Cum luăm Numele lui Dumnezeu în deșert?
Limbajul din Cele Zece Porunci este contracultural, contraintuitiv, ofensator și șocant pentru oricine nu a îmbrățișat centralizarea lui Dumnezeu. Am putea rezuma primele două porunci în felul următor:
Să nu aveți nimic mai presus de Mine în gândurile, sentimentele, cuvintele și acțiunile voastre. Să nu aveți înlocuitori ciopliți care să vă fure gândurile și sentimentele și cuvintele și acțiunile. Căci sunt gelos și vreau să am toată inima voastră, toată mintea voastră, tot sufletul vostru și toată puterea voastră.
Apoi vine cea de-a treia poruncă: „Să nu iei în deșert numele Domnului Dumnezeului tău, căci Domnul nu-l va ține nevinovat pe cel care ia în deșert numele Lui” sau „Să nu foloseşti nesăbuit Numele Domnului, Dumnezeul tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel care va folosi nesăbuit Numele Lui.” (Exod 20:7). Această poruncă nu este mai puțin contraculturală, contraintuitivă, ofensatoare și șocantă decât celelalte. Cu toate acestea, dacă Dumnezeu nu ar fi atât de gelos, nu am avea parte nici de mântuire și nici de bucurie.
Chemarea celei de-a treia porunci, deci, este următoarea: Întoarceți-vă de la a lua numele Domnului în deșert. Pocăiți-vă, primiți iertarea și apoi, prin puterea Duhului lui Dumnezeu, încetați. Nu luați în deșert numele Domnului Dumnezeului vostru.
Cel mai mare nume
Propun să clarificăm ce înseamnă numele, ce înseamnă sintagma „a lua în deșert”, iar apoi să lăsăm ca fluxul de gânduri de la porunca unu, doi și trei să ne ajute să definim ce înseamnă să iei numele Domnului în deșert.
Numele – Eu sunt Cel ce sunt
Primul punct central al semnificației lui Dumnezeu este cu siguranță numele propriu al lui Dumnezeu, pe care l-a dezvăluit în timp ce Moise a eliberat poporul din Egipt, YHWH, care este construit pe verbul „Eu sunt” (Exod 3:14) și care semnifică ființa absolută a lui Dumnezeu: „Eu sunt Cel ce sunt” – fără început, fără sfârșit, fără devenire, fără dependență de ceva din afara Mea. Acesta este numele Meu.
- Exodul 20:2: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău”
- Exodul 20:5: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos”
- Exodul 20:7: „Să nu foloseşti nesăbuit Numele Domnului, Dumnezeul tău”
Așadar, prima și cel mai evident sens al termenului „nume al lui Dumnezeu” din versetul 7 este Iahve. „Eu sunt Cel ce sunt” – nu luați acest nume în deșert.
Numirea realității
Dar simplul fapt că numele Iahve are o semnificație ne amintește că, în Biblie, numele sunt menite să reprezinte caracteristici importante despre persoanele care le poartă. Ele nu sunt simple etichete care te ajutau să distingi o persoană. În Biblie numele sunt expresii ale realității cu privire la caracterul unei persoane.
De exemplu, versetul 5 spune: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos.”. Așadar, gelozia face parte din realitatea și caracterul Său. Iar când ajungem la Exod 34:14: „tu să nu te închini nici unui alt dumnezeu, căci Domnul, al Cărui Nume este Gelos, este un Dumnezeu gelos.”. Acest verset e o descriere a realității din Exod 20:5.
- Isaia 57:15 „Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt şi Cel Preaînălţat, Cel Ce trăieşte veşnic şi al Cărui Nume este sfânt: «Eu locuiesc într-un loc înalt şi sfânt, dar sunt şi cu cel zdrobit şi smerit în duh, ca să înviorez duhurile celor smeriţi şi inimile celor zdrobiţi.”
- Isaia 9:6 „Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, iar autoritatea va sta pe umerii Săi! Va fi numit: «Sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, Tată veşnic, Prinţ al păcii.»”
- Matei 1:21 „Ea va naşte un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus, pentru că El Îşi va mântui poporul de păcatele lui!“
- Apocalipsa 19:13, 16 „Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în[e] sânge, iar numele Lui este „Cuvântul lui Dumnezeu“. Pe haina şi pe coapsa Lui avea scris un nume: „ÎMPĂRATUL ÎMPĂRAŢILOR ŞI Domnul DOMNILOR“.”
Așadar, „Să nu iei în deșert numele lui Iahve, Dumnezeul tău”, înseamnă „Să nu-l iei în deșert pe Dumnezeu sau orice altceva pe care numele Lui îl exprimă despre realitatea Sa, despre caracterul Său”. Dumnezeu este Eu Sunt, o ființă absolută, Gelos, Sfânt, Sfetnicul minunat, Dumnezeul cel puternic, Tatăl veșnic, Prințul păcii, Isus, Cuvântul lui Dumnezeu, Regele regilor, Domnul domnilor, ”Alfa și Omega” (Apocalipsa 21:6). Acesta este El, numele Său, realitatea Sa, dumnezeirea Sa. Nu-l luați în deșert pe El sau vreun aspect al ființei Sale.
A lua în deșert
A lua în deșert – ce înseamnă asta?
Ce înseamnă să avem în mintea noastră o anumită imagine a realității lui Dumnezeu și să Îi luăm numele în deșert? Ce înseamnă să avem în inimile noastre o anumită imagine despre cum este Dumnezeu și să avem sentimente despre El care Îl iau în deșert? Ce înseamnă să ne folosim de o anumită expresie a realității lui Dumnezeu și să rostim cuvinte despre El în mod nesăbuit? Să luăm o anumită realitate despre Dumnezeu în hotărârile noastre și să acționăm astfel încât numele Său să fie folosit în mod nesăbuit?
Ce înseamnă asta – să-L tratăm pe Dumnezeu și numele Său, în gândurile noastre, prin sentimentele noastre, prin cuvintele noastre sau acțiunile noastre în mod nesăbuit?
Zadarnic, inutil, irosit
Semnificația acestei expresii în zadar sau în deșert din Exodul 20:7 este cu adevărat foarte clară atunci când te uiți doar la utilizările din Vechiul Testament și apoi o completezi cu cuvintele Domnului Isus. Priviți cum e folosit acest cuvânt în următoarele versete:
- Ieremia 2:30 „Degeaba v-am pedepsit copiii, căci tot n-au luat aminte la pedeapsă. Sabia voastră i-a mâncat pe profeţii voştri ca un leu distrugător.»”
- Ieremia 4:30 „Iar tu, cea pustiită, ce vei face? Te vei îmbrăca în roşu, te vei împodobi cu giuvaiere de aur şi îţi vei machia ochii cu antimoniu? Degeaba te vei înfrumuseţa! Iubiţii tăi te dispreţuiesc şi vor să-ţi ia viaţa.”
- Ieremia 6:29 „Foalele suflă năprasnic şi plumbul este topit de foc, dar rafinorul curăţă degeaba; cei răi nu sunt înlăturaţi.”
- Ieremia 46:11 „Du-te în Ghilad şi adu balsam, fiică fecioară a Egiptului! Degeaba îţi înmulţeşti leacurile, căci nu este vindecare pentru tine.”
- Maleahi 3:14 „Aţi spus: «Degeaba Îi slujim lui Dumnezeu! Ce-am câştigat dacă am păzit poruncile Sale şi am umblat căindu-ne înaintea Domnului Oştirilor?”
Așadar, în zadar sau în deșert înseamnă zadarnic, gol, fără rost, irosit: îi disciplinezi pe copii, dar nu se corectează, nu vezi nicio îmbunătățire. Te machiezi, dar nu ai niciun iubit. Îi treci pe cei răi prin focul rafinării, dar nu se pocăiesc. Iei medicamente, dar nu te vindeci. Îl slujești pe Dumnezeu, dar nu vezi niciun rezultat. Totul e în zadar.
Inimi îndepărtate de Dumnezeu
Întrebarea „Ce înseamnă a lua numele Domnului în deșert?” devine: „ Cum poate numele lui Dumnezeu să ajungă fără rost, irosit, zadarnic în gândurile, sentimentele, cuvintele și acțiunile tale?”.
Domnul Isus ne dă un răspuns în Matei 15:8-9. El citează din Isaia 29:13: „Poporul acesta se apropie de Mine numai cu gura şi Mă cinsteşte doar cu buzele, dar inima lui este departe de Mine! Frica pe care o are faţă de Mine este doar o poruncă omenească, învăţată pe de rost.”
Aici e vorba despre închinare. Dar ceea ce ne învață se aplică întregii noastre vieți pentru că, pentru creștin, toată viața ar trebui să fie o închinare continuă (Romani 12:1-2). „Aşadar, fie că mâncaţi, fie că beţi sau orice altceva faceţi, să le faceţi pe toate pentru slava lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 10:31). „Tot ceea ce faceţi, cu vorba sau cu fapta, să faceţi în Numele Domnului Isus, mulţumind, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.” (Coloseni 3:17).
Lipsit de afecțiune și de adevăr
Isus spune că două lucruri fac ca închinarea noastră la adresa lui Dumnezeu să fie goală, zadarnică, inutilă, irosită.
1. „Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.”- Inima este lipsită de afecțiune pentru Dumnezeu, pentru numele Său – dragoste, admirație, respect, prețuire.
2. Al doilea lucru care face ca închinarea să fie „în zadar” (Matei 15:9) este faptul că „degeaba însă Mi se închină ei, dând ca învăţături nişte porunci de-ale oamenilor!” – Cuvintele, afirmațiile despre Dumnezeu, au fost golite de adevărul lui Dumnezeu și înlocuite cu opinii omenești.
Atunci când inima este lipsită de afecțiune pentru Dumnezeu, iar cuvintele sunt golite de adevărul lui Dumnezeu, toate gândurile, toate cuvintele, toate emoțiile și toate acțiunile sunt goale, fără rost, zadarnice, inutile, în zadar. Prin urmare, a lua numele lui Dumnezeu în deșert, sau a-l folosi în mod nesăbuit înseamnă a prelua o anumită expresie a realității lui Dumnezeu în gândurile, emoțiile, cuvintele sau acțiunile noastre, atunci când adevărul lui Dumnezeu a ieșit din ele, iar adevăratele afecțiuni pentru Dumnezeu lipsesc.
Dacă ați crezut că voi vorbi despre înjurături în acest articol, cum ar fi „La naiba!”, „Iisuse Christoase!” și „O, Doamne!”, ei bine, am făcut-o, dar numai dacă aveți urechi de auzit. Eliminarea acestui tip de folosire a numelui lui Dumnezeu este la nivel de grădiniță în școala lui Christos. Dacă încă aveți comportamente de grădiniță, iată remediul: umpleți-vă cuvintele cu greutatea adevărului lui Dumnezeu și umpleți-vă inimile cu afecțiune pentru numele Lui.
Viața noastră trăită pentru Numele Lui
Acum, revenim la primele două dintre cele zece porunci.
Amintiți-vă de limbajul contracultural, contraintuitiv, ofensator, șocant al lui Dumnezeu: „Să nu aveți nimic mai presus de Mine în gândurile, afecțiunile, cuvintele și acțiunile voastre. Nu aveți chippuri cioplite care să vă fure gândurile și afecțiunile și cuvintele și acțiunile. Căci sunt gelos și vreau să am toată inima voastră, toată mintea voastră, tot sufletul vostru și toată puterea voastră”.
Prin urmare,
Nu mă tratați pe Mine – numele Meu – ca fiind gol, zadarnic, inutil, nefolositor, banal, inconsecvent, nesemnificativ. Nu lăsați cuvintele voastre să fie goale de adevărul Meu. Nu lăsați inimile voastre să fie goale de afecțiunea Mea. Să Mă venerați. Iubiți-Mă. Aveți încredere în Mine. Prețuiți-Mă. Satisfaceți-vă inima cu Mine.
Ceea ce mulți nu reușesc să vadă este că gelozia lui Dumnezeu pentru Numele Său – gelozia Lui de a fi pe primul loc în inima noastră – este mântuirea și bucuria noastră.
„Doamne, din pricina Numelui Tău, iartă-mi vina, căci mare este!” (Psalmul 25:11)
Izbăveşte-ne şi fă ispăşire pentru păcatele noastre din pricina Numelui Tău!” (Psalmul 79:9)
„El i-a izbăvit din pricina Numelui Său, ca să-Şi descopere puterea Sa.” (Psalmul 106:8)
„Numele Domnului este un turn tare; cel drept fuge în el şi este protejat.” (Proverbe 18:10)
Nu tratați acest turn tare ca pe o colibă prăbușită.
Sursa originală: How We Take Gods Name In Vain – https://www.desiringgod.org/articles/how-we-take-gods-name-in-vain
Tradus cu permisiune – Translated with permission