violență.

Bărbatul care nu-și iubește soția, ci se desparte de ea, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel, își acoperă haina cu violență, zice Domnul oștirilor. (Maleahi 2:16)

Cuvântul cel mai puternic adresat acestor soți vine la sfârșit: dacă un bărbat divorțează de soția sa din lipsă de dragoste, el „își acoperă haina cu violență”. Sună destul de groaznic, chiar și pentru urechile moderne, dar ce înseamnă?

Îmbrăcămintea este o metaforă comună în Scriptură care dezvăluie calitatea caracterului unei persoane. Psalmistul spune despre cei răi: „De aceea mândria este colierul lor; violența îi acoperă ca o haină” (Psalmul 73:6). În mod similar, în Noul Testament, Isus spune uneia dintre cele șapte biserici: „Totuși mai aveți câteva nume în Sardes, oameni care nu și-au murdărit hainele și vor umbla cu Mine în alb, căci sunt vrednici.” (Apocalipsa 3:4). El vrea să spună că ei își păstraseră sufletele nepătate de păcat.

Violența nu este o imagine doar despre cruzimea divorțului. Este un act violent, mai ales în acea zi când o femeie era mult mai dependentă de soțul ei pentru îngrijire și protecție. Chiar și astăzi, să-ți abandonezi soția este un act de violență împotriva ei (oricât de civilă ar fi fost procedura). Un bărbat care divorțează de soția sa îi face rău celei pe care Dumnezeu i-a dat-o să o protejeze.

Dar violența înseamnă mai mult decât brutalitatea relațională, pentru că acest bărbat poartă violența ca haină. Violența nu este doar ceea ce face el, ci și cine este el. El nu doar că și-a încheiat căsnicia cu violență, dar și-a înmuiat sufletul în violență. Acest fel de stricăciune este ceea ce Dumnezeu a văzut când a privit lumea decăzută: „Acum pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu și pământul era plin de violență.” (Geneza 6:11). Și cum a răspuns Dumnezeu? Cu o judecată dreaptă și devastatoare împotriva lor (Geneza 6:13).

Așadar, această violență, această păcătoșenie, nu este doar violență împotriva unei soții, ci violență împotriva lui Dumnezeu – împotriva voinței și a poruncilor Sale. Violența nu este pur și simplu de natură conjugală, ci este o violență față de Dumnezeu. Este genul de rebeliune care a stat la baza scufundării întregii lumi sub potop.

5. Dumnezeu ascultă bărbații care rămân.

Modul în care gestionăm luptele conjugale este atât de crucial. În parte, pentru că Dumnezeu a legat credincioșia noastră în căsătorie de experiența noastră cu Dumnezeu. Niciun bărbat nu-și poate abandona soția și totuși să prospere spiritual. „Bărbaților, trăiți cu soțiile voastre în mod înțelegător, arătând cinste femeii ca vasul mai slab, deoarece și ele sunt moștenitoare împreună cu voi la harului vieții, pentru ca rugăciunile voastre să nu fie împiedicate.” (1 Petru 3:7). Chiar dacă un bărbat crede că poate prospera spiritual în timp ce își neglijează sau își abandonează soția (sau dacă îi păcălește pe cei din jur să creadă așa), este doar un miraj care se va sfârși cu distrugere. Și acea distrugere va dăuna mult mai mult decât a dăunat el soției.

Maleahi le dă același avertisment în timp ce îi confruntă pe oameni: „Iată acum ce mai faceți: Acoperiți cu lacrimi altarul Domnului, cu plânsete și gemete, așa încât El nu mai caută la darurile de mâncare și nu mai poate primi nimic din mâinile voastre. Și dacă întrebați: “Pentru ce:” Pentru că Domnul a fost martor între tine și nevasta din tinerețea ta, căreia acum nu-i ești credincios, măcar că este tovarășa și nevasta cu care ai încheiat legământ!” (Maleahi 2:13-14). Dumnezeu a refuzat să le primească darurile sau să le răspundă rugăciunilor pentru că ei au refuzat să-și iubească soțiile.

Modul în care o tratezi pe soția ta va afecta modul în care Dumnezeu te tratează. Nu pentru că soții își câștigă dragostea prin faptele lor, ci pentru că lucrările noastre dezvăluie credința noastră. Dacă suntem credincioși în căsătorie numai atunci când este plăcut sau convenabil, arătăm cât de mic îl considerăm pe Dumnezeu și cât de neînsemnate sunt poruncile Lui în ochii noștri. Arătăm dacă suntem cu adevărat oameni de credință sau oameni necredincioși. Iar oamenii necredincioși nu au auzul cerului.

Păziți-vă în Duhul

Pe măsură ce Dumnezeu îi confruntă pe acești bărbați și îi cheamă să rămână credincioși soțiilor lor, el le cere, de mai multe ori: „Păziți-vă în duhul vostru.” (Maleahi 2:15, 16). În duhul tău. Cum ar putea arăta asta pentru bărbații creștini aflați în căsnicii unde se luptă?

Mai mult decât orice, va însemna părtășie profundă, semnificativă și regulată cu Mirele credincios al sufletelor noastre. Mirele care s-a dat pe Sine pentru mireasa Sa murdară și necredincioasă, biserica, ca să o sfințească și să o curețe (Efeseni 5:25–26). Soțul care, în ciuda distanței unde alergase soția Lui, câți iubiți a mai avut ea, cât de des mințise și plecase din nou, îi spune încă o dată, adică nouă:

În ziua aceea, zice Domnul, mă vei numi „Soțul Meu”. . . . Și te voi logodi cu mine pentru totdeauna. Te voi logodi cu Mine în neprihănire și în dreptate, în dragoste și în milă. Te voi logodi cu mine cu credincioșie. Și veți cunoaște pe Domnul. (Osea 2:16, 19–20)

Bărbații care ar putea pleca ar face bine să petreacă mai mult timp întrebând de ce Dumnezeu nu a plecat încă. Să petreacă mai mult timp sub acoperișul care le-a cumpărat iertarea și viața. Mai mult timp meditând la ziua nunții care va veni, când vom cânta,

Să ne bucurăm, să ne veselim și să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soția Lui s-a pregătit și i s-a dat să se îmbrace cu in subțire, strălucitor și curat. (Apocalipsa 19:7-8).

Dacă ne lipsesc puterea, răbdarea și resursele pentru a rămâne și a iubi, nu este pentru că Dumnezeu nu le-a oferit. Este doar pentru că nu am iubit mireasa tinereții noastre cu ajutorul nesfârșit al cerului.

Sursa originală: To a Spouse Considering Divorce https://www.desiringgod.org/interviews/to-a-spouse-considering-divorce

Tradus cu permisiune – Translated with permission