Ar trebui să tragem la sorți pentru a afla voia lui Dumnezeu?

– Astăzi ni se alătură Dr. Vern Poythress, care locuiește și lucrează la Seminarul Teologic Westminster, la nord de Philly. Este o mare onoare să vă avem la podcast, Dr. Poythress.

– Vă mulțumesc că m-ați invitat. Consider că este un privilegiu să mă aflu aici.

– Unii dintre ascultătorii noștri nu vă cunosc, așa că vă voi prezenta pe scurt.  Ați absolvit Cambridge, Harvard și Caltech și, bineînțeles, Westminster Theological Seminary, unde lucrați și locuiți acum. Sunteți editor al Westminster Theological Journal din 2005 și sunteți profesor de interpretare a Noului Testament. Ați scris mai multe cărți pe o gamă largă de subiecte care includ Legea mozaică, cartea Apocalipsa, o carte despre inerența și interpretarea Bibliei, precum și una despre logică, o carte despre viziunea asupra lumii, una despre știință, una despre sociologie, una despre lingvistică și o carte despre șansă și probabilitate. Cartea respectivă se intitulează: Chance and the Sovereignty of God (Șansa și suveranitatea lui Dumnezeu): A God-Centered Approach to Probability and Random Events (2014).

Cartea este excelentă și îmi doream de mult timp să vă invit să vorbiți despre două subiecte importante; unul dintre ele este „a da cu banul” sau “a trage la sorți”, iar celălalt este despre cazinouri. Așa că să începem cu trasul la sorți astăzi și vom vorbi despre cazinouri mâine. Eu nu sunt un matematician, dar după numărătoarea mea există peste 30 de cazuri sau referiri în Biblie cu privire la a trage la sorți.

– Așa este. În ceea ce privește trasul la sorți, de multe ori acesta are un rol sancționator.  De exemplu, atunci când Acan a păcătuit împotriva Domnului luând o parte din aurul și argintul din Ierihon, după ce acesta a fost cucerit, Dumnezeu anunță că a avut loc o încălcare a poruncilor Sale (Iosua 7:10-26). Dumnezeu le spune că cineva a păcătuit, dar nimeni în afară de El nu știe cine. Și apoi se aruncă sorții sub supravegherea lui Iosua pentru a afla cine este. Ei bine, Dumnezeu știa deja cine este, nu-i așa? Din acest motiv, episodul amintit este unul special.

Un alt episod este cel în care aruncă sorții pentru a decide cine îl va înlocui pe Iuda (Fapte 1:23-26). Din nou, un caz în care apostolii știu că Iuda ar trebui să fie înlocuit, iar Petru citează o profeție din Vechiul Testament în acest sens. Dumnezeu știe deja pe cine dorește în locul lui Iuda.

Aceste episoade sunt cu atât mai speciale cu cât au avut loc sub supravegherea unor conducători speciali, cum ar fi Iosua, într-o perioadă în care Dumnezeu revela în mod direct voia sa unor oameni aleși de el, precum profeții și apostolii. Nu exclud posibilitatea ca oamenii din acea perioadă să fi jucat jocuri de noroc, însă Biblia nu ne vorbește despre astfel de situații.

– Vreau să mă întorc la Faptele Apostolilor 1. Știe cineva cum arăta tragerea la sorți? Oare foloseau o piatră cu două fețe și foloseau aceeași regulă ca și la datul cu banul?

– Nu știm toate detaliile, dar știm că procesul este asemănător cu aruncarea zarurilor. Zarurile noastre moderne au șase fețe. Cu toate acestea, este posibil să fi fost, așa cum spui, și cu două fețe. Nu cunoaștem detaliile. Însă nu contează, pentru că aceste lucruri speciale sunt evenimente care se întâmplă în cazuri speciale. Așadar, Dumnezeu nu ne spune că aceasta ar trebui să fie o practică obișnuită pentru noi.

– Corect, și totuși avem Proverbe 16:33: „Se aruncă sorţul în poală, dar orice decizie este de la Domnul”. Nu sunt oare aruncarea la sorți și aruncările de monede întotdeauna sub controlul lui Dumnezeu??

– Așa este. Ei bine, fiecare aruncare de monedă este sub controlul lui Dumnezeu. Există multe pasaje, cred, care indică faptul că controlul lui Dumnezeu asupra tuturor este cuprinzător – chiar și firele de păr din capul tău sunt numărate. Dacă o vrabie cade pe pământ, nu este în afara voii lui Dumnezeu (Matei 10:26-33).

În prezent, o mulțime de oameni au pierdut din vedere acest lucru și cred că este nesănătos din punct de vedere spiritual să pierdem din vedere acest lucru, pentru că suntem în grija Tatălui nostru ceresc. Și contează să afirmăm și să credem cu adevărat acest lucru atât în ceea ce privește detaliile, cât și în ceea ce privește marile probleme ale istoriei.

Dar eu aș răspunde: Ne descoperă aruncatul sorților voia lui Dumnezeu? Cred că trebuie să facem o distincție între cele două în care poate fi pusă această întrebare. Și trebuie să le ilustrăm.

Să luăm, spre exemplu, crucificarea lui Christos. Toate evenimentele care au avut loc acolo s-au petrecut conform unui plan divin. Dumnezeu lucra pentru mântuirea noastră. Așadar, există un sens al voinței lui Dumnezeu pentru fiecare eveniment din istorie. Dar asta nu înseamnă că putem pune în sarcina lui Dumnezeu, o aprobare morală a acțiunilor marelui preot sau ale lui Irod sau Pilat. Nu, nu le-a aprobat. A fost extrem de nedrept. Așadar, aprobarea morală este foarte diferită de a spune că Dumnezeu a planificat totul în mod suveran.

Iar atunci când moneda se întoarce, ceea ce știm din învățătura Scripturii este că Dumnezeu a planificat în mod suveran cum se va ajunge la această situație. Dar asta nu ne oferă nicio informație despre voința Sa morală. Este cu totul altceva. Iar oamenii imaturi care spun în gândul lor: „Nu sunt sigur care este voia morală a lui Dumnezeu pentru mine, dar voi afla dând cu banul”, greșesc. Aceasta este o înțelegere greșită a modului în care Dumnezeu își dezvăluie voința morală.

 – Și totuși, în Scriptură nu ni se interzice „datul cu banul”. Spuneți-mi dacă mă înșel aici. Creștinii nu ar trebui să folosească aruncarea cu banul pentru a decide voința morală a lui Dumnezeu. Nu avem nevoie de ea, avem cuvântul revelat. Și totuși, Scriptura nu echivalează niciodată aruncările cu banul cu răul ghicitului, magiei sau necromanției.

– Da, așa este.

Dar cred că este important să subliniem pasaje precum cel din Deuteronom 18, care conține o listă întreagă de modalități prin care, în lumea antică, oamenii căutau siguranța. Aceasta era o problemă de bază. Ei voiau să fie ajutați în luarea deciziilor și să scape de tragedii viitoare.

Ghicitul, în zilele noastre, și întâlnirile cu vrăjitoare sau clarvăzătoare, reprezintă  o încercare de a obține cunoștințe secrete care să ofere un plus de securitate. Și aceste activități sunt condamnate în Biblie nu doar pentru că sunt greșite, ci și pentru că ele reprezintă o încălcare a principiului fundamental de a-L sluji doar pe Dumnezeu. Ar trebui să ne bazăm pe Dumnezeu și nu pe alte lucruri. Și astfel, este o formă de idolatrie în cele din urmă și este gravă.

Știu că unii creștini au venit dintr-un mediu păgân. S-ar putea să nu-și dea seama imediat de gravitatea situației, însă îi îndemn să stea departe de astfel de activități. Sunt condamnate în Biblie. Și este regretabil că acest gen de lucruri este în creștere și cred că s-ar putea să continuăm să le vedem crescând, pentru că oamenii care nu Îl mai cunosc pe Dumnezeu într-o relație mântuitoare sunt încă flămânzi de Dumnezeu sau sunt flămânzi de siguranță – o siguranță, pe care, spun eu, o găsim în faptul că Dumnezeu devine Tatăl nostru ceresc. El are o grijă părintească pentru tot ceea ce se întâmplă în viața noastră.

Dacă nu Îl ai pe Dumnezeu ca Tată, atunci cum Îl ai? Cauți înlocuitori. Te duci la ghicitoare sau umbli cu un picior de iepure la tine ca să îți aducă noroc, sau cu tot felul de obiecte. Dacă Dumnezeu este la conducere, toate acestea sunt ridicole. Și, după cum spuneam, este cu adevărat o insultă la adresa lui Dumnezeu să nu te bazezi pe El.

Faptele Apostolilor 1:26, alegerea lui Matia, este ultima mențiune a tragerii la sorți din Biblie. Următorul verset descrie o desfășurare a Cinzecimii. Oare prezența permamentă a Duhului Sfânt nu este în măsură să înlocuiască datul cu banul sau trasul la sorți în viețile noastre?

Ei bine, Biblia nu explică lucrurile așa cum le-am prezentat eu anterior, dar pare logic, pentru că atunci când Duhul Sfânt este revărsat la Cincizecime ne oferă o nouă plenitudine de înțelegere a lui Dumnezeu. Nu este ca și cum Duhul Sfânt nu ar fi lucrat în Vechiul Testament, dar aceasta este o nouă plinătate. Duhul lui Christos a fost revărsat de la Cristos înălțat, iar Pavel vorbește în 1 Corinteni 2, la sfârșit, despre faptul că noi avem mintea lui Christos. Ei bine, asta nu ne face divini, dar în Christos avem o părtășie cu El, avem o înțelegere fundamentală despre cine este Dumnezeu și o comuniune cu El care ne dă înțelepciunea pe care o folosim în luarea deciziilor.

Trebuie să ne confruntăm cu decizii dificile. Și prea des am impresia că oamenii creștini au unde să găsească răspunsuri pentru deciziile grele cu care se confruntă. Și nu printr-o formulă magică sau un truc sau un fel de potrivire. Este vorba despre părtășia cu Dumnezeul care ne-a făcut și care și-a exprimat dragostea pentru noi în Christos și care ne-a dat Duhul Sfânt pentru ca noi să fim plini de înțelepciune.

Și trebuie să creștem în înțelepciune, desigur. Dar, prin această înțelepciune, începem să trăim cu tot mai mult încredere, chiar și atunci când ne confruntăm cu decizii dificile. Bineînțeles că rugăciunea și citirea Bibliei continuă. Dar există o încredere fundamentală. Dumnezeu este pentru mine, nu datorită a ceva ce am făcut sau nu pentru că am folosit vreo formulă, ci datorită lui Christos.

Vern Poythress este autor și profesor de interpretare a Noului Testament la Westminster Theological Seminary. Cele mai recente cărți ale sale includ Cunoașterea și Trinitatea: How Perspectives in the Human Knowledge Imitate the Trinity (P&R Publishing, 2018) și The Mystery of the Trinity: A Trinitarian Approach to the Attributes of God (P&R Publishing, 2020). A obținut diplome de la Westminster, Cambridge, Harvard și Caltech.

Sursa originală: Should We Flip A Coin To Find Gods Will? – https://www.desiringgod.org/interviews/should-we-flip-a-coin-to-find-gods-will

Tradus cu permisiune – Translated with permission