Siguranță de sine sau aroganță?
Sunt sigur pe mine sau sunt doar arogant? Primim des această întrebare și cred că trebuie să ne răspundem singuri la această întrebare. Inima de leu și umilința nu sunt contradicții în voia lui Dumnezeu și nici în viața Mântuitorului nostru. El a venit să aducă pacea și a venit să aducă și sabia, dar modul la figurat. Dar, în viața noastră, trebuie să ne dăm seama care este diferența dintre încredere și aroganță, iar aceasta este provocarea pe care un ascultător pe nume Max vrea să o rezolve astăzi.
„Bună ziua, pastor John!” scrie Max în e-mailul pe care ni l-a trimis. „Întrebarea mea pentru tine este următoarea. Putem să ne simțim puternici sau încrezători sau să avem o mare valoare de sine în ceea ce Dumnezeu ne-a făcut să fim prin Christos? Cum deosebești acest lucru de mândria care duce la distrugere? Cum urmărim sentimentul de putere sau de încredere sau de înaltă valoare de sine în trăirea a ceea ce Dumnezeu ne-a creat să fim, dar cu umilință? Păreți a fi o persoană care face acest lucru bine. Vă mulțumesc!”
Ei bine, trebuie să recunosc că îmi provoacă greață termenul de „stimă de sine”. Motivul pentru care îmi provoacă greață este pentru că timp de 50 de ani am privit cum această sintagmă de “stimă de sine” a fost folosită în contexte lumești, seculare, fără Dumnezeu, ca parte a unei explicații privitoare la majoritatea afecțiunilor psihologice negative sau ca remediu pentru o viată personală productivă. Lipsa stimei de sine este diagnosticul pentru o mie de probleme astăzi. O stimă de sine mai mare este rețeta pentru o mie de îmbunătățiri.
Iar motivul, mi se pare, este destul de evident. Atunci când Dumnezeu dispare, următorul obiectiv cel mai probabil pentru stimă și încredere și siguranță este eul. Cred că aceasta a fost exact tentația din grădina Edenului. Cred că aceasta este esența biblică a păcatului – înlocuirea lui Dumnezeu cu sinele ca fiind comoara noastră, încrederea noastră, stima noastră, valoarea noastră.
Bine ai făcut
Întrebarea este încă valabilă, pentru că știu din Biblie că Dumnezeu intenționează ca noi să ducem o viață semnificativă, eficientă, productivă, plină de bucurie, încrezătoare, curajoasă, neînfricată, competentă. Lumea ar putea interpreta în mod implicit fiecare dintre aceste lucruri ca o autoexaltare, însă eu nu le interpretez în acest fel. Viziunea lumii biblice pune toate aceste lucruri într-o lumină complet diferită.
Când viețile noastre se sfârșesc, iar cât timp am trăit ne-am încrezut în harul Său care ne dă puterea de a face orice lucrare bună, Dumnezeu vrea să auzim cuvintele „Bine ai făcut, rob bun și credincios”. Nu este greșit să vrem să auzim de la Christos aceste cuvinte. Întrebarea este: Va spune El „Bine ai făcut” unei persoane care a avut o înaltă părere despre sine sau mai degrabă unei persoane care a fost un slujitor al altora dependent de Dumnezeu, centrat pe Dumnezeu, care se bazează pe Dumnezeu și care Îl preamărește pe Christos? Aceasta este întrebarea.
Așadar, aș reformula întrebarea care mi se adresează, astfel: Care este diferența dintre a acționa cu mândrie și a acționa astfel încât viețile noastre să fie semnificative, fructuoase, neînfricate, competente, productive, fericite, încrezătoare, fără mândrie?
Întrebări pentru diagnosticarea mândriei
Iată opt întrebări pentru a detecta mândria în viețile noastre
Întrebarea 1: Cred și îmbrățișez cu plăcere – și ambele sunt importante, să crezi în capul tău și să îmbrățișezi cu plăcere în inima ta, în voința ta – faptul că însăși existența mea, personalitatea și abilitățile mele se datorează lui Dumnezeu, nu mie?
- „Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt” (1 Corinteni 15:10).
- „Nu că noi, prin noi înșine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu” (2 Corinteni 3:5).
- „Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Și dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca și cum nu l-ai fi primit?” (1 Corinteni 4:7).
Întrebarea nu este doar „Cred eu în acest principiu?”, ci „Îmi place să fie așa?”. Te bucuri și te delectezi cu dependența absolută de Dumnezeu?
Întrebarea 2: Cred și îmbrățișez cu bucurie faptul că fiecare dintre circumstanțele vieții mele, în toate detaliile sale, se datorează lui Dumnezeu și nu mie însumi?
“În schimb, ar trebui să spuneţi: „Dacă Domnul vrea, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.“ Pe când acum vă mândriţi cu lăudăroşeniile voastre!” (Iacov 4:15-16). Cu alte cuvinte, dacă se întâmplă ceva în viață care te ridică sau te coboară, este de la Domnul. Te bucuri că El este la conducere în viața ta?
Întrebarea 3: Accept cu bucurie faptul că toată munca mea, tot efortul personal și toată voința mea se datorează lui Dumnezeu?
Unii oameni spun: „Ei bine, da, Dumnezeu este responsabil de circumstanțele mele, dar ceea ce fac eu din ele, da, asta mi se datorează mie, și de aceea pot fi mândru și mă pot lăuda. M-am ridicat singur, în timp ce alți oameni lâncezesc acolo jos”. Nu este adevărat. Pavel a spus: „Am muncit mai mult decât oricare dintre ei, deși nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine” (1 Corinteni 15:10). Așadar, Pavel a atribuit harului lui Dumnezeu nu doar existența sa, mântuirea sa și circumstanțele sale, ci și voința sa de a munci din greu.
Ești bucuros că atunci când ziua ta de muncă ia sfârșit poți spune despre toate eforturile tale: „Nu eu, ci harul lui Dumnezeu care a fost cu mine”? Ești bucuros sau te simți “jefuit” de Dumnezeu?
Întrebarea 4: Îmi propun ca scop să depind în mod conștient de Dumnezeu în tot ceea ce fac, în așa fel încât, atunci când slujirea mea este completă Dumnezeu să fie cel glorificat, și nu eu să fiu cel care culege laudele?
Mă gândesc la 1 Petru 4:11. Acest verset marchează fiecare rugăciune a mea atunci când mă îndrept spre o slujbă sau slujire.
„Dacă vorbește cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujește cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu, pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Christos, ale căruia sunt slava și puterea în vecii vecilor! Amin.”
Acest verset ne transmite următorul mesaj: nu este adevărat că Dumnezeu îmi dă doar ceea ce am nevoie; mă încred în mod activ în El și știu că va face acest lucru. Mai mult, sunt conștient de faptul că eu nu însemn nimic și nu pot face nimic de unul singur.
Întrebarea 5: Sunt flămând de lauda oamenilor sau încerc să fac astfel încât oamenii să vadă faptele mele bune și să le aprecieze și să le laude?
Isus a avertizat împotriva celor care iubesc lauda oamenilor. „Vai de voi, fariseilor! Pentru că voi umblaţi după scaunele dintâi la sinagogi şi vă place să vă facă lumea plecăciuni prin pieţe!” (Luca 11:43). O, cât de mult avem nevoie să ne testăm inimile. Oare iubesc, râvnesc și mă expun pentru laudele și recunoașterea altor oameni?
Întrebarea 6: Mă asociez cu cei umili, sau mă învârt mereu în jurul oamenilor importanți?
„Aveți aceleași simțăminte unii față de alții. Nu umblați după lucrurile înalte, ci rămâneți la cele smerite. Să nu vă socotiți singuri înțelepți.” (Romani 12:16).
Întrebarea 7: Mă simt îndreptățit pentru a primi recunoștință și respect sau mă supăr atunci când nu le primesc în loc să reacționez așa cum a spus Isus – și anume: „Bucură-te când te prigonesc oamenii, când te vorbesc de rău, când nu-ți acordă respectul pe care îl meriți” (vezi Matei 5:11-12)?
Un sentiment de îndreptățire este unul dintre cele mai clare semne ale unei mândrii adânc înrădăcinate.
Întrebarea 8: Îmi place să-L văd pe Christos mărit, pus în valoare mai presus de toate, indiferent dacă primesc sau nu vreo formă de recunoaștere?
- „El trebuie să crească, iar eu trebuie să mă micșorez” (Ioan 3:30).
- Pavel a spus: „Mă aștept și nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de rușine cu nimic, ci că acum, ca totdeauna, Christos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viața mea, fie prin moartea mea” (Filipeni 1:20).
Cred că aceasta a fost una dintre primele predici pe care le-am ținut când am venit la biserica Betleem. Scopul meu, oameni buni, așteptarea mea nerăbdătoare, este ca Christos să fie preamărit. Vreau să predic în așa fel, vreau să scriu în așa fel, vreau să fac podcasturi în așa fel încât Isus să arate măreț, iar oamenii să plece spunând: „Christos este măreț. Dumnezeu este mare”.
A Lui să fie slava
Așadar – acum ne întoarcem la esența întrebării – folosiți-vă toate darurile și toată inteligența și toate circumstanțele, relațiile, competența și curajul pentru a trăi o viață cât mai productivă și mai semnificativă posibil. Și faceți totul pentru a-L face pe Christos să pară măreț, frumos și prețios, spunând și iubind adevărul că „din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci” (Romani 11:36).
Sursa originală: Am I Confident Or Arrogant? – https://www.desiringgod.org/interviews/am-i-confident-or-arrogant
Tradus cu permisiune – Translated with permission