top
Viața de zi cu zi Cel mai mare lucru pe care îl poți face cu viața ta

Cel mai mare lucru pe care îl poți face cu viața ta

Unul dintre cele mai minunate și mai pline de speranță lucruri pe care le poți ști despre tine și despre viața ta este cuprins într-o propoziție simplă:

Numai să lăsăm pe fiecare să ducă viața pe care Domnul i-a încredințat-o și la care Dumnezeu l-a chemat.” (1 Corinteni 7:17)

Versetul s-ar putea să ni se pară limitativ, poate chiar opresiv, mai ales dacă circumstanțele vieții noastre prezente sunt dificile sau dureroase. Acest lucru ar rata inima intenției lui Dumnezeu pentru noi.

Viața ta este un dar și o misiune de la Dumnezeu. Acest lucru ar trebui să infuzeze viața ta – binele și răul, dulcele și amarul, sănătatea și necazul, prosperitatea și sărăcia, confortul și suferința – cu o demnitate, un scop și o glorie insondabile. Nu ești vreun accident. Nu ești nici un potențial ruinat, ieșit de pe șine pentru că ai primit o mână de cărți genetice proaste, ai suferit abuzurile altora sau ai făcut alegeri prostești și păcătoase, care te-au pus dincolo de speranța unei chemări utile în Împărăția lui Isus.

Nu, tu exiști pentru că Dumnezeu a vrut să exiști. Și ești cine ești, ce ești, cum ești, unde ești și când ești pentru că Dumnezeu te-a făcut (Ioan 1:3), te-a țesut în pântecele mamei tale (Psalmul 139:13), te-a chemat să fii al Său (Ioan 10:27; Romani 8:30) și ți-a atribuit un loc în care să trăiești (Fapte 17:26).

Cel mai mare lucru pe care îl poți face cu viața ta este să trăiești la maxim misiunea aventuroasă pe care ți-a dat-o Dumnezeu.

Dumnezeu te-a chemat

Gândește-te puțin la acest lucru: “Fiecare să ducă viața la care l-a chemat Dumnezeu.” Dumnezeu a făcut ca întreaga ta viață să fie chemarea ta!

Avem tendința de a ne gândi la chemările noastre ca la vocațiile noastre, la vreo slujbă semnificativă pe care Dumnezeu ne-o dă să o facem cu un titlu identificabil și, de preferință, apreciat. Poate că este o vocație de carieră sau poate că este o vocație care nu ține de carieră într-o biserică sau într-o slujbă. Dar acest lucru este prea îngust. Desigur, vocațiile ar trebui să fie vehicule pentru chemarea noastră – modalități prin care ne îndeplinim însărcinarea primită de la Domnul. Dar chemarea noastră cuprinde mai mult decât vocațiile noastre.

Chemarea noastră principală de bază este să-L iubim pe Dumnezeu cu tot ceea ce suntem și să ne iubim aproapele ca pe noi înșine (Luca 10:27). Iar această chemare îi încorporează pe toți cei cu care interacționăm și toate lucrurile care ne vin în minte, în tot ceea ce facem de dimineața până seara. Acesta este motivul pentru care John Calvin a spus: “Dumnezeu îi poruncește fiecăruia dintre noi să ia în considerare chemarea sa în fiecare act al vieții” (Institutes, 821).

Deci chemarea noastră nu se află în spatele unei uși pe care așteptăm ca Dumnezeu să o deschidă într-o zi (deși aceasta poate face parte din chemarea de mâine). Chemarea noastră este de a-L iubi pe Dumnezeu astăzi, de a-i iubi pe vecinii pe care Dumnezeu ni-i pune astăzi în “drumul” nostru și de a face bine ceea ce Dumnezeu ne dă să facem astăzi cu mâinile noastre.

Acesta este unul dintre motivele pentru care Isus ne spune: “Nu vă îngrijorați pentru ziua de mâine” (Matei 6:34). A fi excesiv de preocupat de chemarea de mâine, oricât de tentant ar fi, este adesea o modalitate prin care suntem înșelați să ne dezangajăm de chemarea de astăzi. Isus nu vrea ca noi să ne petrecem darul neprețuit al vieții pe care ni l-a dat astăzi, absorbiți de irealitatea unui mâine imaginat.

Acum, chemările noastre se schimbă în timp, este adevărat. Trecem prin diferite faze ale vieții, putem fi repartizați în diferite locuri în momente diferite și experimentăm diverse schimbări circumstanțiale și de sănătate. Toate acestea ne modifică chemarea. Și, pe măsură ce Duhul Sfânt ne luminează, ar trebui să căutăm să anticipăm și să planificăm schimbările, așa cum se cuvine unor buni administratori.

Dar Dumnezeu vrea ca noi să ne concentrăm în primul rând asupra vieții la care ne-a chemat, care este viața pe care o avem astăzi.

Fiți credincioși misiunii voastre

Duhul Sfânt ne spune prin Pavel: “Fiecare să ducă viața pe care i-a dat-o Domnul”.

Poate că vă gândiți: “Nu-mi cunoașteți circumstanțele vieții!

Fără să vreau să fiu insensibil, nu contează care sunt circumstanțele tale.

Circumstanțele creștinilor din Corint cărora le scria Pavel erau de toate felurile: căsătoriți, logodiți și necăsătoriți, văduve și robi, circumciși și netăiați împrejur.

Gândiți-vă la robi. Ei erau proprietatea fizică a unui stăpân uman. Și totuși, Pavel le spune în 1 Corinteni 7:21: “Nu vă îngrijorați de aceasta. (Dar, dacă puteți să vă câștigați libertatea, profitați de această ocazie)”. Ceea ce a vrut să spună Pavel a fost că circumstanțele, chiar și cele foarte dificile, nu descalifică pe nimeni din însărcinarea pe care Dumnezeu i-a dat-o. Dacă putem să ne retragem onorabil din astfel de circumstanțe, ar trebui să o facem. Dar dacă nu, să considerăm că este misiunea lui Dumnezeu, cel puțin pentru astăzi, și să fim credincioși, nu pe calea slujirii cu ochiul liber, ca niște mulțumitori de oameni, ci ca niște robi ai lui Christos, făcând din inimă voia lui Dumnezeu, slujind cu bunăvoință ca Domnului și nu ca unui om, știind că orice lucru bun pe care îl face cineva, acesta îl va primi înapoi de la Domnul, fie că este rob sau liber. (Efeseni 6:6-8)

Atribuit suferinței

Gândiți-vă la diversele circumstanțe în care s-a aflat Pavel: întemnițat, persecutat violent, bolnav, expus la frig, înfometat, naufragiat, trădat, fără adăpost, prost îmbrăcat, batjocorit, calomniat, neîncrezător, opus din punct de vedere spiritual, chinuit, uneori deznădăjduit de viață și, în cele din urmă, ucis (2 Corinteni 11:23-28). Și a fost glorios! În întregime! Pentru că viața lui Pavel era ascunsă cu Christos în Dumnezeu (Coloseni 3:3) și pentru că Viața (Ioan 14:6) îi dăduse viața veșnică, moartea nu putea decât să-i câștige un nou nivel de viață (Filipeni 1:21).

După cum spunea John Calvin, “ar trebui să privim cu toții situația noastră particulară ca pe un post (loc de muncă) care ne-a fost atribuit de Dumnezeu, pentru ca nu cumva în cursul vieții noastre să zburăm încoace și încolo și să plutim fără rost” (Institutes, 821). Privește-ți viața ta de astăzi ca pe o însărcinare de la Dumnezeu. Și rămâi credincios la postul tău până când Domnul te va muta.

Cea mai mare aventură

Iată adevărul de bază din 1 Corinteni 7:17: Dumnezeu – Creatorul și susținătorul a tot ceea ce există – este cel care ne-a ales și ne-a acordat onoarea extrem de rară de a trăi aici și acum. El ne-a desemnat o viață pe care să o ducem. Și nu există un sens al scopului vieții mai minunat, mai incitant, mai plin de speranță, mai satisfăcător și mai generator de bucurie decât să realizăm că suntem cine suntem, ce suntem, cum suntem, unde suntem și când suntem prin însărcinarea Domnului.

Ai primit darul insondabil al vieții. Ți s-a dat darul infinit mai valoros al vieții veșnice. Și ți s-a dat privilegiul uluitor și extrem de rar de a primi o misiune de la Dumnezeu. Nu există o chemare mai înaltă decât aceea de a duce viața pe care Domnul ți-a încredințat-o. Îmbrățișează-ți misiunea, această mare aventură aleasă pentru tine, și preseaz-o până la limită.

Sursa originală: The Greatest Thing You Can Do With Your Life https://www.desiringgod.org/articles/the-greatest-thing-you-can-do-with-your-life

Tradus cu permisiune – Translated with permission