Ce sens are să mai faci copii dacă s-ar putea să ajungă în iad?
Săptămâna aceasta am deschis Twitter pentru a vedea acest titlu din Washington Post: „Decizia de a avea sau nu copii nu a fost niciodată mai complexă. Intră în scenă terapeuții care se ocupă de nehotărârea parentală”. Acum, nu sunt sigur că întrebarea este mai complexă decât era acum o sută de ani, când mortalitatea infantilă era de 24% la noi în țară. Cu toate acestea, a avea copii este întotdeauna o decizie care schimbă viața, cu siguranță, și vine cu unele implicații cu adevărat complexe, mai ales atunci când luăm în considerare această realitate profundă: fiecare copil pe care îl aducem pe lume este o ființă eternă, cineva care va trăi pentru totdeauna. Această realitate duce la întrebări precum aceasta de la Claire.
„Pastor John, ceva cu care m-am luptat recent, ca mamă a doi copii mici, este: De ce noi, ca și credincioși, continuăm să avem copii când știm că versete precum Romani 9:18 sunt adevărate? Sună un pic ca dezbaterea natalism/antinatalism, dar în realitate este determinată de doctrina alegerii. Știind că copiii noștri ar putea fi cei pe care Dumnezeu alege să-i împietrească, merită oare riscul de a avea copii?”
Da, merită riscul, și vă voi da patru observații – sper că sunt biblice – pentru a-mi susține răspunsul.
Fiți roditori și înmulțiți-vă
În primul rând, ascultarea merită întotdeauna riscul. Acum, de ce spun asta? Pentru că atunci când Dumnezeu i-a spus lui Adam, la început: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul” (Geneza 1:28), știa exact încotro se îndrepta lumea.
El cunoștea toate ororile istoriei. El știa ce va însemna căderea pentru pierzanie și suferință, mizerie, oroare relațională și catastrofă. Nimic din toate astea nu L-a prins pe Dumnezeu cu garda jos. El știa toate aceste lucruri când a spus: „Umpleți pământul”. Nu este ca și cum ar fi vorbit cu omul necăzut și, imediat ce omul a căzut, a spus: „Hopa, hopa – le-am dat un sfat prost”. Dumnezeu nu dă niciodată sfaturi proaste, pentru că știe tot ce va urma. El ia totul în considerare atunci când își dă sfatul. El știa tot ceea ce urma să se întâmple și totuși a spus: „Umpleți acest pământ cu ființe umane”. Aceștia sunt urmașii care vor experimenta fie distrugerea, fie răscumpărarea.
Cu alte cuvinte, nu suntem noi cei care am descoperit doctrina alegerii și ne întrebăm dacă aceasta înseamnă că ar trebui să avem copii. Dumnezeu a creat doctrina alegerii și ne-a poruncit să avem copii. De aceea spun că merită riscul, pentru că ascultarea merită întotdeauna riscul. Dumnezeu știa că va veni secolul XXI. El știa fiecare secol și tot ceea ce va aduce. Și nu a anulat niciodată porunca de a umple pământul.
Înțelept și bun
În al doilea rând, atunci când ne gândim la faptul că oamenii sunt pierduți, dar sunt și salvați, trebuie să ne amintim întotdeauna că Dumnezeu este infinit de înțelept și de bun. El are scopurile Lui. El are scopuri, iar acestea sunt înțelepte și bune.
El știe ce face. El are motive bune pentru care unei persoane îi arată milă, iar alta este trecută cu vederea în răzvrătirea și necredința ei. Trebuie să fim foarte, foarte atenți ca nu cumva să gândim într-un mod care implică faptul că căile lui Dumnezeu sunt nebunești, neînțelepte sau crude.
Chemarea înaltă și sfântă
În al treilea rând, este o chemare înaltă și sfântă nu doar pentru o femeie să dea naștere fizic unui copil, ci și mai mult pentru părinți să agonizeze în durerile nașterii spirituale până când Christos este format în inima copiilor lui. Pavel a spus acest lucru în Galateni 4:19 pentru creștinii imaturi pe care îi iubea și cu privire la care nu era pe deplin sigur că erau mântuiți. El a spus: „Copilașii mei, pentru care sunt din nou în chinurile nașterii până când Christos va lua chip în voi!”.
Nu alegem să fim părinți pentru că a fi părinte este ușor sau pentru că rezultatul este sigur. Nu este ușor și nu este sigur. Devenim părinți pentru că este o chemare înaltă, sfântă, divină. Toate riscurile și toate necazurile pe care le aduce fac parte dintr-o chemare și un scop înalt, sfânt, prețios și onorabil al lui Dumnezeu.
De dragul celor aleși
În al patrulea rând, gândiți-vă cu mine pentru o clipă la faptul că Domnul a amânat a doua venire acum două mii de ani. El nu a decis să facă asta an de an. Știm din Evanghelii că ziua a fost stabilită în mintea Tatălui încă de la început. Acum, ce înseamnă asta pentru întrebarea pe care Claire o pune despre a avea copii?
În 2 Petru, vedem că unii oameni își exprimaseră scepticismul că Domnul se va întoarce vreodată pentru că a trecut atât de mult timp (din punctul lor de vedere). Petru răspunde astfel:
“Dar, preaiubiților, să nu uitați un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, și o mie de ani sunt ca o zi. Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință.”(2 Petru 3:8-9)
Cu alte cuvinte, Dumnezeu întârzie venirea Lui pentru ca toți cei aleși să se pocăiască, să fie mântuiți și să aibă parte de experiența bucuriei veșnice în prezența lui Dumnezeu. Dumnezeu a făcut această alegere. El a făcut alegerea de a stabili ziua departe. El a făcut această alegere știind că, în timpul acestei întârzieri, se vor naște mii, chiar milioane de alte persoane care nu vor crede, ci vor pieri.
Iată care este implicația pentru întrebarea cu care ne confruntăm. Ar trebui să prețuim bucuria veșnică, lauda și slava lui Dumnezeu pe care fiecare copil răscumpărat i-o dă lui Dumnezeu. Ar trebui să prețuim această bucurie și această laudă mai mult decât să ne temem de mizeria în care unii se pierd. Pentru că Dumnezeu face asta. Nu există alt mod de a înțelege această întârziere. Dumnezeu a planificat istoria și calendarul celei de-a doua veniri în felul în care a făcut-o din cauza priorității masive pe care o pune pe pocăința, pe mântuirea și pe bucuria veșnică a aleșilor Săi care vor fi născuți și aduși în împărăție. El nu lasă ca faptul că mulți vor deveni răzvrătiți și vor respinge dragostea Sa să îl oblige să le fure aleșilor Săi bucuria veșnică.
Acum, cred că ar trebui să împărtășim mentalitatea lui Dumnezeu atunci când ne gândim la copiii noștri. Ne vom ruga, vom munci, vom agoniza, vom plânge și poate chiar vom muri pentru ca Christos să ia chip în ei. Dar nu vom lăsa ca posibila mizerie a unora să ne împiedice să urmărim și să sperăm la bucuria veșnică a tuturor.
Sursa originală: Why Have KIds If They Might End Up In Hell? – https://www.desiringgod.org/interviews/why-have-kids-if-they-might-end-up-in-hell
Tradus cu permisiune – Translated with permission