top
Odihnă Cât de multă odihnă este prea multă?

Cât de multă odihnă este prea multă?

Acest episod va fi lansat în seara zilei de 4 iulie, așa că mulți americani vor fi lipsiți de somn în această seară, ceea ce este oportun, deoarece avem un e-mail de la un ascultător pe nume Ashley, care ne scrie pentru a întreba în ce măsură somnul este un semn de lene? Și dacă a dormi puțin este un semn de aroganță necredincioasă. “Bună ziua, pastor John! Întrebarea mea pentru tine este despre somn. Am auzit păreri: unii care spun că somnul este o amintire umilitoare foarte necesară a mortalității noastre,  alții explică faptul că trebuie să sacrificăm totul, inclusiv somnul, pentru a putea folosi timpul petrecut pe pământ pentru a-L glorifica pe Domnul. Ce părere aveți despre acest lucru? Este mai bine să folosim darul Său de odihnă prin somn sau să profităm de timpul pe care îl avem pentru a ne lipsi de somn pentru a-L sluji mai deplin?”

Mă întreb dacă nu ar fi util să comparăm această întrebare cu întrebările despre mâncare și post. Este bună mâncarea? Ar trebui să ne bucurăm de ea? Ar trebui să avem în mod regulat o dietă sănătoasă? Dar, pe de altă parte, este bun postul? Există momente în care, pentru Împărăție, vom sări peste mese?

Iar răspunsul este cu siguranță că Dumnezeu dă hrană ca o necesitate absolută pentru viață. Nu poți trăi fără hrană și nu poți trăi fără somn. Și El aprobă ca noi să ne bucurăm de această hrană (1 Timotei 4:4; 6:17).

Somnul este bun

Isus le-a spus ucenicilor să se odihnească. „Veniți singuri la o parte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin.”(Marcu 6:31). Așadar, ambele sunt cu siguranță adevărate. Somnul este bun. Somnul este umilitor. Somnul este o pildă a neputinței noastre și a dependenței noastre totale de Dumnezeu. Somnul este un dar. Dar somnul nu este binele absolut. Iar într-o lume cu nevoi disperate din toate părțile, scopul nu este de a ne maximiza confortul în această viață sau chiar sănătatea în această viață, ci de a iubi oamenii și de a face cât mai mult bine posibil.

Vedem acest lucru în viața lui Isus și în învățătura sa. “Sculându-se dis-de-dimineață foarte devreme, pe când era încă întuneric, a plecat și s-a dus într-un loc pustiu și acolo S-a rugat”(Marcu 1:35). Să înțelegem textul așa cum este: Isus nu a dormit afară, nu a stat până târziu și nici nu a ieșit pe munte ca să se roage și toată noaptea a stat în rugăciune către Dumnezeu” (Luca 6:12).

Nu știu să vă spun cât de mult a dormit în acea noapte, dar El  a sărit peste orele de somn din motive legate de împărăție. Și totuși, Isus avea o pace cu Dumnezeu și o asemenea liniște în această lume, încât a putut dormi chiar în timpul furtunii (Luca 8:23). Așadar, se pare că, dacă Isus a renunțat la somn în anumite momente, dar l-a recuperat în altele,  în timpul furtunilor.

Lucrarea împărătească

Isus descrie lucrarea împărăției astfel: “Cu Împărăția lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânța în pământ; fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua, sămânța încolțește și crește fără să știe el cum.”(Marcu 4:26-27).

Acum, care este scopul? Dumnezeu este lucrătorul decisiv. Aceasta este ideea. Dumnezeu este lucrătorul decisiv care încolțește sămânța și crește roadele. Iar înaintarea împărăției nu depinde în cele din urmă de noi. Dumnezeu ne folosește, cu siguranță, dar nu în așa fel încât să ne simțim indispensabili pentru scopurile Sale. El poate face acest lucru fără noi. Acest lucru ar trebui să ne scutească de un complex de a ne crede Dumnezeu.

Să-l luăm ca exemplu pe apostolul Pavel. El știa asta. Știa că Dumnezeu este factorul decisiv. Cu toate acestea, au existat numeroase situații în viața lui Pavel în care a trebuit să renunțe la somn de dragul împărăției. El spune în 2 Corinteni 6:4-5: “Ca slujitori ai lui Dumnezeu, ne lăudăm în toate felurile: printr-o mare răbdare, în suferințe, greutăți, calamități, bătăi, întemnițări, revolte, munci, nopți nedormite, foame.”

Sau, 2 Corinteni 11:25-26: “De trei ori am fost bătut cu toiege. O dată am fost împroșcat cu pietre. De trei ori am naufragiat; o noapte și o zi am fost în derivă pe mare; în munci și greutăți, prin multe nopți nedormite, în foame și sete”. Așadar, Pavel nu a renunțat la slujbă pentru că era obositoare. El a găsit o modalitate de a continua.

Și, bineînțeles, în cele din urmă, există minunatul Psalm 127:1-2 în care Dumnezeu, din nou, este lucrătorul decisiv în toate lucrările noastre. Iată ce spune: “Dacă Domnul nu zidește casa, cei care o zidesc lucrează în zadar. Dacă Domnul nu veghează asupra cetății, degeaba stă treaz paznicul”.

Și apoi: “În zadar te scoli devreme și te duci târziu să te odihnești, mâncând pâinea muncii anevoioase, căci El le dă somn celor iubiți ai Săi”. Poți să construiești o casă, poți să veghezi o cetate și poți renunța la somn. Și toate acestea vor fi în zadar, dacă Domnul nu zidește casa, dacă Domnul nu veghează asupra cetății și dacă Domnul nu te ține treaz prin chemarea și puterea Sa pentru scopul Său.

Așadar, întrebarea va fi întotdeauna: Dorm mai puțin pentru că sunt cu adevărat condus de Domnul și susținut de Domnul în credință umilă, sau îl testez pe Domnul pentru a vedea dacă mă va prinde și mă va împiedica să fac un atac de cord?

Sursa originală: How Much Sleep Is Too Much Sleep?

Tradus cu permisiune – Translated with permission