Păstori pentru cei care încă nu s-au născut
Lideri Pro-Life în biserica locală
În urmă cu 35 de ani, păstoream o mică biserică din Boston și vedeam tentațiile și luptele cu care se confruntau credincioșii mei, așa că am simțit nevoia urgentă de a aduna biserica și de a aborda deschis subiectul avortului. Ce înseamnă acesta? Ce anume din Biblie ar trebui să ne contureze opiniile? Cum ar trebui să răspundem? Prin harul lui Dumnezeu, acea întâlnire s-a dovedit extrem de utilă.
Totuși, acum, în această eră post-Roe, abordarea avortului în contextul bisericii pare mai urgentă ca niciodată. Într-adevăr, sunt convins că slujirea pastorală este una dintre cele mai mari nevoi ale mișcării pro-viață de astăzi. Permiteți-mi să vă explic de ce – și, pe parcurs, permiteți-mi să recomand și o carte care modelează remarcabil de bine o astfel de conducere.
Înapoi în Statele Unite ale Americii
În loc să pună capăt bătăliei în mod decisiv prin afirmarea drepturilor egale ale tuturor oamenilor, născuți și nenăscuți, decizia Dobbs a întors chestiunea morală a avortului înapoi la latitudinea oamenilor, pentru ca fiecare stat în parte să decidă. Curtea Supremă ar fi putut – și, în opinia mea, ar fi trebuit – să abolească avortul cu aceeași logică și în temeiul aceluiași amendament care a abolit sclavia.
Al paisprezecelea amendament declară că niciun stat nu va „priva nicio persoană de viață, libertate sau proprietate, fără un proces echitabil, și nici nu va refuza niciunei persoane aflate sub jurisdicția sa protecția egală a legilor„. Dacă cei nenăscuți sunt oameni, atunci înseamnă că sunt persoane, și au drepturi date de Dumnezeu care nu pot fi negate în mod justificat sau acceptate pasiv atunci când sunt negate. Ne revine sarcina de a „apăra drepturile celor săraci și nevoiași” (Proverbe 31:9).
Totuși, în națiunea noastră, puterile juste ale guvernului derivă din consimțământul celor guvernați. Cel mai probabil, instanța a crezut că, prin definirea avortului ca fiind o chestiune morală și prin faptul că a direcționat problema către responsabilitatea fiecărui stat în parte, a mers cât de departe a putut pentru a menține „consimțământul” celor guvernați.
Timpuri urgente
Din cele șapte state care au votat deja asupra acestei chestiuni, toate șapte au decis să extindă dreptul la avort. Toamna trecută, cetățenii din Ohio au votat în mod covârșitor pentru a modifica constituția statului în vederea asigurării dreptului la avort. În forma noastră de guvernare, această decizie reprezintă o pierdere aproape permanentă pentru cauza vieții.
Susținătorii Pro-Life (pro-viață), ca mine, au acest sentiment de urgență – dar și susținătorii avortului sunt în asentiment. Aceștia au pus avortul nelimitat pe buletinul de vot din 2024 în încă unsprezece state. Este adevărat, au de înfruntat câteva mii de voci pro-viață enervante.
Dacă există un punct de date care evidențiază nevoia urgentă ca liderii bisericii să abordeze problema avortului, acesta este următorul: sondajele la ieșirea de la urne din Ohio au arătat că, dintre cei care s-au identificat ca fiind de părere că „viața începe la concepție„, 30% au votat pentru amendamentul privind dreptul la avort. Acest tip de nedumerire morală există atunci când creștinii nu sunt clari în ceea ce cred și cum să trăiască. Lucrul acesta mă determină să fac trimitere înspre cartea online Abortion and the Church (Avortul și Biserica).
Demascarea faptelor întunericului
Această carte a fost scrisă de un comitet de pastori și bătrâni ai comunității bisericilor Evangel Presbytery. O recomand celor care caută să conducă bine în privința avortului din două motive principale.
În primul rând, explicațiile din carte cu privire la problemele medicale (bazate pe cercetări publicate), împreună cu evoluțiile istorice din jurul lor, sunt excepționale. În al doilea rând, faptul că această carte nu a fost scrisă de activiști pro-viață ca mine, ci de pastori de încredere și autorizați, o face deosebit de recomandabilă ca exemplu pentru liderii creștini. Rezultatul este o carte serioasă despre asaltul asupra sfințeniei vieții umane în timpul nostru, totul comunicat prin vocea supraveghetorilor bisericii locale. Cartea îndeamnă la pocăință uneori și la toleranță alteori; avertizează și cheamă, condamnă și oferă har.
Recunosc că unele părți ale cărții îmi dau de gândit. Dar confuzia unor pastori cu privire la marile abominații bioetice ale vremurilor noastre mă alarmează mult mai mult. „Nu luați parte la faptele nefolositoare ale întunericului„, spune apostolul Pavel, „ci, dimpotrivă, denunțați-le” (Efeseni 5:11). Dacă sunteți în căutarea unui exemplu despre cum arată o astfel de demascare, vă recomand Abortion and the Church (Avortul și Biserica). Acești pastori expun războiul cu multiple fațete împotriva valorii intrinseci, egale, excepționale și veșnice a vieții umane din zilele noastre și se străduiesc să ajute biserica să studieze bioetică – să cântărească binele și răul (etica) în chestiuni legate de viața umană (bio). Ei ne cheamă să cunoaștem voia lui Dumnezeu și să nu luăm parte la lucrările întunericului, oricât de ascunse ar fi.
Bioetica pastorală
În sens mai larg, această generație se confruntă cu alegeri extraordinare în ceea ce privește controlul nașterii, avortul chimic și chirurgical și tratamentele pentru infertilitate, cum ar fi fertilizarea in vitro (FIV). Avem nevoie de explicații precise cu privire la procesele de tratament și la riscurile asociate. Adesea, problemele etice implicate nu numai că sunt evitate de industria avortului și a infertilității; ele sunt, de asemenea, ascunse. Mai mult, persoanele dispuse să plătească sume mari pentru a scăpa de un copil sau pentru a obține un copil nu își pun, de obicei, prea multe întrebări etice. Rezultatul este o conspirație a tăcerii în distrugerea copiilor nenăscuți.
Luați în considerare câteva dintre multele întrebări care necesită răspunsuri pastorale bine gândite. Este într-adevăr avortul doar o problemă printre multe altele în zilele noastre sau este o criză morală preeminentă? Dispozitivele intrauterine (DIU) și contracepția hormonală funcționează vreodată pentru a împiedica un embrion (o ființă umană în primele zile de viață) să se implanteze în siguranță în uter? Ce anume din Biblie ar trebui să stea la baza dorinței mele de a evita copiii?
Este fertilizarea in vitro un răspuns plăcut lui Dumnezeu la durerea infertilității mele sau este un răspuns greșit din punct de vedere moral? Ce se întâmplă cu toți acei embrioni umani care sunt creați în procesul de FIV și care sunt lăsați înghețați în frigider? Dacă vaccinurile sunt produse din părți ale corpului unor copii nenăscuți, sunt și eu vinovat dacă mă vaccinez? Ar trebui ca o biserică să se scindeze din cauza diferențelor de opinie în acest caz? În aceste vremuri de autoexprimare, când sentimentele înlocuiesc adesea adevărul moral și când atât de mulți din societate spun da, când spune Dumnezeu nu?
Pastorii și alți conducători bisericești care abordează astfel de întrebări își slujesc bine poporul.
De ce au nevoie niște creștini normali
Cincizeci de ani de avort legal și accesibil au dus la sute de cărți și mii de articole despre nedreptatea avortului și despre drepturile naturale, apologetică pro-viață, intervenție în situații de criză, drept și multe altele. Eu însumi am scris patru cărți. Așadar, ce ar putea spune o altă carte care să adauge ceva la înțelegerea noastră cu privire la aceste chestiuni? După ce am citit Avortul și Biserica, mi-am dat seama că aceasta este o întrebare greșită.
Ceea ce înțeleg acești pastori este că oamenii lor, cei care se află sub îngrijirea lor ca supraveghetori, au nevoie să audă de la ei mult mai mult decât de la cineva ca mine. Contează cine spune ce! Pentru majoritatea creștinilor, vocile cele mai influente sunt încă liderii cunoscuți și de încredere desemnați să supravegheze trupul lui Christos. Dacă creștinul obișnuit ar vorbi, bănuiesc că ar suna astfel: „Tu ești liderul căruia am ales să îi supun sufletul săptămână de săptămână. Am încredere în judecata ta mai mult decât în cea a altora. Ce părere ai tu? Care sunt faptele întunericului din aceste vremuri la care nu ar trebui să luăm parte?„.
Presupuneri tulburătoare
Chiar înainte de a începe seminarul în 1978, m-am căsătorit. Aproape ca și cum ar fi fost obligatoriu pentru tinerii căsătoriți, soția mea și cu mine am decis că ea va începe să folosească „pilula”. La câteva săptămâni de viață conjugală și de studii biblice, soția mea a început să pună întrebări. „De ce facem asta? Ce părere are Dumnezeu despre contracepție? Și, apropo, mă simt diferit. Care sunt efectele secundare ale pilulei?„.
Am fost șocat. În tânăra mea viață creștină, am dorit cu ardoare să-L aduc pe Christos în fiecare parte a vieții mele. Mă antrenam să mă întreb, în legătură cu fiecare subiect, „Ce anume din Biblie ar trebui să îmi modeleze opiniile și acțiunile în această privință?„. Dar când a venit vorba de contracepție, am început să folosim pilula fără să ne punem nici măcar o întrebare. M-am conformat așteptărilor acestei lumi pentru tinerii căsătoriți, fără o considerație contrariantă. Conștiința tulburată a soției mele și întrebările legate de sănătate m-au stârnit. Ce am făcut? M-am adresat pastorilor din biserica mea, în care aveam încredere pentru sfaturi. „Ce ziceți dumneavoastră? Mă puteți ajuta să mă gândesc la asta din perspectiva lui Dumnezeu?„.
Dragul meu slujitor, s-ar putea să nu te simți atât de influent. Platforma ta poate fi una mică. Dar ești o autoritate de încredere pentru cei pe care îi ai în grijă. Găsește texte solide. Pregătește-ți gândurile cu rugăciune. Adună-ți puțin curaj. Și ridică-te în aceste vremuri urgente pentru a învăța despre avort și biserică.
Sursa originală: Pastors For The Unborn – https://www.desiringgod.org/articles/pastors-for-the-unborn
Tradus cu permisiune – Translated with permission