Sfaturi pentru creștinii care lucrează duminica
Când e vineri, pentru mulți dintre noi săptămâna de lucru se încheie și ne așteaptă un weekend liber. Pentru alții, sfârșitul de săptămână înseamnă mai multă muncă, și acesta este și cazul lui Christine, o asistentă medicală din Louisville. “Dragă pastor John, îți mulțumesc pentru înțelepciunea ta de-a lungul anilor. Prin harul lui Dumnezeu, am crescut într-un cămin creștin solid și am cunoscut numele tău de când îl știu pe al meu. Am absolvit de curând ca asistentă medicală și acum lucrez într-o secție de terapie intensivă care cere ca toate asistentele să lucreze la fiecare al treilea weekend (sâmbătă și duminică). Deoarece lucrez în schimbul de zi, acest lucru înseamnă că îmi lipsește să mă întâlnesc cu trupul lui Christos în fiecare a treia duminică, atât dimineața, cât și seara. Acest lucru este greu pentru mine. Cred că Sabatul este o zi prețioasă de odihnă și de împrospătare în Domnul și în compania poporului Său. Și totuși, sunt recunoscătoare că am ocazia să ajut la aducerea vindecării fizice în Ziua Domnului, așa cum dulcele nostru Domn Isus a vindecat în Sabat. Ce sfaturi ați putea să ne dați cu privire la locurile de muncă care necesită muncă în weekend?”
Ei bine, modul în care Christine pune această întrebare arată un discernământ remarcabil, se pare, deja în unele dintre învățăturile Noului Testament despre Ziua Domnului. Ea o numește “o zi prețioasă de odihnă și împrospătare în Domnul și în compania poporului Său”. Este o descriere frumoasă.
Și ea face legătura între munca care îi binecuvântează pe oameni în Ziua Domnului și modul în care Isus a intrat în mari probleme tocmai pentru că a vindecat oameni în Sabatul evreiesc. Și țineți minte, Isus i-a mustrat pe lideri punându-le această întrebare cu adevărat uimitoare: “Este permis în Sabat să faci bine sau să faci rău, să salvezi viața sau să ucizi?”. (Marcu 3:4). Adică, ce întrebare! “Este îngăduit să ucizi?”
Iată ce cred eu că vrea să spună. Cred că insinuează că, dacă nu fac acest bine, este ca și cum aș face răul; este ca și cum aș ucide. Este uimitor. “Voi vă scoateți animalul din șanț în Sabat. Cu cât mai mult ar trebui să fie scos un om din boala lui?”.
Așadar, permiteți-mi să mă bazez pe ceea ce Christine a văzut deja în mod clar cu doar câteva gânduri.
1. Sărbătoriți victoria lui Isus
În primul rând, meditează pentru un moment la ce înseamnă Ziua Domnului și la implicațiile sale. În Vechiul Testament, Sabatul era marcat sâmbăta, la sfârșitul săptămânii, pentru că Dumnezeu a terminat lucrarea de creație și s-a odihnit în acea zi. Când Isus a înviat din morți, a înviat din morți în prima zi a săptămânii, duminică. El a fost primul rod al învierii noastre. El a fost un fel de inaugurare a unei noi creații care începe acum și care va ajunge pe deplin mai târziu.
Astfel, creștinii, încă din Noul Testament, au început să pună deoparte o zi din șapte, pe care au numit-o Ziua Domnului, și au marcat-o în prima zi a săptămânii. Iar acest termen, Ziua Domnului, din Apocalipsa 1:10, nu a fost niciodată folosit în Vechiul Testament pentru Sabat. Ar fi putut să o numească Ziua lui Isus sau Ziua lui Christos sau Ziua creștină, dar au ales să o numească Ziua Domnului. Kurios, cuvântul grecesc pentru Domnul, se referea și la împărat, la rege, la Cezar. Cezarul are ziua lui, iar noi marcăm Ziua Domnului, Ziua Împăratului nostru, o dată pe săptămână, când a înviat din morți.
O implicație a acestui lucru a fost – și cred că încă ar trebui să fie – că în acea primă zi a săptămânii, marcăm închinarea la Kurios, închinarea la Domnul. Ne plecăm și îl venerăm pe Domnul domnilor și Regele regilor în prima zi a săptămânii, când a spulberat puterea morții, a învins păcatul și a inaugurat cerurile noi și pământul nou, noua creație cu învierea morților. Spunem, adunându-ne în închinare, că El este vrednic.
Nu a existat din totdeauna o zi liberă dedicată închinării. Au existat perioade care nu au fost precedate de secole de influență culturală bisericească care să determine stabilirea vreunei zile libere. Astfel că cei care voiau să se închine Domnului o făceau în paralel cu activitățile desfășurate, dimineața devreme și seara târziu. Se pare că în Fapte 20, bietul Eutihus a căzut pe fereastră când Pavel și-a prelungit predica până la miezul nopții (Fapte 20:9). Deci, în mod evident, ei se adunau și se închinau seara.
Primul meu sfat ar fi să încercăm cu toții, dacă este posibil, să ne închinăm împreună cu poporul lui Dumnezeu în Ziua Domnului, devreme sau târziu. Mă întreb, doar în treacăt fie spus, dacă bisericile care au renunțat cu mult timp în urmă la slujbele de duminică seara ar putea, într-o zi de trezire și de împrospătare, să găsească din nou util și prețios un serviciu de duminică seara, dacă ar putea trece peste compromisul cultural de a sta toată lumea acasă și de a se uita la filmul sau emisiunea TV preferată.
2. Stabiliți o zi de odihnă
Iată a doua mea observație: Le-aș spune celor care trebuie să lucreze duminica că principiul odihnei vine din înțelepciunea lui Dumnezeu. Atunci când ne închinăm în prima zi a săptămânii, spunem că Isus este Domnul. Când ne odihnim o zi din șapte, spunem: “Eu nu sunt Dumnezeu. Dumnezeu este Dumnezeu. El este Creatorul și Susținătorul tuturor lucrurilor – nu eu. Eu sunt o creatură. Am nevoie de odihnă. Dumnezeu nu are nevoie de odihnă”. Când se odihnea, nu o făcea pentru că era obosit sau pentru că trebuia să o facă. El sărbătorea, marcând perfecțiunea operei Sale.
Și noi marcăm această sărbătoare, marcată de faptul că noi nu suntem Dumnezeu. Dumnezeu se poate descurca fără ajutorul meu 24/7. Așadar, acea zi ar putea fi duminică sau orice altă zi. Am fost pastor timp de 33 de ani, iar duminicile nu erau cu siguranță ziua mea de odihnă. Așadar, am încercat să onorez acest principiu luându-mi o altă zi pentru a mă relaxa.
3. Căutați libertatea duminicii
Iată cea de-a treia observație sau așteptare a mea: Aș spune să căutați, în măsura în care Dumnezeu face acest lucru posibil, să obțineți cât mai multă libertate pentru duminicile voastre – nu pentru că Dumnezeu cere sau solicită să nu se lucreze duminica, ci pentru ca voi să aveți cât mai multă libertate pentru a face din duminică ceea ce doriți să fie, și nu ceea ce vă cer alții să faceți.
Este similar cu ceea ce spune Pavel în 1 Corinteni 7. Voi parafraza instrucțiunile sale către sclavi: “Slujește cu credincioșie în poziția ta, dar dacă poți să-ți câștigi libertatea, câștigă-o” (vezi 1 Corinteni 7:21). Și asta aș spune și despre faptul că trebuie să lucrezi duminica, dacă trebuie. Dar cu siguranță m-aș ruga și aș lucra pentru a obține cât mai multă libertate.
Deci, pe scurt, iată cele trei sfaturi ale mele:
Dacă este posibil, închinați-vă împreună cu poporul lui Dumnezeu în Ziua Domnului, ziua în care El a înviat din morți – duminică, prima zi a săptămânii – pentru a declara că El a înviat și că este Domnul domnilor.
Dacă este posibil, folosiți o zi din șapte pentru a vă rupe din rutină, pentru a vă relaxa, pentru a nu urmări termene limită profesionale și pentru a recunoaște că Dumnezeu a creat lumea și că nu sunteți Creatorul și nici Susținătorul acestei lumi, ci sunteți finit – și sunteți recunoscător pentru asta.
Căutați să fiți angajat într-un mod care să vă ofere cât mai multă libertate în Ziua Domnului.
Și permiteți-mi să mai adaug un lucru care îmi vine în minte. În timp ce interacționați cu oamenii de la serviciu, din cartier sau cu oricine altcineva, vorbiți despre Ziua Domnului pe măsură ce ajungeți să înțelegeți bogăția ei. Probabil că, în lume, singura imagine pe care oamenii o au despre respectarea zilei de odihnă, oricare ar fi ea, este un set de reguli. Și nu au nicio idee despre ceea ce înseamnă de fapt. Nu au nicio idee, iar tu ai putea să le prezinți, în timp ce vorbești despre ceea ce înseamnă pentru tine, un mod cu totul nou de a gândi despre Domnul, despre Ziua Domnului, pe care nu l-au auzit niciodată. S-ar putea să nu fi auzit niciodată această perspectivă.
Le-ai putea prezenta învierea, le-ați putea prezenta noua creație, le-ai putea prezenta domnia lui Christos asupra tuturor lucrurilor Ai putea să le prezinți prima creație și bogățiile ei și propriul tău sentiment de finitudine, de nevoie și de dependență. Ai putea vorbi despre încrederea în Domnul. Și bănuiesc că în biserica primară, pe măsură ce acest obicei a început să se formeze peste și împotriva închinării evreiești de Sabat, era inevitabil și de neevitat ca acest subiect să fie adus în discuție și, probabil, a fost o mare oportunitate de a da mărturie despre Isus ca Domn.
Sursa originală: Advice For Christians Who Work Sundays
Tradus cu permisiune – Translated with permission