Dacă Dumnezeu este cu mine, atunci de ce mi s-au întâmplat toate acestea?
Dar dacă Domnul este cu noi atunci de ce ni s-au întâmplat toate acestea? – Judecători 6:13
Ghedeon a pus această întrebare cu mii de ani în urmă, iar noi ne-o punem de atunci. Nu-i așa că ne-am pus cu toții această întrebare în secret, dacă nu cu voce tare, la un moment dat în suferință?
Israeliții erau descurajați de asuprirea continuă a madianiților. Pentru mulți, precum Ghedeon, aceste greutăți nu aveau sens dacă Dumnezeu era cu adevărat alături de poporul său. Auziseră poveștile despre puterea lui Dumnezeu, dar cum nu o văzuseră niciodată manifestată, se îndoiau de prezența Lui. De aceea, Ghedeon l-a întrebat pe îngerul Domnului, aproape sarcastic: “Unde sunt toate faptele Lui minunate pe care ni le-au povestit părinții noștri?“. El și-a urmat întrebarea cu o disperare sumbră: “Dar acum Domnul ne-a părăsit” (Judecători 6:13).
Privind circumstanțele, Ghedeon nu a văzut nicio dovadă cum că Dumnezeu ar fi fost acolo sau că lui Dumnezeu i-ar fi păsat.
De ce s-a întâmplat acest lucru?
Ani de zile m-am simțit ca Ghedeon. M-am întrebat de ce s-au întâmplat lucruri grave din moment ce Dumnezeul cel iubitor se presupune că deținea controlul. Când oamenii îmi spuneau că Dumnezeu mă iubește, mă gândeam: “Dacă Dumnezeu mă iubește, atunci de ce mi s-a întâmplat asta?“.
Ca supraviețuitor al poliomielitei din copilărie, am suferit mai multe operații în fiecare an, trăind în spital și ieșind din spital. De-a lungul copilăriei și adolescenței mele, am fost convinsă că un Dumnezeu bun nu putea să mă iubească și să mă vadă suferind. Așa că am ajuns la concluzia că Dumnezeu nu era bun, nu exista sau nu-i păsa. Dacă era bun și Îi păsa de mine, atunci de ce mi se întâmplase tot ceea ce mi se întâmplase?
Dar când am împlinit 16 ani, Dumnezeu, în mila Sa, a răspuns la această întrebare de-o viață prin Ioan 9. Răspunsul Său a fost simplu și direct: “pentru ca lucrările lui Dumnezeu să fie arătate” (Ioan 9:3). Și, odată cu această revelație, lumea mea s-a schimbat.
Un singur cuvânt ne poate doborî
M-am consolat în adevărul că Dumnezeu era cu mine și că putea folosi suferința mea pentru a-Și demonstra gloria, dar când apăreau noi lupte, uneori mă întorceam la acea întrebare familiară: Dacă Domnul este cu mine, atunci de ce s-au întâmplat toate acestea?
După moartea fiului meu, m-am simțit abandonată de Dumnezeu. Dacă Dumnezeu mă iubea, de ce nu i-a cruțat viața lui Paul? Iar după ce soțul meu m-a părăsit, am țipat în întuneric: “Doamne, dacă mă iubești, de ce lași să mi se întâmple asta?“.
Aceste întrebări trebuie să-l fi încântat pe Satan. Satana transformă adevărul în îndoială cu ajutorul acelui mic cuvânt: dacă. Ispitirea lui Isus de către diavol a început cu cuvintele “Dacă ești Fiul lui Dumnezeu” (Matei 4:3). Atât Satana, cât și Isus știau că Isus era Fiul lui Dumnezeu. Toți cei prezenți la botezul lui Isus știau că El era Fiul lui Dumnezeu (Matei 3:17). Cu toate acestea, când Isus era singur în pustie, Satana l-a ispitit să se îndoiască de ceea ce știa în mod incontestabil că este adevărat.
Domnul este cu tine
Satan ne ispitește în același mod. Atunci când rugăciunile noastre rămân aparent fără răspuns, diavolul vrea să nu avem încredere în Dumnezeu și să punem la îndoială promisiunile Sale. Satana vrea să ne îndoim de bunătatea lui Dumnezeu și să cerem dovezi ale iubirii Sale, incitându-ne să ne întrebăm: “Dacă Dumnezeu mă iubește, atunci de ce sufăr?“. Sau, așa cum a întrebat Ghedeon, “Dacă Domnul este cu noi, atunci de ce s-a întâmplat asta?“.
Dacă Domnul este cu noi? Dacă Dumnezeu mă iubește? Aceste afirmații nu ar trebui să aibă niciodată un “dacă” înaintea lor. Prezența și dragostea lui Dumnezeu sunt garantate pentru cei care sunt în Christos. Atunci când cel rău ne ispitește să punem la îndoială caracterul lui Dumnezeu, trebuie să rămânem fermi pe adevărul Scripturii.
Prin Christos, știm că Dumnezeu este întotdeauna cu noi. “Chiar dacă voi umbla prin valea umbrei morții, nu mă voi teme de nici un rău, căci Tu ești cu mine” (Psalmul 23:4). Isus spune: “Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28:20). El nu ne va dezamăgi și nu ne va părăsi niciodată.
Rezultatele iubirii Sale
Domnul nostru ne iubește în mod inimaginabil. Dumnezeu spune: “Te-am iubit cu o dragoste veșnică” (Ieremia 31:3). Isus spune: “Cum M-a iubit Tatăl, așa v-am iubit și Eu pe voi” (Ioan 15:9). Din dragoste, Dumnezeu și-a trimis propriul Fiu să moară pentru păcatele noastre. Nimic nu ne poate despărți de dragostea Sa.
Toată Scriptura ne asigură că Dumnezeu este cu noi și că ne iubește. Mulți dintre noi au cunoscut acest adevăr încă din copilărie prin cântarea: “Isus știu mă iubește, Biblia-mi spune mie“. Având asigurări de pretutindeni, trebuie să ne reformulăm întrebarea, întrebând în schimb: “Pentru că Dumnezeu mă iubește, atunci de ce s-a întâmplat asta?“.
Pentru că Dumnezeu mă iubește. Această frază schimbă totul. Îmi reorientează inima. Mă întoarce spre Dumnezeu. Când mă bazez pe adevărul că Dumnezeu mă iubește, îmi privesc situația printr-o nouă pereche de ochelari. În loc să pun la îndoială dragostea Lui, caut să-mi aliniez gândurile și acțiunile cu ale Lui, știind că tot ceea ce se întâmplă în viața mea este rezultatul dragostei și prezenței Lui, nu al absenței sau al lipsei Lui de favoare.
În loc să insist ca Dumnezeu să-mi răspundă, pot în schimb să mă întreb pe mine însumi: Ce face Dumnezeu în suferința mea? Ce pot să învăț din această încercare?
Primirea încercărilor cu credință
Cu această nouă perspectivă, ajungând să cred cu ajutorul credinței că încercările îmi sunt date din dragoste, pot căuta în mod deliberat binele pe care Dumnezeu îl produce din suferința mea.
Uneori, binele este greu de văzut. Iar puținul pe care îl văd poate părea nesemnificativ în comparație cu durerea pe care o îndur. Atunci trebuie să-mi reamintesc că suferințele mele produc “o greutate veșnică de glorie, fără nici o comparație” (2 Corinteni 4:17). Și Dumnezeu are un scop în fiecare dintre ele.
Deși poate că nu aflăm scopul specific din spatele fiecărei lupte, știm că Dumnezeu folosește suferința pentru a ne spori dependența de El. Pentru a ne aprofunda credința și pentru a ne apropia mai mult de El. Pentru a ne rafina caracterul, pentru a ne pregăti pentru slujire, pentru a-i mângâia pe alții cu mângâierea pe care am primit-o. Și, pe măsură ce ne bucurăm în El chiar și prin durere, Dumnezeu este glorificat.
Dumnezeu nu iubește suferința
Dumnezeu nu iubește suferința ta. El te iubește pe tine. El va merge cu tine prin cele mai întunecate văi și nu te va părăsi niciodată.
Când Dumnezeu aduce încercări în viața ta, nu pune la îndoială dragostea Lui și nu te îndepărta de El. Dumnezeu face ceva uluitor în tine, pentru tine și prin tine. Pentru că Domnul este cu tine și pentru că Domnul te iubește, tot ceea ce ți se întâmplă este încărcat de un scop divin. Fiecare încercare pe care o înduri a trecut prin mâinile iubitoare ale lui Dumnezeu. Și într-o zi, când credința ta te va ajuta să vezi deslușit, îi vei mulțumi pentru fiecare dificultate.
Sursa originală: If God Is With Me Why Did This Happen? – https://www.desiringgod.org/articles/if-god-is-with-me-why-did-this-happen
Tradus cu permisiune – Translated with permission