Ce este Cina Domnului?
Cina Domnului nu a fost niciodată o masă care să fie ușor de mâncat.
Încă de la început, cuvintele lui Isus despre mâncatul trupului Său și băutul sângelui Său au fost înțelese greșit. „Când mulți dintre ucenicii Săi au auzit, au spus: „Este un cuvânt greu de spus; cine poate să-l asculte?””. (Ioan 6:60). Nu numai că erau confuzi, dar acest lucru s-a dovedit a fi punctul de cotitură (îndepărtare) pentru mulți. „După aceasta, mulți dintre ucenicii Lui s-au întors și nu mai umblau cu El” (Ioan 6:66).
La fel și în istoria bisericii, Cina nu a trecut ușor. Un limbaj atât de simplu precum „Acesta este trupul Meu” și „Acest pahar este noul legământ în sângele Meu” poate fi orice altceva decât simplu de înțeles și de aplicat în viața practică a bisericii. De exemplu, în timpul Reformei, natura și semnificația Cinei Domnului au devenit un punct major pentru dezbaterea dintre catolici și protestanți. Cina a devenit chiar un punct de dezbinare între protestanți – și, în unele cazuri, singurul punct major de dezbinare.
Ce este, așadar, Cina Domnului? Recunoscând diferențele istorice de opinie și fără a pretinde că vorbim în numele tuturor creștinilor, putem evidenția cel puțin patru adevăruri clare din modul în care apostolul Pavel tratează „Cina Domnului” în 1 Corinteni 11.
Rânduită de Isus
În primul rând, așa cum afirmă Pavel, el și apostolii (și noi prin ei) au „primit de la Domnul” această practică sacră în viața Bisericii lui Isus. În esență, toți creștinii sunt de acord că practicarea Cinei Domnului este un aspect esențial al ceea ce înseamnă să fii biserica Sa.
În acea ultimă seară solemnă de dinaintea răstignirii Sale, la „ultima cină” cu oamenii Săi înainte de a se oferi pe cruce, Isus a instituit sau a rânduit acest ritual sfânt. Fără ambiguitate sau limbaj figurat, a spus: „Faceți aceasta” (Luca 22:19). De departe, majoritatea creștinilor au înțeles clar acest lucru și consideră această „rânduială a Domnului” vitală, alături cel puțin de botez (instituit în Matei 28:19).
Oricât de diferit am înțelege ce este Cina sau ce face ea, recunoaștem că Domnul nostru a spus, ucenicilor Săi și întregii Sale biserici: „Faceți aceasta”.
Pentru Biserica Sa (adunată)
Un al doilea domeniu de claritate, în special în 1 Corinteni 11, este acela că aceasta este o masă pentru Biserica adunată a lui Christos. Cina este o masă de familie, o masă bisericească, care dă identitate și definiție poporului noului legământ al lui Dumnezeu.
Acum, mulți creștini individuali din ziua de azi nu sunt conștienți de (sau nu înțeleg) poziția formală a bisericilor și denominațiunilor lor. De asemenea, unele tradiții au făcut o practică din a oferi Cina în privat celor bolnavi sau muribunzi, sau unor segmente ale congregației (de exemplu, într-o retragere a tinerilor), sau miresei și mirelui la o nuntă.
O astfel de înțelegere lejeră a prilejului pentru Masă trece cu vederea accentul și semnificația clauzei repetate a lui Pavel din 1 Corinteni 11: „când vă adunați”. De fapt, el o repetă de cinci ori (în versetele 17, 18, 20, 33 și 34) și, astfel, arată clar care este, în opinia sa, ocazia acestei mese: biserica adunată. El scrie întregii biserici (1 Corinteni 1:2) și oferă instrucțiuni pentru cină „când vă adunați” ca un întreg.
Pentru a ne aminti de El
„Faceți acest lucru”, a spus Isus când a instituit Cina, „în amintirea Mea”. Oricum am înțelege eficacitatea spirituală a acestei amintiri, cuvintele lui Isus din Evanghelii, reluate de Pavel, fac ca această amintire să fie esențială pentru semnificația Cinei.
Unul dintre scopurile lui Christos la Masă, printre altele, este acela de a menține Persoana și lucrarea Sa în centrul vieții și cultului Bisericii Sale. Într-o lume a complexității și a tangențelor, suntem predispuși să uităm ceea ce contează cel mai mult. Suntem predispuși să derapăm, să ne deplasăm, să șovăim, să ne lăsăm picioarele spirituale să se deplaseze spre margini și să nu rămânem așezați în centru. Cu toții avem nevoie să repetăm elementele fundamentale.
Christos cel înviat își propune, în obiceiurile corporative ale bisericii Sale, să ne reamintească din nou și din nou ceea ce este cel mai important. El ne cheamă înapoi în centru. La Masă, ne amintim împreună de Evanghelie, vestea cea bună din inima credinței noastre – că Christos a murit pentru păcatele noastre, a fost îngropat și a înviat a treia zi și că încă trăiește chiar acum la dreapta lui Dumnezeu. La fel ca Paștele, acea masă memorială din vechiul legământ pentru ca națiunea să își amintească în mod ceremonial de marea sa salvare din Egipt, tot așa și noi, în noul legământ, avem Masa – o amintire ceremonială a propriului nostru mare exod în Christos din păcat și moarte.
Aceia dintre noi care punem accentul pe faptul că la Masă se întâmplă mai mult decât o simplă amintire ar putea trece cu vederea rolul critic pe care îl joacă amintirea. Cina nu este altceva decât un memorial vital. Iar contextul în care Pavel menționează „ori de câte ori o veți bea” implică faptul că frecvența este preferabilă față de raritate. „De câte ori mâncați pâinea aceasta și beți paharul, vestiți moartea Domnului până la venirea Lui” (1 Corinteni 11:26). Ar vrea apostolul să „proclamăm moartea Domnului” mai rar sau mai des?
Pentru a ne hrăni sufletele
În cele din urmă, Christos vrea ca poporul Său să mănânce cu credință și să-și găsească sufletele hrănite spiritual de către Christos Însuși. Cu alte cuvinte, Masa nu este doar un ritual simbolic pe care îl facem, ci ea face ceva cu noi atunci când mâncăm și bem cu credință. Masa servește ca mijloc al harului continuu al lui Christos pentru biserica Sa.
Prin puterea transpațială a Duhului Său, Isus este prezent în mod spiritual la Masă. Noi îl întâlnim. El ne hrănește sufletele. Chiar „creștem în har” la Masă, așa cum mărturisim la Desiring God:
Facem acest lucru în amintirea Domnului, și astfel proclamăm moartea Sa până la venirea Sa. Cei care mănâncă și beau în mod vrednic se împărtășesc din trupul și sângele lui Christos, nu fizic, ci spiritual, în sensul că, prin credință, se hrănesc cu beneficiile pe care le-a obținut prin moartea Sa și astfel cresc în har. (12.4)
Noi credem că atât amintirea, cât și hrănirea spirituală au loc în cadrul Cinei. Sau, ca să le punem împreună, hrănirea și creșterea spirituală vin prin amintirea lui Christos și a lucrării Sale. Deși această viziune reformată (sau calvinistă) asupra mesei poate fi trecută cu vederea de mulți creștini evanghelici din zilele noastre, limbajul lui Pavel din 1 Corinteni 11 ne împinge să recunoaștem o eficacitate spirituală în această rânduială dincolo de ceea ce am putea numi un simplu memorialism.
Viață sau moarte în această masă
Pavel dorește ca Cina să fie „spre bine” (1 Corinteni 11:17), nu spre rău – spre binecuvântare, mai degrabă decât spre judecată. Aceasta nu este o masă neutră, în care nu se întâmplă nimic. Mai degrabă, așa cum „auzirea [Evangheliei] cu credință” ne aduce har (și Duhul Sfânt, Galateni 3:2, 5), tot așa și auzirea cu necredință aduce judecata – ca în slujba apostolilor, „pentru unul o mireasmă din moarte în moarte, pentru celălalt o mireasmă din viață în viață” (2 Corinteni 2:15-16). A mânca și a bea „în mod nevrednic” este o preocupare gravă și poate duce la boală sau chiar la moarte (1 Corinteni 11:27, 30).
Pavel scrie, așadar, în speranța că creștinii se vor împărtăși într-un mod vrednic prin autoexaminare, judecându-ne pe noi înșine și „discernând trupul” – adică mâncând cu credință în trupul frânt al lui Christos și cu dragoste față de trupul Său. „Oricine mănâncă și bea fără să discearnă trupul, mănâncă și bea judecându-se pe sine însuși” (1 Corinteni 11:29), iar cei care mănâncă și beau cu discernământul credinței primesc hrană pentru sufletele lor printr-o întâlnire spirituală reală cu Christos cel înviat.
Cina este, așadar, o imagine potrivită pentru ceea ce Christos intenționează să realizeze pentru și în Biserica Sa prin această masă de familie. Așa cum pâinea și vinul ne hrănesc și ne dau energie trupurilor noastre fizice, tot așa mâncarea și băutura cu credință ne hrănesc și ne dau energie sufletelor noastre în Christos.
Sursa originală: How Can I Become a Humbler Calvinist? – https://www.desiringgod.org/interviews/how-can-i-become-a-humbler-calvinist
Tradus cu permisiune – Translated with permission