Ține-te strâns de Dumnezeu!
Importanța luptei în rugăciune
Mă lupt să știu cum să mă rog. Ar trebui să am încredere că totul este în mâinile lui Dumnezeu și să mă odihnesc știind că El va face ceea ce este mai bine pentru mine? Sau ar trebui să strig la Dumnezeu cu tărie pentru a schimba situația, dându-I motive să răspundă la rugăciunea mea?
Să mă lupt cu Dumnezeu sau să mă odihnesc în El. Ce este mai bine?
Odihna pare mai dumnezeiască, având încredere că Dumnezeu îmi va da ceea ce am nevoie, fără ca măcar să cer. Pare mai sfânt, mai plin de credință, mai biblic. Odihna pare să indice o credință mai matură. Dar când mă uit la Biblie, văd o imagine mai completă a rugăciunii. Isus ne spune să cerem și ni se va da (Matei 7:7) și că, dacă rămânem în El, putem cere orice dorim și ni se va face (Ioan 15:7).
Nu numai atât, Isus ne îndeamnă „să ne rugăm mereu și să nu ne deznădăjduim„. El povestește parabola judecătorului nedrept, care i-a dat dreptate văduvei pentru că ea a continuat să vină la el și a asemănat acest lucru cu modul în care trebuie să strigăm către Dumnezeu (Luca 18:1-7). El a lăudat-o pe femeia cananeancă pentru credința ei și a făcut ceea ce i-a cerut pentru că a fost perseverentă, dându-i lui Isus motive să-i răspundă (Matei 15:21-28). Când Isus a vorbit despre rugăciune, ne-a spus să aducem cererile noastre lui Dumnezeu.
Lupta cu Dumnezeu înseamnă să Îi cerem ceea ce dorim, să persistăm în rugăciune, să strigăm către El pentru noi și pentru alții. Nu poate exista detașare sau apatie în luptă; aceasta implică un contact direct și constant. Atunci când ne luptăm, credem că strigătele și rugăciunile noastre contează. Avem speranța că situația noastră se va schimba. Suntem pe deplin implicați.
Ei s-au luptat cu Dumnezeu
De-a lungul Bibliei, vedem oameni luptându-Se cu Dumnezeu. Moise s-a luptat cu Dumnezeu, intervenind în numele poporului pentru a-L face pe Dumnezeu să Sbfe răzgândească. El L-a implorat pe Dumnezeu. I-a dat lui Dumnezeu motive pentru a-i răspunde la rugăciunea sa. I-a reamintit lui Dumnezeu de promisiunile Sale. Și, ca urmare, Dumnezeu a renunțat adesea la judecata Sa (Deuteronomul 9:18-19). Moise era dispus să Îi ceară lui Dumnezeu orice, iar când răspunsul era „nu”, Moise se odihnea. Moise a avut o încredere profundă în Dumnezeu și a îndrăznit să creadă că ceea ce spunea el conta.
David a crezut, de asemenea, că rugăciunile sale contează. El și-a revărsat plângerea prin lacrimi, așteptând ca Dumnezeu să răspundă. Majoritatea psalmilor de jale ai lui David se topesc în laudă, pentru că, prin luptele sale, David a ajuns să se odihnească și să se încreadă în Dumnezeu. Când copilul lui David cu Batșeba a fost bolnav, David L-a căutat pe Dumnezeu în numele copilului. A postit și s-a rugat și a stat toată noaptea întins pe pământ. Dar când copilul a murit, David s-a ridicat, s-a uns, s-a dus la casa lui Dumnezeu și s-a închinat (2 Samuel 12:16, 20).
Habacuc își începe cartea întrebând: „Doamne, până când voi striga după ajutor și nu mă vei auzi? Sau să strig către Tine „violență!” și Tu nu vei salva?„. (Habacuc 1:2) Dar, după lupta sa, Habacuc se mulțumește să se odihnească în Dumnezeu, declarând: „chiar dacă smochinul nu ar înflori, nici roadele nu ar fi în vița de vie . . totuși mă voi bucura în Domnul” (Habacuc 3:17-18).
Vedem cum apostolul Pavel Îl imploră pe Domnul să îndepărteze spinul din carnea sa, dar apoi este mulțumit în slăbiciunea sa pentru ca puterea lui Christos să se odihnească peste el (2 Corinteni 12:7-10).
În cele din urmă, Îl vedem pe Isus în grădina Ghetsimani, cerându-I lui Dumnezeu să îndepărteze paharul de la El, transpirând picături de sânge în agonia Sa. Și totuși, în cele din urmă, Isus declară: „Totuși, nu voia Mea, ci a Ta să se facă” (Luca 22:42).
Mai aproape de Dumnezeu
De-a lungul Scripturii, vedem că lupta duce la odihnă, care duce la închinare. Acest lucru a fost adevărat și în viața mea. Disperată pentru o persoană iubită cu ani în urmă, m-am rugat zi după zi, cu fața în jos pe covor, implorându-L pe Dumnezeu să mă elibereze. Și apoi s-a întâmplat – situația s-a schimbat în mod miraculos. Îmi amintesc că am citit că Dumnezeu „dă viață celor morți și cheamă la existență lucrurile care nu există” (Romani 4:17), recunoscătoare și cu ochii larg deschiși că Dumnezeu a răspuns rugăciunii mele. Am căzut cu fața la pământ în adorare și recunoștință.
Și totuși, altă dată când m-am luptat cu Dumnezeu, cerând la fel de insistent și de sincer, Dumnezeu a spus nu. Am avut inima frântă, dar am continuat să mă lupt cu răspunsul Lui, exprimându-I lui Dumnezeu frustrarea și dezamăgirea mea. La fel ca psalmistul, am strigat: „Până când, Doamne? Mă vei uita pentru totdeauna? Până când Îți vei ascunde fața de mine?„. (Psalmul 13:1). Agățându-mă de Dumnezeu, deplângându-mi sincer durerea, m-am apropiat de Dumnezeu; i-am simțit prezența. Și aceasta a fost o formă de închinare.
Lupta mea m-a adus mai aproape de Dumnezeu. Așa a făcut și Iacov, când s-a luptat cu un bărbat necunoscut până în zori de ziuă. Acest om era în mod clar mai puternic decât Iacov (pur și simplu i-a atins șoldul pentru a-l scoate din articulație), dar acest străin știa că lupta era importantă pentru Iacov. Iacov s-a agățat de el, refuzând să-i dea drumul omului până când acesta nu l-a binecuvântat. După ce a fost binecuvântat pentru perseverența sa, Iacov a spus: „L-am văzut pe Dumnezeu față în față” (Geneza 32:22-32).
Odihna începe cu lupta
Această luptă cu Dumnezeu în rugăciune nu înseamnă că nu trebuie să ne odihnim în El. Pe măsură ce Îi dăm poverile noastre lui Isus, El ne dă odihnă. Putem înceta să ne mai luptăm și putem găsi odihnă pentru sufletele noastre (Matei 11:28-29). Putem găsi pacea și mulțumirea atunci când suntem pe deplin satisfăcuți în El, încrezându-ne în grija Lui (Isaia 26:3).
Cu toate acestea, uneori, odihna poate fi o acoperire pentru resemnare, pentru că am renunțat la speranță. Uneori, a spune că suntem încrezători este un mod de a ne proteja de dezamăgire. Uneori, a nu întreba este un semn că ne îndepărtăm de Dumnezeu, nedorind să ne implicăm în mod activ. Trebuie să înțelegem de unde vine odihna noastră.
Odihna începe cu lupta. Așa că rugăți-vă cu curaj, fiți îndrăzneți. Așteptați ca Dumnezeu să intervină. Vorbiți cu Domnul în mod constant. Cereți, căutați și bateți. Iar când lupta ta se va sfârși, vei găsi o intimitate mai dulce decât ai cunoscut vreodată. Iar această luptă vă va conduce la adevărata odihnă în Cel care este vrednic de toată închinarea și lauda noastră.
Sursa originală: Grab Hold Of God! – https://www.desiringgod.org/articles/grab-hold-of-god
Tradus cu permisiune – Translated with permission