top
Păcat Cum pot să îmi uit trecutul păcătos?

Cum pot să îmi uit trecutul păcătos?

Întrebarea de astăzi vine de la o femeie anonimă, o femeie tânără, care ascultă podcastul în mod regulat. Ea se luptă cu amintirile dureroase ale vieții sale păcătoase din trecut. “Dragă pastore John, sunt o adeptă a lui  Christos de ceva vreme”, scrie ea. “Dar conștiința mea încă mă bântuie pentru toate lucrurile foarte rele și stupide pe care le-am făcut când eram mai tânără. Înseamnă asta că nu sunt mântuită? M-am rugat de multe ori pentru iertare, am vorbit cu pastori și chiar cu terapeuți creștini, dar nu mă simt iertată pentru că vina este mereu acolo, indiferent cât de mult mă rog și îl caut pe Dumnezeu. Mă simt departe de Dumnezeu și nu știu ce să mai fac.”

O, cât de mult aș vrea să fiu folosit de Dumnezeu pentru a-i da o oarecare măsură de ușurare, libertate și îndrăzneală prietenei noastre.

Așadar, permiteți-mi să încep prin a spune că există un lucru pe care ea l-a spus și care nu cred că este adevărat. A spus: “Nu mă simt iertată”. Într-adevăr apoi a completat “Nu mă simt iertată pentru că vinovăția este mereu acolo”. Îți voi spune doar atât: Nu este adevărat. Vinovăția nu mai este acolo. Sentimentele de vinovăție sunt mereu acolo; vina nu este acolo. Este absolut esențial să distingem prezența vinovăției reale și prezența sentimentului de vinovăție. Acum, nu am de gând să spun că, dacă realizezi această distincție, problema ta va dispărea. Nu este atât de simplu. Știu asta.

În fața judecătorului

Haideți să facem un exercițiu de gândire. Să presupunem că ai comis multe infracțiuni oribile – furt, adulter, crimă, omor, mințind pentru a acoperi totul. Apoi ai fost prins și ai fost judecat, iar toată lumea știa că ești vinovat – toată lumea. Nu a existat nicio îndoială în această privință. Meritai să mori. Și când ai ajuns la proces, judecătorul a spus: “Nevinovat. Poți pleca, ești  liber”

Iată întrebarea mea: Ce s-ar întâmpla cu sentimentele tale de vinovăție? Iar răspunsul meu este: nimic. Absolut nimic. Ai fi în continuare vinovat. Ai ști asta. Toată lumea ar ști asta. Și ai fi nefericit pentru tot restul vieții tale.

M-ați putea întreba: “Nu asta presupune creștinismul de fapt? Judecătorul spune: “Nevinovat”. Pleacă liber’. Nu este aceasta însăși inima creștinismului?”.

Răspunsul meu este că nu. Motivul pentru care nu este la fel este că, în micul nostru experiment de gândire, nu există un substituent. De fapt, în jurisprudența umană obișnuită, nu poate exista un substituent. O mamă nu poate merge la închisoare în locul fiului ei criminalâ. Oricât de mult și-ar dori ea, nu este permis acest lucru.

Dar în modul în care Dumnezeu a conceput să se ocupe de vina noastră, de păcatul nostru, a ales un înlocuitor. Defăimarea onoarei lui Dumnezeu prin păcatul nostru este într-adevăr reparată atunci când Christos poartă vina noastră pentru gloria lui Dumnezeu. Iar Duhul Sfânt care este eliberat prin sângele lui Christos în viețile păcătoșilor creează într-adevăr oameni noi care trăiesc acum pentru gloria lui Dumnezeu. Așadar, nu este ca și cum un judecător uman te-a lăsat să scapi, deși erai vinovat. Nu este așa. Dumnezeu a făcut mai mult, iar vinovăția ta a dispărut cu adevărat.

Vinovăția a dispărut

Ascultă aceste șase declarații din Biblie pe care Dumnezeu le rostește asupra ta.

  • El a anulat dosarul tău de datorii, bătându-l în cuie pe cruce (Coloseni 2:14).
  • L-a trimis pe Fiul Său să fie ispășirea (agentul care înlătură mânia) pentru păcatele tale (1 Ioan 4:10).
  • El a purtat păcatele tale în trupul Său pe lemn (1 Petru 2:24).
  • El a fost străpuns pentru fărădelegile voastre (Isaia 53:5).
  • Domnul a pus asupra Lui nelegiuirea voastră (Isaia 53:6).
  • El s-a făcut blestem pentru voi (Galateni 3:13).

Adevărata ta vină – adică faptul că trebuia să fii pedepsit pentru păcatele tale; aceasta este vina – a dispărut. Nu mai există. Nu mai există nicăieri în univers. A dispărut, nu se va mai întoarce niciodată. “Acum … nu mai este nicio condamnare pentru cei care sunt în Christos” (Romani 8:1).

Poate că deja îți dai ochii peste cap pentru că nu am spus încă nimic despre sentimentele de vinovăție, dar nu am spus nimic pentru că aceasta este o altă problemă. Sunt două chestiuni diferite. Iar tu trebuie să te concentrezi spre a îndepărta aceste sentimente.

Cinci rugăciuni pentru sentimentele de vinovăție

Și totuși ce să facem cu sentimentele de vinovăție? Ei bine, am să îți sugerez ceea ce poate nimeni nu ți-a sugerat, și poți verifica în Biblie dacă sugestia mea este una înțeleaptă. Nu îți sugerez să elimini aceste sentimente. Poate te-am surprins, dar chiar nu cred că trebuie să te concentrezi spre a le elimina. Își sugerea să cureți, să purifici, să eliberezi aceste sentimente orice impuls care nu ar trebui să fie acolo.

Și da, ai dreptate – asta implică faptul că va rămâne ceva din sentimentele de vinovăție. Când le voi fi epurat de tot ceea ce nu ar trebui să fie acolo, va rămâne ceva bun. Ceva necesar – pentru totdeauna. Acum, poate că nu ai auzit asta de la nimeni, dar eu spun că sentimentele de vinovăție nu sunt în întregime rele.

S-ar putea să spuneți: “Nici nu aveți idee ce îmi fac aceste sentimente!”. Ei bine, am o idee, dar iată sugestia mea. Ar trebui să-i ceri lui Dumnezeu să-ți curețe sentimentele de vinovăție de cinci realități care pot fi scoase din sentimentele de vinovăție și să vezi ce rămâne după aceea.

În primul rând, roagă-te în felul următor: “Tată, scoate din sentimentele mele de vinovăție orice impuls care mă face să mă simt lipsit de speranță, pentru că știu că speranța este poruncită, iar Tu ne-ai dat promisiuni prețioase și foarte mari cu care să ne hrănim speranța, cum ar fi “Voi face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele tău”(Romani 8:28). Așadar, scoate din sentimentele mele de vinovăție tot ceea ce mă face să mă simt lipsit de speranță.”

În al doilea rând, “Scoate din sentimentele mele de vinovăție, Tată, orice impuls care mă face să mă simt inutil și fără scop, pentru că știu că Tu promiți că niciuna dintre lucrările noastre nu este în zadar în Domnul(1 Corinteni 15:58).”

Al treilea: “Scoate din sentimentele mele de vinovăție, Tată, orice impuls care mă face să mă simt temător, pentru că știu că ai spus: “Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău”(Isaia 41:10).”

În al patrulea rând, “Scoate din sentimentele mele de vinovăție orice anxietate legată de faptul că voi fi descoperit”, pentru că Dumnezeu știe deja totul despre păcatul meu și cât de urât a fost, iar El nu se dă înapoi de la a mă iubi. Și știu că numai cei ca El vor ajunge în ceruri. Acolo îmi voi petrece eternitatea cu oameni care nu se dau înapoi de la a mă iubi.

În al cincilea rând: “Scoate din sentimentele mele de vinovăție, Tată, gândul că trebuie să mă simt vrednic de har, din moment ce m-ai învățat că nu există a fi vrednic de har. Nu există așa ceva. Harul meritat nu este har. Ajută-mă să realizez că a mă simți nedemn de har este singura modalitate potrivită de a primi har. Așadar, curăță-mi sentimentele de vinovăție de această nebunie, de credința că trebuie să fiu vrednic pentru a primi har.”

Mielul jertfit

Acum, ce a mai rămas? Ce a mai rămas din sentimentele tale de vinovăție – din sentimentele noastre de vinovăție?

Gândește-te în felul următor. Potrivit Apocalipsa 5:9-10, în ceruri se va cânta un cântec despre sacrificarea Mielului lui Dumnezeu. Când e folosit cuvântul “sacrificiu” (sphazo), acesta înseamnă “măcel. El a fost sacrificat. Vom cânta despre asta. Așa scrie:

“Și au cântat o cântare nouă, zicând: “Vrednic ești să iei sulul și să-i deschizi pecețile, pentru că Tu ai fost sacrificat și prin sângele Tău ai răscumpărat pentru Dumnezeu popoare din toate semințiile, limbile, popoarele și națiunile”.”

Vom cânta asta în ceruri pentru totdeauna, ceea ce înseamnă că ne vom aminti de păcatul nostru. Ne vom aminti de vina noastră și de ceea ce a costat – și anume, moartea Mielului lui Dumnezeu. Nu vom cânta acest cântec scărpinându-ne în cap și, spunând: “Nu am nicio idee despre ce este vorba. Nu știu de ce a trebuit să moară Fiul lui Dumnezeu, dar hai să continuăm să cântăm”. Vom ști de ce a murit. A murit din cauza vinovăției noastre. Și vom ține minte acest lucru pentru totdeauna.

Dar tot ceea ce este debilitant, tot ceea ce este lipsit de speranță, tot ceea ce distruge sentimentul de scop și curaj, tot ceea ce este înfricoșător, tot ceea ce diminuează încrederea noastră în har va fi scos din sentimentele noastre de vinovăție. Și tot ceea ce va rămâne va fi o inimă nouă și miraculoasă, plină de laudă umilă, fericită și recunoscătoare, spre slava harului lui Dumnezeu. Ceea ce înseamnă următoarele: nu dispera când te simți vinovat. Aceste sentimente sunt necesare. În schimb, petrece-ți viața purificându-le de tot ceea ce te împiedică să te închini cu fericire și recunoștință.

Sursa originală: How Do I Forget My Sinful Past?

Tradus cu permisiune – Translated with permission