Nu irosi întunericul – 3 adevăruri despre Halloween
În calitate de predicator care vorbește în mare parte celor din afara credinței, revin mereu la subiectul întunericului. Consider că este un subiect de conversație înfricoșător, dar și unul care dă roade.
De Halloween, întreaga lume se gândește la “puterile întunericului“, așa că permiteți-mi să vă împărtășesc trei sentimente despre întuneric pe care le aud adesea în călătoriile mele. Și permiteți-mi pentru o clipă să țin aceste convingeri comune la lumină, pentru a vedea ce ne-ar putea spune.
1. Întunericul este real
Aud adesea această afrimație, chiar și de la oameni foarte laici: “Nu sunt sigur că cred în Dumnezeu, dar cu siguranță cred în diavol.”
Răul are ceva tangibil. Are o grosime, o greutate, o încărcătură care îți coboară până în fundul stomacului. Unii, chiar inconștienți, încep să-i atribuie personalitate. Putem experimenta un rău atât de revoltător, încât depășește explicațiile noastre biologice, psihologice și sociologice. “Ne jurăm că nu suntem superstițioși, nu suntem, dar … .” Copiii credincioși din perioada Iluminismului – oameni moderni, științifici – au început să vorbească despre răul personal și despre puterile întunericului.
Fiecare cultură are cuvinte pentru asta – concepte stufoase, credințe dezvoltate și de asemenea, ritualuri. Cultura noastră nu este mult diferită. Pe tot parcursul anului vedem cum oamenii se îmbracă în monștri grotești care fac ravagii în societatea civilizată. Noi numim aceste mari spectacole “filme de groază” sau “filme horror“, dar indiferent de numele lor, ele exploatează aceleași realități.
O dată pe an, bineînțeles, spectacolul devine public – aproape mondial – cu milioane de oameni care se îmbracă în costume macabre. Halloween-ul/Ziua morților este a doua cea mai mare sărbătoare pentru comercianți. Ceea ce cheltuim de Halloween este depășit doar de ceea ce cheltuim de Crăciun. În fiecare an, datorită presiunii civice, cumva ne simțim obligați să întruchipăm forțele de care ne temem – unii pentru a ne bate joc, alții pentru a ne da cu părerea, unii pentru distracție, iar alții doar pentru că…așa este. Oricare ar fi motivul, Halloween-ul/Ziua morților este un indicator puternic al unui adevăr pe care altfel ne ferim să îl exprimăm: întunericul este real.
2. Întunericul este relativ
Cu toții – credincioși sau nu – simțim greutatea acestei întrebări profunde: Cum poate exista Dumnezeu când există atât de mult rău?
În fața răului real, putem crede în binele suprem?
Odată am avut o dezbatere cu directorul executiv al Asociației Umaniste Britanice, Andrew Copson, pe tema moțiunii “Dumnezeul creștin este demn de închinare“. Când s-a opus moțiunii, discursul lui Andrew a fost aproape în întregime ocupat de o discuție despre paraziți. El a enumerat zeci dintre ei și capacitățile lor oribile, care distrug viața. Poate exista un Dumnezeu bun când permite astfel de ucigași în creația sa?
Răspunsul meu a constat pur și simplu în a insista asupra realității paraziților. Ce sunt paraziții? Sunt niște vietăți secundare care se atașează de o sursă originală, dătătoare de viață. Cel care dă viață este primul, parazitul vine mai târziu și o strică. Aceasta este exact imaginea pe care o oferă Biblia despre bine și rău. A existat o bunătate originală stricată de acest lucru parazit numit rău. Toate experiențele noastre de rău sunt exact asta: stricarea a ceva bun. Sănătatea coruptă de boală, dragostea coruptă de trădare, ordinea coruptă de haos, viața coruptă de moarte. Întunericul în sine este o absență sau o întunecare a luminii.
Însăși experiența noastră cu răul ne trimite la relatarea biblică. În această relatare, începem cu un Dumnezeu al luminii, al vieții și al iubirii. Apoi are loc o cotitură. Am respins lumina, viața și iubirea lui Dumnezeu și, prin urmare, am intrat în întuneric, moarte și deconectare. Cu toate acestea, întunericul pe care îl simțim nu poate stăpâni ori exclude lumina, ci doar presupune asta. Astfel, întunericul este relativ.
3. Întunericul este dez-rădăcinat
Aud acest sentiment peste tot pe unde mă duc: Cred că dacă există lumină, atunci trebuie să ai și întuneric.
Oamenii vorbesc mereu despre lumină și întuneric ca despre forțe opuse, echilibrate în mod egal și, într-un anumit sens, având nevoie una de cealaltă. Este un nonsens, evident, dar a reușit să găsească o popularitate aproape universală.
Dau vina pe George Lucas. Deși îmi place Războiul Stelelor, filmele ne-au dat ideea că lumina și întunericul sunt adversari aproximativ egali și că, în cele din urmă, se echilibrează. Dacă credeți acest lucru, vă rog să faceți un mic experiment. Uitați-vă la cel mai apropiat întrerupător din cameră și încercați să găsiți întrerupătorul de întuneric care îl însoțește. Nu este acolo? Așa mă gândeam și eu. Vedeți, întunericul nu este o forță opusă luminii. Nu se luptă cu lumina. Când lumina strălucește, întunericul se retrage – trebuie să se retragă. Așa cum ni se spune în Evanghelia după Ioan: “Lumina strălucește în întuneric și întunericul nu a biruit-o” (Ioan 1:5).
Acest verset cuprinde întreaga relatare creștină. Dumnezeul luminii, al vieții și al iubirii a văzut cum creaturile Sale iubite se cufundă în întuneric, moarte și deconectare. Ce face El? Ei bine, ce face dragostea? Iubirea spune: Întunericul vostru va fi întunericul meu, groapa voastră va fi groapa mea, datoriile voastre vor fi datoriile mele. De Crăciun, Isus a intrat în întuneric. Prin învățătura și vindecarea Sa, a luminat întunericul. La cruce, El a devenit întunericul. Iar la înviere, a învins întunericul. Întunericul este dez-rădăcinat.
După atâta întuneric, Lumină
Acestea sunt lecțiile pe care Ziua morților / Halloween-ul ne poate învăța: întunericul este real, este relativ și este dez-rădăcinat. Acesta și este motivul pentru care, prin tradiție, seara de Ajunul Tuturor Sfinților era urmată de Ziua Tuturor Sfinților (cunoscută sub numele de All Hallows Day). Așa și era normal să fie. În vremurile moderne, însă, se pare că ne-am pierdut încrederea în această zi. Poate că nu mai credem cu adevărat în triumful luminii. Poate că, până la urmă, ne-am împăcat cu întunericul. Dacă este așa, atunci nu sunt doar oamenii din vechime care stau blocați în “epoca întunecată“. Dar și noi avem nevoie de o iluminare adevărată, una care să ne aducă încredere și speranță autentică în fața răului.
Din fericire, mâine este o dublă sărbătoare. La 31 octombrie 1517 – acum 500 de Zile ale morților – a început o mișcare care a lăsat în mod decisiv “epocile întunecate” în urmă. Aceasta credea în triumful incontestabil al lui Christos asupra răului și a inaugurat libertatea și bucuria. Unul dintre sloganurile Reformei Protestante a fost Post tenebras lux: După atâta întuneric, Lumină. Aceasta este convingerea plină de bucurie care ne poate susține în cea mai întunecată noapte. Dacă Evanghelia este adevărată, atunci chiar poate exista o Zi a Tuturor Sfinților fericită.
Sursa originală: Don’t Waste the Darkness – Three Truths Halloween Teaches Us – https://www.desiringgod.org/articles/dont-waste-the-darkness#3-the-darkness-is-routed
Tradus cu permisiune – Translated with permission