top
Boală Șapte lucruri care pot transforma suferința

Șapte lucruri care pot transforma suferința

Nu pot să-mi duc farfuria până la masă.

Luna trecută o puteam face cu ușurință. Dar cu post-polio, lucrurile se deteriorează rapid. În fiecare săptămână mă confrunt cu noi provocări, descopăr lucruri pe care nu le mai pot face și renunț la din ce în ce mai multe lucruri pe care le iubesc.

Medicii mi-au spus că acest lucru se va întâmpla. Dar, ca mamă tânără, au fost alte lucruri de care să mă îngrijorez. Am presupus că adevărata luptă va fi la zeci de ani distanță. Pe atunci puteam cu ușurință să vorbesc despre asta, să scriu despre asta și chiar să filozofez despre asta. Dar acum, pe măsură ce se întâmplă, sunt furioasă.

Mă așez la tejghea, cu lacrimile curgându-mi pe față, inundată de emoții. Țip în casa mea goală: “Doamne, cum ai putut să-mi faci asta? Tu nu mă iubești? Am fost credincioasă. Nu contează asta pentru ceva? De ce nu vindeci asta?” Apoi îmi termin tantrul cu Dumnezeu și mă scufund în autocompătimire. Decid că Dumnezeu răspunde la rugăciunile altora dar nu și la ale mele. Sau, că nu este preocupat de durerea mea și că suferința mea este lipsită de sens.

Desigur, acestea sunt minciunile diavolului.

Mi-aș dori să pot să nu le ascult, să nu le știu pe de rost sau să nu le mai repet aproape instinctiv.

Mi-aș dori ca în focul bătăliei, când viața se destramă, primul meu răspuns să fie unul plin de har, plin de răbdare, ca al lui Christos. Mi-aș dori să savurez dulceața harului lui Dumnezeu care mă susține și să nu-L mai pun niciodată la îndoială. Dar, din păcate, nu sunt acolo. Nu încă.

Așa că închid ochii și respir adânc. Trebuie să mă pocăiesc. Să ascult de sfatul lui Martyn Lloyd-Jones: Să nu mă mai ascult pe mine însumi și să încep să vorbesc. Pe spatele unui plic, notez ce trebuie să-mi amintesc.

Sunt șapte lucruri pe care trebuie să le fac.

1. Amintește-ți că Dumnezeu te iubește. În mod necondiționat, neîncetat și cu multă dragoste. Crucea este un memento înflăcărat al iubirii Sale. Nimic nu mă poate despărți de ea. Isus este întotdeauna de partea mea. El este martor la fiecare suferință pe care o îndur. El are capacitatea de a discerne temerile pe care nici măcar nu le pot exprima. El plânge cu mine în durerea mea.

2. Vorbește cu Dumnezeu. Am nevoie de ajutorul Lui, de perspectiva Lui, de mângâierea Lui. Să știu intelectual că această suferință este spre binele meu nu este suficient; am nevoie de o întâlnire cu Dumnezeul cel viu. Iar când îmi revărs fără rezerve inima către El, El mă întâmpină cu tandrețe. Aceste rugăciuni nu sunt lungi sau elocvente. Ele pot fi gemete, strigăte simple de “ajută-mă, Isus” sau chiar tăcere în fața Lui. Cea mai mare provocare a mea este să nu mă întorc cu spatele. Sau să mă înăbuș în furia mea. Sau să-mi amorțesc durerea în altă parte.

3. Deschide-ți Biblia și începe să o citești. Adesea mă împotrivesc acestei abordări care mă trimite direct la text; uneori poate părea atât de academică. Dar, pe măsură ce deschid paginile Bibliei, Dumnezeu îmi vorbește, șoptindu-mi mângâierea Sa, strigându-mi promisiunile Sale, arătându-mi harul Său prin intermediul scriitorilor Săi inspirați – oameni care au fost brutal de sinceri în legătură cu suferința lor. Ei mă îndrumă, dându-mi ca model faptul că este acceptabil să te plângi. Și-atunci îmi exprim frustrarea și-mi exprim emoția brută.

4. Reamintește-și că nu ești niciodată singur(ă) în suferință. Pe lângă Dumnezeul nostru trinitar, sunt înconjurată de un nor glorios de martori care văd fiecare luptă pe care o trăiesc. Deși sunt invizibili pentru mine, ei fac parte din tărâmul spiritual, precum îngerii pe care i-a văzut Ghehazi stând pe carele de foc. Aceasta e lumea nevăzută. Dar această lume este reală și ne privește mereu, urmărind să vadă dacă Dumnezeu este comoara mea. Și dacă Îl voi mai lăuda în continuare când trupul meu se va deteriora. Ori dacă voi mai avea încredere în El când totul va fi întunecat.

5. Recită credincioșia lui Dumnezeu. Am o evidență a momentelor mele de vârf spiritual, a întâlnirilor mele inconfundabile cu Dumnezeu, a Ebenezer-elor mele. Sunt momentele în care Dumnezeu m-a scăpat. M-a surprins cu bucurie, m-a copleșit cu prezența Sa. Așa că atunci când sufăr, trebuie să revăd această listă. Ea mă asigură că această încercare va trece într-o zi, dar credincioșia și dragostea lui Dumnezeu nu vor eșua niciodată.

6. Concentrează-ți gândurile înspre cer. Lumea aceasta nu este casa mea și este pe cale să treacă. Se va sfârși într-o clipită, și atunci va începe viața adevărată. Dumnezeu are veșnicia pentru a compensa orice suferință din această viață. În ceruri nu vor mai fi lacrimi, moarte, plâns sau durere.

7. Amintește-ți că această viață este despre Dumnezeu. Totul a fost creat pentru a-L arăta mai mult pe El, ale cărui căi sunt mai înalte decât căile mele. Poate că nu înțeleg cum, dar Dumnezeu face ceva mult mai mare cu viața mea decât pot eu să văd. Suferința mea nu este niciodată lipsită de sens; ea nu va fi irosită. În cele din urmă, El va folosi fiecare luptă pentru binele meu și pentru gloria Sa.

În timp revăd aceste adevăruri, simt pacea copleșitoare a lui Dumnezeu. El mă va însoți în această încercare, așa cum a făcut-o în toate celelalte, suportând cu răbdare slăbiciunea mea, vorbindu-mi cu dragoste prin cuvântul Său, dându-mi putere în mod constant.

Zidesc pe stâncă, pe Christos, nicicând pe malul nisipos.

Sursa originală: Seven Things That Transform Sufferinghttps://www.desiringgod.org/articles/seven-things-that-transform-suffering

Tradus cu permisiune – Translated with permission