Ce presupune ca un bărbat să își conducă familia din punct de vedere spiritual?
Întrebarea
Kelly ne scrie pentru a ne întreba despre conducerea spirituală în casă. Ea scrie: „Bună ziua, pastor John. Soțul meu și cu mine suntem încă la începutul căsniciei noastre. Amândoi am fost crescuți în familii creștine, dar, din păcate, amândoi am avut tați care nu au reușit să conducă familia din punct de vedere spiritual. Mamele noastre s-au ocupat de latura spirituală. Acum, eu îmi doresc ca soțul meu să ne conducă spiritual casa, dar niciunul nu știm cum ar trebui să se desfășoare această conducere. Conduce el rugăciunea cu mine zilnic? Citește el Cuvântul cu mine zilnic? Dumneavoastră cum vă conduceți familia spiritual?”
Ei bine, primul meu gând este acesta: Mă întreb de ce Kelly ne-a scris nouă și nu soțul ei. Sper că este pentru că au căzut de acord că amândoi voiau să întrebe și au convenit că era mai simplu ca ea să ne scrie. Asta ar fi bine.
Sper că nu este pentru că el trage de timp, iar ea este nevoită să-l tragă de mânecă. Prima mea sugestie este ca ea să se ducă să-și cheme soțul chiar acum. Du-te și adu-l și ascultați asta (sau citiți) împreună.
Răspunsul
Indicații pentru soți și soții
Haideți să citim cel puțin un pasaj din Scriptură. Efeseni 5:21-25: „Supuneți-vă unul altuia [soți și soții] din respect pentru Hristos. Nevestelor, supuneți-vă soților voștri, ca Domnului. Căci soțul este capul soției, după cum și Hristos este capul Bisericii, trupul Său, și El însuși este Mântuitorul ei. Or, după cum Biserica se supune lui Hristos, tot așa și soțiile ar trebui să se supună în totul soților lor. Soților, iubiți-vă soțiile, precum Christos a iubit Biserica și S-a dat pe Sine însuși pentru ea.”
Dumnezeu a vrut ca mariajul să reprezinte legământul de dragoste dintre Christos și mireasa Sa, Biserica. Imaginea pe care o avem înainte este aceea a iubirii reciproce, a slujirii reciproce și a supunerii la nevoile și dorințele celuilalt într-un fel de reciprocitate iubitoare și umilă. Soția își ia exemplul de la biserică, așa cum biserica este chemată să-L urmeze pe Hristos ca lider. Soțul își ia exemplul de la Hristos, în calitate de cap al bisericii care s-a dat pe sine însuși pentru ea.
Unul dintre motivele pentru care toată această problemă a conducerii și a supunerii în căsătorie este importantă este că Dumnezeu a vrut ca mariajul să reprezinte dragostea legământului dintre Christos și mireasa Sa, Biserica. Aceasta este ceea ce încercăm să concretizăm atunci când lucrăm la această chestiune a conducerii și supunerii.
Există diferențe și asemănări între relația dintre soție și soț, pe de o parte, și relația dintre Hristos și biserică, pe de altă parte. Atât asemănările, cât și diferențele modelează modul în care dăm substanță acestei relații dintre Christos și mireasa Sa.
Supunere liberă
De exemplu, o asemănare este că Christos dorește ca supunerea bisericii să fie liberă și plină de bucurie, cu o înțelegere deplină a cine este El, ce reprezintă și de ce face ceea ce face. Hristos nu vrea supunere servilă, nici conformare lipsită de bucurie sau supunere fără minte din partea bisericii. El vrea ca biserica sa să fie plină de inteligență, înțelegere, înțelepciune, bucurie și libertate atunci când îl urmează.
Fără acestea, supunerea bisericii nu L-ar glorifica pe Domnul Isus. Supunerea formală nu glorifică un lider. În mod similar, un soț bun nu vrea supunere servilă sau conformare fără bucurie sau supunere fără minte. El vrea ca soția sa să fie plină de inteligență, înțelegere, înțelepciune, bucurie și libertate atunci când se angajează să îl urmeze. Acesta este un exemplu de asemănare care afectează modul în care ar trebui să se desfășoare conducerea și supunerea.
Adevăratul rege
Iată un exemplu de diferență între relația soț – soție și relația Christos – Biserică, care afectează modul în care funcționează căsătoria: soții sunt failibili și păcătoși, dar Hristos nu este. Prin urmare, nu poți niciodată să pui egal între modul în care Christos își conduce biserica și modul în care soțul își conduce soția fără să iei în considerare această distincție, această diferență.
O altă diferență care modelează modul în care abordăm acest aspect este că atât soțul, cât și soția se supun Domnului Isus ca autoritate. Isus este Domnul soției direct – nu Domnul ei indirect, accesat doar prin intermediul soțului.
Învățătura Noului Testament (1 Petru 2:13-17; Efeseni 5:21-33; Coloseni 3:17-25) este următoarea: creștinii – bărbați și femei – se raportează mai întâi la Domnul Isus ca la stăpânul lor suprem. Apoi, de dragul Domnului, în ascultare de El trebuie să ne raportăm și în relațiile pe care El ni le atribuie în lume.
Prin urmare, supunerea pe care o femeie o oferă soțului ei este făcută în mod liber, la ordinul Domnului ei Isus.
Failibili, dar asemănători lui Christos
Așadar, aceste două diferențe dintre căsniciile noastre și relația lui Christos implică faptul că soțul nu va presupune că voința sa este infailibilă și că soția sa este mai puțin înțeleaptă, inteligentă sau perspicace decât el. Isus este întotdeauna mai înțelept decât biserica. Soții nu sunt întotdeauna mai înțelepți decât soțiile lor.
Aceste diferențe înseamnă, de asemenea, că un soț creștin matur nu-și va exprima conducerea prin intimidări copilărești, orgolioase sau decizii unilaterale, ci va căuta întotdeauna atât înțelepciunea, cât și dorințele soției sale. Aceste lucruri alcătuiesc o conducere bună, căzută – failibilă, dar asemănătoare cu cea a lui Christos.
Un alt mod de a vorbi despre aceeași realitate este de a sublinia faptul că rolurile de conducere și de supunere în căsătorie nu se bazează pe competență. Dumnezeu nu a spus niciodată că bărbatul este desemnat să fie cap pentru că este mai competent sau că femeia este desemnată să fie supusă pentru că este mai puțin competentă. Competența nu este problema în ceea ce privește faptul că un bărbat este cap și o femeie se supune. Competența joacă un rol în modul în care aceștia exercită conducerea și supunerea, dar nu atribuie aceste roluri.
Responsabilitate din inimă
Așadar, modul în care definesc eu conducerea soțului așa cum vrea Dumnezeu este următorul: un sentiment de responsabilitate binevoitoare de a conduce și proteja. Expresia cheie aici este „un simț al responsabilității binevoitoare”. El poate avea un handicap, de exemplu, care îl împiedică să fie întreținătorul familiei, dar acest handicap nu îl împiedică să simtă o responsabilitate binevoitoare ca nevoile familiei să fie satisfăcute.
Acest simț al responsabilității îl va determina să ia inițiative împreună cu soția și copiii săi pentru a se asigura că familia este îngrijită. Aceasta este chestiunea principală: un simț al responsabilității care îl mișcă pe bărbat să ia inițiative în familie pentru ca voia lui Dumnezeu să fie împlinită cât mai mult posibil de fiecare membru al familiei.
Rețineți că, atunci când spun că soțul trebuie să simtă o responsabilitate specială pentru inițiativele din familie, nu exclud faptul că soția sa ar putea avea inițiative importante de adus în discuție.
Ideea este următoarea: Ea nu ar trebui să simtă că trebuie să facă în mod constant inițierea, să-l facă pe acest bărbat să vorbească despre lucruri care trebuie să fie discutate, să planifice lucruri care trebuie planificate, să facă lucruri care trebuie făcute. Iată câteva dintre tipurile de lucruri în care cred că un soț ar trebui să ia inițiativa: decizii de familie
Care este viziunea morală generală a familiei? El ar trebui să ia inițiativa, să pună această întrebare și să caute un răspuns împreună cu soția sa. Ce credem despre Dumnezeu, despre lume, despre familie și despre cultură?
Fiecare familie reprezintă ceva sau pe cineva. Toate familiile sunt chemate să-L glorifice pe Dumnezeu în funcție de darurile lor. Aceasta este responsabilitatea bărbatului: să urmărească și să descopere aceste lucruri. Bineînțeles, el face acest lucru prin interacțiunea constantă cu soția sa. Cred că cele mai multe femei creștine sunt încântate când soțul lor ia inițiativa și sunt atrase de soți în a avea o astfel de viziune morală pentru familiile lor.
Iată câteva exemple de inițiativă:
- „Haide să clarificăm așteptările pe care le avem de la copiii noștri și cum vor fi educați și disciplinați”.
- „Să clarificăm modul în care conducerea mea ca tată și conducerea ta ca mamă vor avea legătură cu disciplina.”
- „Să clarificăm modul în care copiii își vor petrece timpul liber.”
- luarea inițiativei de a decide unde merge familia la biserică și cum participă la slujbele bisericii
- luarea inițiativei privind implicarea familiei în slujire și misiune
- inițiative în ceea ce privește problemele legate de stilul de viață al familiei, social media, TV, modul de a petrece timpul liber, sport, vacanțe
Fiecare familie trebuie să ia sute și sute de decizii în legătură cu aceste lucruri. Unul dintre lucrurile care deprimă o soție este atunci când soțul lipsit de entuziasm nu se gândește niciodată la ceea ce trebuie făcut și trebuie să fie împins în mod constant să inițiativă. Ea vrea, bineînțeles, să aibă un aport. Ea are probabil mai multe cunoștințe despre multe dintre aceste lucruri decât are el, dar așteaptă ca soțul să ia inițiativa. El trebuie să spună: „Hai să ne așezăm. Să vorbim. Să ne rugăm”. Ea vrea ca el să facă asta.
Includem aici domenii precum finanțele: cum își cheltuiește familia banii; pentru ce vor economisi și întreaga viziune financiară a familiei, inclusiv cât de mult dăruiesc bisericii. Soțul ar trebui să simtă o responsabilitate specială de a lua inițiative pentru a rezolva această problemă, soția sa fiind atrasă în mod constant în această inițiativă. Ea are o înțelepciune superioară cu privire la multe dintre aceste lucruri, dar tânjește după un soț care să ia inițiativa.
În cele din urmă, poate cel mai important, soțul ar trebui să simtă o responsabilitate specială de a conduce familia într-un model de rugăciune, de citire a Bibliei și de închinare. Aici, din nou, problema nu este competența. El poate avea o educație de clasa a opta, iar soția sa poate avea o diplomă de doctorat.
El poate totuși să ia inițiative pentru a se asigura că familia este o familie saturată de rugăciune și de Biblie, lucrând împreună cu soția sa pentru ca ea să își folosească darurile (care pot fi mai mari decât ale lui) în citirea și explicarea Bibliei.
Sper că aceste câteva exemple vă oferă o idee despre ce înseamnă pentru un soț și o soție să fie precum Christos și Biserica într-o lume care are mare nevoie să vadă acest lucru.
Sursa originală: What Does It Mean For a Man to Lead his Family Spiritually? – https://www.desiringgod.org/interviews/what-does-it-mean-for-a-man-to-lead-his-family-spiritually
Tradus cu permisiune – Translated with permission