Omoară pofta folosindu-te de crucea lui Christos
Bine ați revenit. După cum știți, în acest podcast abordăm subiectul poftei dintr-o varietate de unghiuri. Am făcut acest lucru și luni. Este, probabil, categoria de întrebări despre care suntem întrebați mai mult decât oricare alta. Veți vedea toate modurile în care acest subiect a fost abordat în podcast în acel rezumat pe care l-am alcătuit la paginile 309-329 din noua carte Întreabă-l pe pastorul John.
Luni, Pastor John, în episodul APJ 2047, ați încurajat o soție să își confrunte soțul în legătură cu literatura erotică pe care a găsit-o în telefonul lui. Iar din confruntare vine convingerea și pocăința, sperăm noi, care face parte din disciplina de o viață întreagă de a ucide pofta din noi înșine. Trebuie să dezrădăcinăm păcatul poftei din viața noastră. Și pentru a face asta, am fi neputincioși de unii singuri. Nu am putea să o facem de unii singuri, pentru că nu suntem chemați să luptăm singuri. Mai ales că avem Evanghelia. Și avem nevoie de Evanghelie aici pentru că singurul păcat pe care îl putem curăța vreodată din viața noastră este păcatul anulat. Pasul 1: Păcatul este anulat prin sângele lui Christos; suntem îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu. Apoi, pasul 2: Noi curățăm acel păcat din viața noastră. Păcatul anulat, apoi păcatul curățat – o altă temă super importantă în podcast de-a lungul anilor, după cum puteți vedea în cartea APJ la pagina 274.
(Tony)
Așadar, folosirea Evangheliei pentru a curăța păcatul este subiectul nostru de astăzi. Este potrivit, deoarece astăzi, în Planul de lectură biblică Navigators, citim despre uciderea lui Christos în Marcu 15:33-41. Pastor John, ați vorbit despre rolul vizualizării răstignirii lui Christos în lupta noastră împotriva gândurilor de poftă. Pofta este atât de des o luptă vizibilă. Așadar, este logic ca această bătălie să fie purtată vizual, sau cel puțin în vizualul imaginației. În acest scop, ați folosit un acronim: ANTHEM (tradus imn).
Cu privire la litera H ați spus să avem (to Hold) în gândul nostru o imagine frumoasă a Domnului Isus, până când imaginea Domnului triumfă asupra oricărei pofte sexuale.
Cât de important este să avem în minte imaginea lui Isus și cum o folosim în momentele în care vine ispita? Ce se întâmplă când păstrezi imaginea lui Isus în imaginația ta?
(John Piper)
Ei bine, Tony, în trecut am greșit mult în acest domeniu. Așa că, chiar dacă nu răspund din start întrebarea ta, lasă-mă să încep de aici.
Imaginile pot începe să înlocuiască cuvântul Scripturii ca centru al comunicării mântuitoare a lui Dumnezeu și asta este cu adevărat periculos. Putem mărgini și încălca intenția celei de-a doua porunci – „Să nu-ți faci chip cioplit”. Există o abordare pe care am întâlnit-o – este destul de răspândită – a rugăciunii de vindecare în care oamenii sunt instruiți să se întoarcă în trecutul lor dureros și să vizualizeze o scenă de, să zicem, abuz fizic sau abuz sexual. Și, de exemplu li se spune: „Imaginează-ți-l pe Iisus, imaginează-ți-l pe Iisus, intrând în cameră și luându-te în brațe, îmbrățișându-te și având grijă de tine”.
Și mi se pare că există probleme cu acest tip de consiliere, pentru că este străină de Scriptură. Nu găsești niciun model asemănător în Scriptură și este departe de rolul pe care îl joacă Isus – și anume, în providență – prezentându-l doar ca pe un mângâietor și nu ca pe un suveran, judecător. Au tendința de a prezenta doar un Isus blând și cald, de a simplifica și de a psihologiza excesiv ceea ce este cu adevărat necesar.
Vindecarea sufletului implică o percepție spirituală profundă nu doar a unui Isus tandru și afectuos, ci și a semnificației depline a crucii și a realității Duhului Sfânt și a căilor, a dreptății și a judecăților lui Dumnezeu. Așadar, există pericole reale pe care le-am întâlnit în toată această zonă a vizualizării în rugăciune.
Cuvinte vizuale
Dar permiteți-mi să revin la partea pozitivă. Isus este Cuvântul veșnic care S-a făcut trup (Ioan 1:14). Așadar, știm că a avut un trup. Oamenii se uitau la El – îl puteau vedea cu ochii lor fizici – spre deosebire de Dumnezeu Tatăl, care nu poate fi vizualizat în acest fel. Nu cred că ar trebui să ni-L imaginăm pe Dumnezeu Tatăl ca pe un bunic cu o barbă albă. Cred că este o mare greșeală. În schimb Isus chiar a avut carne și oase.
Și iată un alt aspect: unele cuvinte nu invocă realități vizuale – cum ar fi dragoste, ură, corect, greșit, bun. Acestea sunt tipuri de cuvinte generale, principiale. Dar alte cuvinte evocă neapărat imagini în mintea noastră: cruce, sânge, cuie, suliță, mâini, picioare, spini, barbă, scuipat, toiag, soare întunecat, deal. Nu poți rosti aceste cuvinte fără să vezi ceva, pentru că aceste cuvinte redau priveliști.
Așadar, când citești: „Pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare” (Matei 27:46), acum ai și sunete. Există cuvinte care desemnează sunete, cum ar fi voce tare. Acel cuvânt ar trebui să evoce ceva în mintea voastră cu privire la „Eli, Eli, lema sabachthani?” (Matei 27:46). Cuvântul tare este folosit pentru a te face să simți și să gândești tare. Și apoi Isus strigă cu voce tare: „Tată, în mâinile Tale îmi dau duhul meu!”. (Luca 23:46). Scopul acestor cuvinte este tocmai de a ne face mintea să audă ceva, iar cuvinte precum barbă și spini ar trebui să ne facă mintea să vadă ceva.
Și apoi iată un indiciu al apostolului care mă îndeamnă să merg mai departe și să-mi formez această imagine în minte. Galateni 3:1: „Galateni nebuni! Cine v-a vrăjit? Cine v-a fermecat pe voi înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?”. Acum, ce înseamnă asta? Nu cred că înseamnă că Pavel a scos o bucată de cretă și L-a desenat pe Isus, dar înseamnă, în mod evident, că a înfățișat (cu ajutorul cuvintelor prin Evanghelie) crucea atât de viu încât spune: „Era ca și cum s-ar fi întâmplat sub ochii voștri”. El a folosit aici cuvintele ochi.
Așadar, poate că vrea să spună: „Întruchipez acest lucru prin suferințele mele; vorbesc în așa fel încât voi să Îl puteți vedea”.
Combate imaginea cu imagine
Și astfel, să ne întoarcem la ANTHEM și la întreaga luptă cu pofta. Una dintre strategiile mele, Tony, în încercarea de a-L asculta pe Isus – smulgându-mi ochii, omorând păcatul și socotindu-mă mort – este să lupt cu imaginea nudității (hai să luăm doar acest exemplu concret) în mintea mea cu suferința lui Christos pe cruce.
Să zicem că această imagine păcătoasă își face loc în mintea mea. Dar tocmai am spus că vizualizez scena morți lui Christos pe cruce, care și-a dat viața pentru a mă face pur. Gândurile mele păcătoase nu sunt pure, deci dacă păstrez imaginea păcătoasă în mintea mea, înseamnă că iau o suliță pe care o înfig în Domnul Isus. Mă văd cu o suliță în mână, înțepându-L pe Domnul Isus, în timp ce El îmi spune: “Te iubesc atât de mult, încât îmi dau viața pentru a te elibera din această robie a păcatului”
Și îmi imaginez un trup bătut fără să am în vedere un chip anume; nu știu cum arăta Isus. Nu aleg o vedetă de film din „Patimile lui Christos”, El nu seamănă cu niciun actor. Mă gândesc la o imagine nespecifică, una creată de cuvinte, nu de fotografii.
Este ceea ce cred că a făcut Pavel când a spus în Galateni 2:20: „Viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit”. Ar fi putut să se oprească chiar aici, nu-i așa? Dar a adăugat: „și S-a dat pe Sine însuși pentru mine”. În mintea lui Pavel, dorința de a ucide păcatul în fiecare zi din viața lui era întărită de amintirea iubirii lui Christos pentru el. Iar dragostea lui Christos era înfățișată în mintea lui prin imaginea crucii. „El s-a dat pe Sine însuși pentru mine”. Și Pavel a văzut oameni răstigniți. Erau pe dealuri. Era oribil. Și când a spus: „Christos S-a dat pe Sine însuși pentru mine”, nu pot să cred că nu avea în minte o imagine – dacă nu chiar fotografică – a lui Christos suferind profund pentru puritatea lui. Și astfel, credința lui a fost împuternicită să învingă pofta.
Sursa originală: Killing Lust With The Cross Of Christ – https://www.desiringgod.org/interviews/killing-lust-with-the-cross-of-christ
Tradus cu permisiune – Translated with permission