Poate biserica să binecuvânteze relațiile între persoane de același sex?

Anul 2023 s-a încheiat cu două declarații care au atras multă atenție online și au dus la o grămadă de e-mailuri pentru tine, pastor John. În primul rând, papa a spus că preoții romano-catolici pot acum să „binecuvânteze” (așa-numitele) cupluri de același sex, o mișcare care a derutat și înfuriat mulți catolici și necatolici deopotrivă, dar era de așteptat.

Potrivit declarației Vaticanului, această binecuvântare este „pentru cuplurile aflate în situații nereglementate și pentru cuplurile de același sex, a căror formă nu ar trebui să fie stabilită ritualic de către autoritățile ecleziale pentru a nu produce confuzie între aceasta și binecuvântarea proprie Sacramentului Căsătoriei”. Această așa-zisă binecuvântare divină este pentru „cei care – recunoscându-se pe ei înșiși ca fiind lipsiți și având nevoie de ajutorul lui Dumnezeu – nu pretind o legitimare a propriului lor statut, ci cer ca tot ceea ce este adevărat, bun și valabil din punct de vedere uman în viața lor și în relațiile lor să fie îmbogățit, vindecat și înălțat de prezența Duhului Sfânt”. Papa încearcă din răsputeri să infiltreze un ac aici.

La două săptămâni după aceste susțineri, Reuters a raportat că președintele Burundi, Évariste Ndayishimiye, a cerut cetățenilor săi să răspundă într-un mod diferit. „Dacă vreți să atrageți un blestem asupra țării, acceptați homosexualitatea”, le-a spus el jurnaliștilor. Apoi a spus: „Cred că dacă sunt astfel de oameni în Burundi, este mai bine să îi ducem pe un stadion și să îi omorâm cu pietre”. Aceasta a fost o afirmație făcută națiunii sale predominant creștine, probabil inspirându-se dintr-un text precum Levitic 20:13. Așadar, pastor John, cum le-ai răspunde papei și președintelui din Burundi?

Ei bine, dați-mi voie să încep spunându-vă că am încercat din greu să îl înțeleg pe papa și acel ac pe care ați spus că încearcă să îl infiltreze. Nu prea reușesc să înțeleg ce vrea să spună. Mi se pare că se contrazice singur.

Cred că Noul Testament ne îndepărtează de genul de binecuvântare pe care papa îl susține și ne îndepărtează și de pedeapsa capitală la care face referire președintele din Burundi.

Și cred că Noul Testament le oferă creștinilor și un alt mod de a dezaproba și un alt mod de a-i iubi pe cei despre care credem că au stiluri de viață veșnic distructive. Așadar, să începem cu Vechiul Testament și cu amenințarea președintelui din Burundi de a-i ucide cu pietre pe cei care practică homosexualitatea.

Excomunicați, nu executați

Legile pedepsei capitale din Vechiul Testament – pentru lucruri precum adulterul, dezonorarea părinților, întreținerea de relații sexuale între doi bărbați sau două femei – definesc modul în care biserica creștină trebuie să se ocupe de aceste păcate? Răspunsul este clar, NU.

Am avut mai multe podcast-uri în care am încercat să deslușim modul în care Vechiul și Noul Testament se raportează unul la celălalt. Și spun asta fără a nega autoritatea Vechiului Testament – cu validitatea sa pentru Israelul de atunci și cu autoritatea sa continuă pentru creștini, cu conștientizarea modului în care venirea lui Isus Mesia a schimbat lucrurile.

Atunci când Noul Testament tratează imoralitatea, de exemplu adulterul sau incestul, care ar fi fost o crimă capitală sub vechiul legământ – de exemplu, în 1 Corinteni 5 – este de a excomunica păcătosul din biserică, mai degrabă decât de a-l executa. În biserică, noul popor al lui Dumnezeu (care nu este un organism politic, etnic sau civil), excomunicarea a înlocuit pedeapsa capitală în cazuri ca acesta.

Binecuvântarea păcatului?

Când ne întoarcem la instrucțiunile papei conform cărora preoții catolici pot binecuvânta uniunile între persoane de același sex, trebuie să fim foarte atenți la modul în care înțelegem natura binecuvântării.

Am încercat, așa cum am spus, să înțeleg formularea papei și am ascultat un preot catolic care a apărat propunerea acestuia; cu toate astea nu pot scăpa de impresia că, deși face un efort spre a nu consacra așa-numitele „situații nereglementate” ca fiind căsătorie, totuși, însuși efortul de a oferi o cale oficială pentru a exista o binecuvântare a unui tip de împreunare între persoane de același sex, despre care Biblia avertizează că este rea și veșnic distructivă, comunică în mod inevitabil faptul că papa nu susține acest punct de vedere biblic, cel puțin nu cu aceeași seriozitate supremă cu care o face Noul Testament.

Iar motivul pentru care spun că trebuie să fim atenți la modul în care înțelegem natura binecuvântării este că Noul Testament ne spune de mai multe ori, foarte clar,

    „Binecuvântați pe cei care vă blestemă” (Luca 6:28).

    „Binecuvântați pe cei care vă prigonesc” (Romani 12:14).

    „Nu răsplătiți rău pentru rău și nici insultă pentru insultă, ci, dimpotrivă, binecuvântați, căci la aceasta ați fost chemați” (1 Petru 3:9).

    „Când suntem ocărâți, binecuvântăm” (1 Corinteni 4:12).

Acum, niciuna dintre aceste utilizări ale cuvântului binecuvântare nu are ca sinonim o adunare oficială sau neoficială în care să aduci laolaltă oameni care în inima lor sărbătoresc păcatul. Nu asta înseamnă binecuvântarea. Fie că este vorba de doi bărbați care fac sex sau de oameni care sărbătoresc frauda sau care sărbătoresc vrăjitoria sau care sărbătoresc calomnia sau care sărbătoresc închinarea la diavol, oricare ar fi păcatul, poruncile biblice de a-i binecuvânta pe adversarii noștri, pe oponenții noștri, pe dușmanii noștri nu sunt o poruncă de a ține o slujbă în care să întinzi o mână de binecuvântare peste cei care sărbătoresc comportamente care duc la propria lor distrugere și pe care Dumnezeu le numește urâciune.

Acea adunare nu va comunica adevărul biblic al sfâșierii inimii, al pericolului și al avertismentului. Dacă ați face ca aceste pericole și aceste avertismente să facă parte din slujba de binecuvântare, cu siguranță că așa-zisul cuplu ar respinge-o. Dacă avertismentul despre iad ar face parte din slujba de binecuvântare, dacă păcatul ar fi numit o urâciune în slujba de binecuvântare, cuplul nu ar avea parte de slujbă.

Dorința pentru binele altuia

Semnificația binecuvântării din Luca 6:28, Romani 12:14 și celelalte este că noi trebuie să căutăm binele temporar și veșnic al dușmanilor noștri – sau al celor cu care nu suntem de acord; nu doar al dușmanilor, ci oricui cu care nu suntem de acord. Asta înseamnă binecuvântarea. Căutăm binele vremelnic și veșnic al adversarilor noștri, atât prin cuvinte, cât și prin fapte, chiar dacă asta ne costă viața. Nu suntem dornici să contribuim la distrugerea nimănui. Binecuvântarea este opusul blestemului. Atunci când îi blestemi pe alții, vrei să-i distrugi. Când îi binecuvântezi pe alții, vrei ca ei să fie salvați.

Vrem ca vorbele și acțiunile noastre să conteze pentru binele lor. Binecuvântare nu înseamnă să dăm impresia că tratăm cu ușurință ceva ce Dumnezeu tratează cu groază. Într-o astfel de situație poate părea că dai dovadă de tandrețe îngăduind anumite lucruri, însă tandrețea nu izvorăște din dragoste atunci când de fapt ar fi nevoie de claritate și fermitate pentru a salva viața cuiva.

Forma pe care o ia binecuvântarea în Romani 12:20 este aceasta: „Dacă vrăjmașul tău este flămând, dă-i de mâncare; dacă îi este sete, dă-i să bea ceva; căci, făcând astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui”. Cu alte cuvinte, scopul nu este afirmarea, ci căința, pocăința și mântuirea. Vrem ca ei să fie frații sau surorile noastre în prezența lui Dumnezeu pentru totdeauna, iertați și transformați în asemănarea lui Christos.

Avertisment final

Cred că ar trebui să închei avertizându-i pe romano-catolici că trebuie să fie deosebit de îngrijorați de susținerile lui Papa Francisc, pentru că nu este prima dată când se rătăcește. El a îmbrățișat o gândire nebiblică și în alte situații.

L-am urmărit într-un videoclip în care discuta cu un copil – cu vârsta între șase și opt ani – căruia îi murise tatăl. Copilul a spus că tatăl său era ateu – nu a mers niciodată la biserică, nu credea în Dumnezeu – și apoi l-a întrebat pe papa unde este tatăl său acum. Iar papa a spus că tatăl său este în ceruri.

Acum, acest lucru este contrar a ceea ce Biserica Romano-Catolică și toate celelalte biserici creștine au învățat și au crezut vreodată. Mă îndoiesc că papa crede că va exista cineva care va suferi veșnic în iad. S-ar putea să mă înșel în această privință, dar dacă este așa, atunci avertismentele din 1 Corinteni 6:9-10 – că cei care practică homosexualitatea nu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu – își pierd din seriozitatea finală pentru el. Aceasta este direcția în care cultura noastră s-a îndreptat de zeci de ani și în care pare să se îndrepte și papa.

Deci, prin toate mijloacele, să îi binecuvântăm pe cei care ne blestemă – dar nu să extindem o binecuvântare asupra unei uniuni între persoane de același sex.

Sursa originală: Should The Church Bless Same Sex Relationships? – https://www.desiringgod.org/interviews/should-the-church-bless-same-sex-relationships

Tradus cu permisiune – Translated with permission