Cei care nu sunt aleși au vreo șansă să se pocăiască?

Sunt greu de confirmat cifre exacte, dar, după o presupunere informată, aș presupune cu siguranță că cel mai disputat capitol din Biblie în e-mailurile noastre aici, la APJ, este Romani 9. Știu fără nicio exagerare că avem sute de întrebări în Inbox numai cu privire la acest capitol. Romani 9:22 este, foarte probabil, cel mai curios verset dintre toate celelalte versete din capitol. Știu de cel puțin 65 de e-mailuri în care se pun întrebări doar despre acest singur verset, un verset greu. Iată o întrebare de la un ascultător pe nume Leslie care surprinde esența a zeci dintre aceste e-mailuri: “Pastor John, mi-ar fi de folos ajutorul tău în lupta mea cu Romani 9:22. Mi se pare că spune faptul că celor care nu sunt aleși nu li se dă nici măcar șansa de a se pocăi, deoarece s-au născut pentru distrugere. Este drept acest lucru, respectiv că mulți oameni sunt creați fără nicio șansă de a fi mântuiți vreodată?”

Nu sunt surprins că Romani 9 se numără printre textele despre care oamenii au cele mai multe întrebări, deoarece propria mea viață a confirmat acest lucru. Recent, am răsfoit câteva din vechile mele însemnări din jurnalul meu din 1977-1979. Aveam treizeci și ceva de ani și aproape tot timpul meu liber îl petreceam studiind și scriind despre Romani 9, în special Romani 9:14-23.

S-ar putea să-i intereseze pe ascultătorii noștri faptul că acest text – care evidențiază suveranitatea absolută a lui Dumnezeu asupra mântuirii la fel de clar și de puternic ca orice alt text din Biblie și care, prin urmare, este atât de problematic pentru cei mai mulți dintre noi – a fost textul pe care Dumnezeu l-a folosit pe 14 decembrie 1979 pentru a mă muta de la statutul de teolog academic, care a predat timp de 6 ani într-un colegiu, la cel de pastor la Biserica Baptistă Bethlehem, unde am slujit timp de 33 de ani.

Acest text m-a determinat să devin pastor cu dorința ca Dumnezeu să mă folosească pentru a salva păcătoșii pierduți și pentru a crește o biserică puternică care să trimită sute de oameni la popoarele lumii în misiuni mondiale.

Așadar, mărturisesc că cel mai controversat capitol din Biblie cu privire la suveranitatea lui Dumnezeu în salvarea păcătoșilor a fost capitolul pe care Dumnezeu l-a folosit pentru a mă face să trec de la o abordare academică a Cuvântului lui Dumnezeu la un efort în prima linie pentru salvarea păcătoșilor pierduți, pentru a întări biserica și pentru a ajunge la națiuni. Acest lucru este important.

Este important pentru că oamenii au impresia că, dacă crezi în suveranitatea absolută a lui Dumnezeu în ceea ce privește mântuirea păcătoșilor, atunci nu vei fi înclinat să fii un pastor care câștigă suflete și nu vei putea avea o biserică orientată spre misiuni. Acest lucru nu este adevărat. A avut efectul opus asupra mea – așa cum a avut asupra lui William Carey, John Paton, Adoniram Judson și sute de alți misionari și pastori care și-au dat viața pentru a ajunge cu Evanghelia la oamenii pierduți.

Saturat de Biblie

Există hipercalvinismul, care nu este calvinismul istoric. Hipercalvinismul a fost întotdeauna un grup minuscul care a răstălmăcit Biblia prin logica sa nebiblică pentru a spune că singurii oameni pe care ar trebui să-i inviți la Christos sunt cei care dau dovezi că sunt printre aleșii lui Dumnezeu. Așadar, dacă ești un hipercalvinist, nu propovăduiești Evanghelia – așa cum fac eu – ci aștepți și cauți semne printre necredincioși, că ar putea fi aleși.

Acest lucru este absolut greșit. Nu este ceea ce învață Romani 9. Nu este ceea ce învață niciun alt text din Biblie. Iubitorul suveranității lui Dumnezeu care este saturat de o viziune mare, biblică a puterii lui Dumnezeu în salvarea păcătoșilor, spune fiecărei ființe umane, fără excepție, cuvinte ca acestea:

Voi, toți cei însetați, veniți la ape, chiar și cel ce n-are bani! Veniți și cumpărați bucate, veniți și cumpărați vin și lapte, fără bani și fără plată. De ce cântăriți argint pentru un lucru care nu hrănește? De ce vă dați câștigul muncii pentru ceva care nu satură? (Isaia 55:1-2)

Cu alte cuvinte, îi implorăm: “Veniți la apa vieții. Beți liber, fiecare dintre voi! Dacă îl veți primi pe Isus Christos ca Fiu al lui Dumnezeu – răstignit pentru păcătoși, înviat din morți – și vă veți pune încrederea în El ca Singurul și Prețiosul vostru Mântuitor, veți primi împreună cu El tot ceea ce Dumnezeu a făcut prin El. Tot ceea ce Dumnezeu este pentru tine în El. Nimic bun nu îți va fi refuzat. Dacă îl veți avea pe Domnul Isus Christos, veți avea tot ceea ce a realizat El, culminând cu bucuria veșnică în prezența lui Dumnezeu.”

Asta este ceea ce trebuie să spuneți. Dacă oamenii te lasă să vorbești un minut întreg, asta este ceea ce ar trebui să spui fiecărei ființe umane.

Logica lui Pavel

Iată acum cuvintele din Romani 9 care îi fac pe oameni să se poticnească. Permiteți-mi să spun ceva despre ele. Romani 9:18-19 spune: “Astfel, El are milă de cine vrea și împietrește pe cine vrea. Dar îmi vei zice: “Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voinței Sale?””. Cu alte cuvinte, nu ai o întrebare pe care Pavel nu a pus-o. Nu ar trebui să ne gândim: “Am o întrebare, Pavel, la care tu nu te-ai gândit niciodată”. Nu, nu ai.

Apoi Romani 9:19 continuă astfel: “Cine poate sta împotriva voinței Sale?” Pavel nu a spus: “Ei bine, toată lumea se poate împotrivi voinței Sale. Cu toții avem liberul arbitru. Toată lumea se poate împotrivi voinței Lui”. Nu așa a răspuns el la întrebarea “Cine se poate împotrivi voinței Sale?”

Pavel spune în Romani 9:20: “Cine ești tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu?” Acum, prin această întrebare, Pavel nu a vrut să spună că nu ar trebui să-i punem niciodată întrebări lui Dumnezeu. Nu asta a vrut să spună. El a vrut să spună că nu trebuie să reacționăm niciodată cu dezaprobare atunci când Dumnezeu răspunde.

Și el continuă:

Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut “Pentru ce m-ai făcut așa?” Nu este olarul stăpân pe lutul lui ca, din aceeași frământătură de lut, să facă un vas pentru o întrebuințare de cinste și un alt vas pentru o întrebuințare de ocară? Și ce putem spune dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Și arate mânia și să-Și descopere puterea, a suferit cu multă răbdare niște vase ale mâniei, făcute pentru pieire, și să-Și arate bogăția slavei Lui față de niște vase ale îndurării, pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)? – Romani 9:20-23

Acum, Leslie întreabă: Mi se pare că spune faptul că celor care nu sunt aleși nu li se dă nici măcar șansa de a se pocăi, deoarece s-au născut pentru distrugere. Este drept acest lucru, respectiv că mulți oameni sunt creați fără nicio șansă de a fi mântuiți vreodată?” Aceasta este întrebarea ei. Răspunsul meu este nu. Acesta nu ar fi un mod fidel, biblic de a prezenta situația. Permiteți-mi să pun unul lângă altul două adevăruri biblice pe care mulți oameni le consideră contradictorii, dar nu sunt, și apoi voi extrage din aceste două adevăruri o implicație pentru afirmația lui Leslie.

Suveranitatea Sa, responsabilitatea noastră

Primul adevăr este că, din eternitate, Dumnezeu a ales dintre întreaga umanitate căzută și păcătoasă un popor pentru El – dar nu pe toată lumea. Astfel, această selecție nu se datorează niciunui merit al acestor oameni aleși. Dumnezeu urmărește mântuirea lor nu numai prin realizarea efectivă a ispășirii pentru păcatul lor prin Christos, ci și prin depășirea suverană a întregii lor răzvrătiri și prin aducerea lor la credința mântuitoare.

Iată al doilea adevăr: toți cei care pier și sunt în cele din urmă pierduți și rupți de Dumnezeu pier din cauza unei reale și condamnabile exaltări al sinelui lor, care este păcat. Pentru că sunt împietriți împotriva revelațiilor puterii și gloriei lui Dumnezeu în natură sau în Evanghelie. Niciun om nevinovat nu piere. Nimeni care Îl vrea cu umilință pe Christos ca Mântuitor nu este pierdut. Nimeni nu este judecat sau condamnat pentru că nu a cunoscut, sau nu a crezut, sau nu s-a supus unei realități la care nu a avut acces. Toate pierderile și toate judecățile sunt datorate păcatului și răzvrătirii împotriva revelației pe care o avem.

Ceea ce împiedică aceste două adevăruri să fie contradictorii este următorul lucru: responsabilitatea morală a omului nu este distrusă de suveranitatea absolută a lui Dumnezeu în mântuire. Altfel spus, guvernarea finală și decisivă a lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor, inclusiv asupra celui care vine la credință, este compatibilă cu faptul că toți oamenii sunt responsabili moral în fața lui Dumnezeu pentru faptul că cred sau nu.

Acum, trăim într-o lume care, în general, refuză să îmbrățișeze suveranitatea lui Dumnezeu în toate lucrurile. Efeseni 1:11 spune: “[El] lucrează toate lucrurile după sfatul voii Sale”. Oamenii resping acest lucru în mare parte pentru că singura soluție pe care mințile lor o pot îmbrățișa pentru a menține responsabilitatea umană este prezumția autodeterminării umane finale, cunoscută și sub numele de liber arbitru. Dar autodeterminarea umană supremă nu se găsește nicăieri în Biblie – ci suveranitatea lui Dumnezeu și responsabilitatea omului. Nicăieri acestea nu sunt considerate contradictorii.

Invitați în fiecare zi

Prin urmare, răspunsul meu la afirmația lui Leslie – și anume, “mulți oameni sunt creați fără nicio șansă de a fi salvați vreodată” – este să spun că toată lumea este invitată să aibă parte din Dumnezeu în fiecare zi. Este invitată prin revelație naturală – soarele răsărind peste cei buni și cei răi, sau ploaia căzând peste cei buni și cei răi – prin conștiință sau prin adevărul Evangheliei. Aceste revelații ale lui Dumnezeu sunt șansa lor de a fi salvați. Este o invitație reală. Este reală tocmai pentru că, dacă se smeresc și primesc harul lui Dumnezeu, vor fi mântuiți.

Cei care se smeresc și primesc harul lui Dumnezeu știu că a fost doar harul suveran al lui Dumnezeu cel care le-a permis să creadă. Iar cei care nu o fac știu că este din cauza propriului lor păcat. Că au iubit altceva mai mult decât pe Dumnezeu este motivul pentru care nu au crezut. Nu vor exista oameni nevinovați în iad, iar în cer vor fi doar păcătoși iertați

Sursa originală: Do The Non-Elect Have A Chance To Repent?

Tradus cu permisiune – Translated with permission