top
Depresie/suferință Poate să iasă ceva bun din suferință?

Poate să iasă ceva bun din suferință?

Dumnezeu nu vrea niciodată ca copiii Săi să sufere.

Aud frecvent această afirmație atât de la creștini, cât și de la necreștini, atunci când interpretează caracterul lui Dumnezeu. De ce un Dumnezeu iubitor nu ar vrea ca copiii Săi să fie fericiți?

Înțeleg acest raționament. Și eu vreau să fiu fericită. Nu vreau ca relațiile mele apropiate să fie distruse, sau să-mi fie ruinată sănătatea, sau să mi se ia mijloacele de trai.

Cu toate acestea, în înțelepciunea multiplă a lui Dumnezeu, când mă uit la Scriptură, văd clar cum Dumnezeu folosește suferința pentru binele nostru. Și pentru bucuria noastră veșnică. Care este mult mai profundă decât orice fericire trecătoare.

Isaia 30 vorbește frumos despre cum folosește Dumnezeu suferința, indiferent de modul în care vine. Vorbindu-le israeliților, care au fost disciplinați pentru neascultarea lor, Isaia le spune:

El va fi cu siguranță milostiv cu voi la auzul strigătelor voastre. De îndată ce îl aude, El vă răspunde. Și chiar dacă Domnul vă va da pâinea necazului și apa necazului, Învățătorul vostru nu se va mai ascunde, ci ochii voștri vor vedea pe Învățătorul vostru. Și urechile tale vor auzi în urma ta un cuvânt care va zice: “Aceasta este calea, mergi pe ea”, când te vei întoarce la dreapta sau când te vei întoarce la stânga. Atunci veți pângări idolii voștri ciopliți și acoperiți cu argint și imaginile voastre de metal placate cu aur. Le veți împrăștia ca pe niște lucruri necurate. Le veți spune: “Plecați!”. (Isaia 30:19-22)

Dumnezeu ne poate da pâinea adversității și apa necazului, dar odată cu ele vin și promisiuni extraordinare. Siguranța că ne ascultă și ne răspunde la rugăciunile noastre, capacitatea de a-L vedea și de a-i simți prezența, o direcție clară pentru deciziile noastre, puterea de a distruge păcatul și întăriturile – acestea sunt daruri uluitoare.

Dumnezeu ascultă și răspunde

Atunci când suferim, putem fi siguri că Dumnezeu ne aude rugăciunile disperate. Creatorul cerului și al pământului ne ascultă cu atenție, așteptând ca noi să-L chemăm. Nu este nevoie să fie o rugăciune elocventă. Doar un strigăt sincer de ajutor.

Și de îndată ce Domnul ne aude strigătul, ne răspunde. Imediat. El răspunde de îndată ce pledoaria noastră pentru îndurare este lansată.

Dar, sincer, în mijlocul suferinței, am simțit adesea contrariul. Am simțit că Dumnezeu îmi ignora strigătele pentru că situația mea nu se schimba. În timp ce Îl imploram pe Dumnezeu să mă elibereze, lucrurile se înrăutățeau. Dar Dumnezeu mi-a reamintit cu blândețe că răspunsurile Sale pot fi “da”, “nu” sau “așteaptă”. Și, deși poate că nu înțeleg, știu că Dumnezeu îmi va da întotdeauna ceea ce este cel mai bine pentru mine, atunci când va fi cel mai bine pentru mine.

El ni se dăruiește pe Sine

Dumnezeu ne dăruiește în mod unic prezența Sa în mijlocul suferinței. Domnul, Învățătorul nostru, nu se mai ascunde. Chiar dacă Dumnezeu nu ne părăsește niciodată, adesea noi nu suntem conștienți de prezența Sa. Din nefericire, ne putem continua viața de zi cu zi, fără să ne dăm seama că Dumnezeu merge alături de noi. Dar în suferință, prezența lui Dumnezeu este inconfundabilă. Este ca și cum ar îndepărta vălul care îi ascunde fața de noi, iar noi ne aflăm chiar în sala tronului lui Dumnezeu.

Pentru mine, acesta este un sentiment neobișnuit. Deși știu că Dumnezeu este întotdeauna cu mine, rareori experimentez prezența lui Dumnezeu într-un mod inconfundabil și spectaculos. M-am simțit aproape de El în timp ce citeam Scriptura, mă rugam, stăteam în tăcere și Îl lăudam pe Dumnezeu în comunitate, însă există ceva special în legătură cu prezența Sa nevăzută în suferință.

Nu voi uita niciodată aceste întâlniri supranaturale cu Dumnezeu. Bucuria pe care am simțit-o în acele momente, momente care erau înconjurate de circumstanțe chinuitoare, este încă vie. Acele momente sunt niște ancore pentru mine, pentru că ori de câte ori Dumnezeu pare vag și distant, îmi amintesc cum mi-a reînviat sufletul în cea mai adâncă suferință.

Dumnezeu ne dă o direcție clară

Cu ani în urmă, treceam printr-o altă vale întunecată. Durerea fizică și emoțională mă copleșea, încât îmi era greu să gândesc sau să procesez toate lucrurile. Dar, în același timp, durerea m-a făcut, în mod ciudat, să fiu mai atentă la vocea lui Dumnezeu. Puteam să ignor zgomotul din jurul meu și să mă concentrez asupra a ceea ce spunea Dumnezeu.

Dumnezeu a fost milostiv, în timp ce mă sprijineam pe El în moduri în care nu o făcusem niciodată înainte. I-am cerut un sfat, iar Dumnezeu mi l-a dat. El mi-a dirijat pașii în timp ce mergeam. Prin intermediul tovarășilor credincioși, prin circumstanțe, prin rugăciune, dar mai ales prin citirea Cuvântului Său, am învățat să recunosc căile Sale. Mai ales vocea Lui. A trebuit doar să ascult.

Ascultarea pentru mine presupune citirea Bibliei, deoarece acolo îl aud pe Dumnezeu cel mai des. Prin intermediul Scripturii, Dumnezeu a vorbit cel mai clar când m-a mângâiat, m-a dovedid vinovată și m-a călăuzit. El a folosit pasaje pe care le îndrăgeam și-mi erau familiare, precum și pasaje, care cândva, mi se păreau aride și plictisitoare. Pe măsură ce le citeam, El a insuflat viață în cuvinte, aducând o perspectivă proaspătă, înțelepciune și direcție.

Dumnezeu ne ajută să ne distrugem idolii

În cele din urmă, Isaia 30 ne arată că suferința este cea care ne ajută să ne distrugem idolii. Deși nu mă închin la idoli sculptați, am ajuns să am idoli în inima mea (Ezechiel 14:3), ceea ce poate fi și mai periculos. M-am închinat aprobării, respectului, succesului și faptului de a avea o familie perfectă. Am crezut că acestea mă vor face fericită. Dar când au fost îndepărtați, puterea acelor idoli s-a diminuat.

Toată suferința mea a implicat pierderi. Pierderea unor lucruri pe care le prețuiam. Pierderea a ceea ce am iubit. De multe ori erau lucruri bune, uneori lucruri minunate, dar niciunul dintre ele nu era la fel de bun ca Dumnezeu Însuși. Și astfel, chiar dacă m-am întristat de pierderea lor, am văzut cum Dumnezeu îmi putea oferi bucurie și fără ele. Pentru că bucuria mea a devenit înrădăcinată în El.

Deși nu aș alege adversitatea, ea a fost un dar de neegalat în viața mea. A fost greu? Da. Dar a meritat? Absolut.

Sincer, pot să repet ca și un ecou cuvintele lui Joni Eareckson Tada: “Nu aș face schimb cu viața nimănui din această lume pentru că vreau să fiu în continuare cât de aproape pot de Isus“.

Sursa originală: What Good Can Come from Suffering? https://www.desiringgod.org/articles/what-good-can-come-from-suffering

Tradus cu permisiune – Translated with permission