Cum identificăm un cântec potrivit pentru închinare?
Mă lupt cu această întrebare de zeci de ani, nu numai ca scriitor de cântece, ci și ca pastor în biserica locală. Desigur, mulțimile cântă împreună cu voce tare într-o varietate de locuri – meciuri de fotbal universitar, concerte Taylor Swift, coruri școlare, petreceri – dar cântatul cu biserica este unic și sacru.
De ce? Biserica este trupul lui Christos, un templu care este „zidit laolaltă pentru a deveni o locuință a lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt” (Efeseni 2:22). Cântăm pentru ca Cuvântul lui Christos să locuiască în noi din belșug (Coloseni 3:16). Iar atunci când ne adunăm, biserica noastră nu este singură. Micul nostru cor de voci pământești se alătură corurilor din ceruri și „Biserica celor întâi născuți, care sunt scriși în ceruri” pentru a slăvi Mielul care a fost sacrificat (Evrei 12:23; Apocalipsa 5:11-13).
Așadar, pentru biserică, cântarea contează. Dar ce fel de cântări ar trebui să cântăm?
Ce face ca o cântare congregațională să fie „bună”? Vom examina pe scurt două caracteristici, iar apoi o vom analiza în detaliu pe a treia.
În primul rând, un cântec congregațional bun este unul pe care oamenii chiar îl pot cânta și nu este greu de reținut pentru că melodia se repetă sau este ușor de urmărit. Cântecele care conțin întorsături sau salturi neașteptate pot fi derutante. De asemenea, oamenii tind să tacă atunci când gama unui cântec depășește abilitățile lor vocale obișnuite.
În al doilea rând, un cântec bun pentru congregație este unul pe care oamenii vor să îl cânte, despre care oamenii vorbesc și spun cât de mult le place. Acesta este motivul pentru care versurile bogat din punct de vedere teologic pot rămâne neauzite timp de decenii, dacă sunt însoțite de melodia nepotrivită. Popularitatea unor cântece precum „Amazing Grace” și „Before the Throne of God Above” a crescut vertiginos după ce au fost asociate cu o linie melodică pe care oamenii o apreciau.
În al treilea rând, și cel mai important, un cântec bun pentru congregație este unul a cărui versuri sunt înrădăcinate în Cuvântul lui Dumnezeu. Dar acest lucru ridică unele întrebări. Ar trebui să cităm în cântări versete din Biblie? Ar trebui să cântăm doar psalmii (și cunosc pe unii care ar spune: „Bineînțeles!”)? Ar trebui să punem pe muzică manualele noastre de teologie sistematică? Cât de mult din Biblie trebuie să includem în versurile unui cântec pentru a fi biblic?
Cine decide ce să cântăm?
Aceste întrebări sunt importante pentru că responsabilitatea de a alege ce cântece să cântăm a devenit din ce în ce mai mult o problemă a bisericii locale. În anii trecuți (și în în rândul anumitor biserici), liderii au încercat să protejeze bisericile de erezie și să le conducă în exprimări de laudă adecvate din punct de vedere biblic prin publicarea de cărți de imnuri. Mesajul era clar: „Acestea sunt cântările pe care vrem ca bisericile noastre să le cânte”. Ei erau curatori ai cântărilor bisericii.
Astăzi, curatorii de fapt sunt YouTube, Spotify, Apple Music, conferințele și radioul. Încă putem folosi cărțile cu imnuri, dar avem acces la mai multe cântece decât în orice alt moment din istorie. Cu toate acestea, pot confirma din experiența personală că nu sunt toate bune. Așadar, cum determinăm dacă un cântec este biblic? Și ce face ca un cântec să fie nebiblic? Aceasta este o întrebare pe care am adresat-o recent pe rețelele de socializare. Ca și răspuns, mulți au citat teologia greșită, unii au exprimat opinii comune precum „prea multe pronume la persoana întâi”, „prea multe repetiții” și „prea concentrat pe emoție”. Iar alții au tastat pur și simplu numele unui cântec.
Chiar dacă nu cred că Dumnezeu ne cere să ne limităm repertoriul la psalmi, aceștia ne arată că El salută o mare diversitate în cântările noastre, care pot fi scurte, lungi sau mijlocii (Psalmii 117; 119; 89). Psalmii sunt scriși în diferite forme; uneori sunt conversații cu Dumnezeu, alteori pot fi conversații cu noi înșine, iar uneori în același psalm găsim mai multe astfel de forme (Psalmii 86; 100; 62:5-7; 42). Avem psalmi despre Dumnezeu și psalmi despre om (Psalmii 145; 133). Iar când vine vorba de pronumele la persoana întâi, Psalmul 71 conține 58 de astfel de pronume în 24 de versete. Dumnezeu ne-a dat psalmi care nu se repetă niciodată și alții care spun același lucru de 26 de ori (Psalmi 2; 136). Unii psalmi explodează de emoție, în timp ce alții sunt mai doctrinari (Psalmii 150; 111). Psalmii ne oferă cuvinte de bucurie și de reflecție (Psalmi 47; 23), perioade pentru a-L lăuda pe Dumnezeu și perioade de suferință (Psalmii 96; 38).
Cu alte cuvinte, a determina dacă versurile unui cântec congregațional sunt sau nu biblice reprezintă o chestiune puțin mai nuanțat decât am putea crede.
Ce face ca un cântec să fie nebiblic?
Să începem prin a ne uita la ceea ce nu este biblic. Un cântec congregațional nebiblic poate fi definit ca fiind unul care nu se aliniază cu întregul Cuvânt al lui Dumnezeu în ceea ce privește adevărul, tonul sau accentul.
ADEVĂRUL
Dacă un cântec contrazice ceea ce ne învață Scriptura, nu ar trebui să îl cântăm. Versurile care neagă nevoia noastră de ispășire substitutivă, atribuie închinarea altcuiva decât Dumnezeului trinitar sau resping realitatea pedepsei veșnice sunt o erezie și nu își au locul în repertoriul bisericii.
Dar versurile pot fi nebiblice în moduri mai subtile. Ele pot fi vagi, neclare sau ușor de interpretat greșit. Uneori, în efortul de a fi creativi și de a avea impact, compozitorii folosesc fraze care denaturează sau chiar contrazic adevărul biblic. Dar Pavel ne îndeamnă să „lăsăm cuvântul lui Christos să locuiască bogat în noi” atunci când cântăm (Coloseni 3:16). De asemenea, el ne instruiește să ne asigurăm că tot ceea ce facem în cadrul întâlnirilor noastre este inteligibil (1 Corinteni 14:6-12). Aceasta include versurile cântecelor noastre.
Un cântec este, de asemenea, nebiblic atunci când se abate de la sau ignoră categoriile, temele, subiectele sau scopurile Scripturii. Dacă te afli în mașină, nu este nicio problemă să cânți despre cât ești de fericit, fără să ai vreun motiv anume. Dar atunci când biserica se adună, trebuie să ne concentrăm asupra slavei lui Dumnezeu în Christos, nu doar asupra modului în care ne simțim (2 Corinteni 3:18; 4:6).
TONUL
Un al doilea mod în care un cântec poate fi nebiblic este tonul său. În timp ce Psalmii nu au venit cu o coloană sonoră, ei modelează o varietate de moduri de a ne exprima în cântec. Și, în fiecare caz, tonul, sau sentimentul, este legat de conținut și condus de acesta. Nu avem exemple de pasiune nestăpânită deconectată de o viziune clară asupra lucrărilor, cuvântului și vredniciei lui Dumnezeu (Psalmul 33). Nu găsim niciodată o repetiție emoțională fără reamintiri consecvente (Psalmul 136). Nu întâlnim nici un limbaj marcat de senzualitate sau de rătăcire, ci mai degrabă de dragoste, onestitate, umilință, reverență, respect, admirație, bucurie, durere pentru păcat, recunoștință și o dorință mereu prezentă de a cunoaște și de a urma căile lui Dumnezeu.
Tonul Psalmilor denotă un echilibru între doctrină și devoțiune, minte și inimă, edificare și emoție. Nu suntem meniți să sacrificăm una sau alta. Așadar, o cântare biblică este una care caută în mod intenționat să angajeze afecțiunea prin realitățile referitoare la cine este Dumnezeu, la ceea ce a spus și ceea ce a făcut și face El.
ACCENTUL
Accentul oferă un al treilea mod în care putem evalua fidelitatea biblică a unui cântec. Cântecele noastre ar trebui să reflecte întregul sfat al Cuvântului lui Dumnezeu și să se concentreze asupra priorităților lui Dumnezeu.
Desigur, nu fiecare cântec va conține un echilibru perfect al învățăturii Scripturii pe un subiect sau tot ceea ce ar putea fi spus. Dar unele cântece prezintă un aspect al adevărului biblic în așa fel încât subminează, denaturează sau minimalizează alte adevăruri biblice.
De exemplu, a cânta că Dumnezeu ne va binecuvânta sau „ne va da biruința” fără a menționa suferința, suveranitatea lui Dumnezeu sau beneficiile rezistenței poate fi foarte ușor greșit înțeles și aplicat. Alte exemple care ar putea intra în această categorie sunt cântecele care vorbesc despre dragostea lui Dumnezeu fără a menționa pe Christos sau crucea (Romani 5:8; 1 Ioan 3:16), versurile care nu spun niciodată cui îi cântăm sau cântecele care dau impresia că nu contează sfințenia.
Ce face ca un cântec să fie biblic?
Deși nu sunt exhaustive, acestea sunt câteva semne ale unui cântec congregațional nebiblic. Dar întrebarea mai importantă este: Ce face ca un cântec să fie biblic? Cântecele biblice nu numai că folosesc Scriptura în mod real, ci reflectă prioritățile și categoriile Scripturii. Ele ne oferă posibilitatea de a cultiva sau de a exprima afecțiuni scripturale. Ele sunt clare, nu distrag atenția și contribuie la zidirea unității bisericii (1 Corinteni 14:12, 26; Efeseni 4:3).
Mai presus de toate, cântările biblice permit Cuvântului lui Christos să locuiască bogat în oameni. Ele pot fi descrise ca fiind orientate din punct de vedere teologic, mai degrabă decât pur și simplu conștiente din punct de vedere teologic. Ele țin cont de povestea răscumpărătoare a Bibliei, care începe și se termină în Christos. În acest fel, cântecele biblice oferă muzică și versuri care ne conduc spre asemănarea cu Christos în mințile, inimile și viețile noastre. Ele ne învață, ne mișcă și ne obligă să trăim într-o manieră demnă de Evanghelia harului în puterea Duhului lui Dumnezeu.
Poate fiecare cântec pe care îl cântăm să atingă aceste obiective? Probabil că nu. De aceea, dacă vrem să fim biblici, trebuie să evaluăm paleta noastră de cântece în ansamblu. Așadar, este util să ne punem următoarea întrebare: Dacă singura teologie pe care am primi-o sau transmite-o ar fi conținută în cântecele pe care le cântăm, cât de bine L-am cunoaște pe Dumnezeu după cinci ani? Răspunsul la această întrebare vă va da o idee despre cât de biblice sunt cântecele voastre.
Cântecele sunt doar o parte a adunărilor noastre, dar Dumnezeu le poate folosi pentru a transforma viețile oamenilor, până când Îl vom vedea față în față. Haideți să profităm la maximum de această oportunitate.
Sursa originală: What Should We Sing? – https://www.desiringgod.org/articles/what-should-we-sing
Tradus cu permisiune – Translated with permission