Poate un bărbat necăsătorit să fie păstor?

În acestă săptămână vom vorbi despre misiunea pastorală. Poate un bărbat singur să păstorească o biserică sau păstorii trebuie să fie căsătoriți? Despre asta vorbim azi, iar următorul subiect pe care îl vom aborda va fi: „cât de mult ar trebui să câștige un păstor?”.

Pastor John, știm că există creștini mărturisitori care consideră că cei care conduc biserica trebuie să fie bărbați singuri care s-au dedicat celibatului. Bineînțeles că noi nu suntem de acord cu această poziție. În cazul protestanților ca și noi, păstorii sunt de regulă bărbați căsătoriți. Azi ne confruntăm cu o întrebare adresată de către doi urmăritori diferiți.

Să începem cu Josiah: El ne-a scris: “Pastor John, vă mulțumim pentru că împărtășiți cu noi cunoștințele dumneavoastră, săptămână după săptămână, în cadrul podcastului. Considerați că a fi căsătorit și a avea copii sunt condiții care trebuie îndeplinite pentru a putea fi prezbiteri?”. Apoi Josiah citează 1 Timotei 3:2-4 și Tit 1:6. Apoi Blake, un alt urmăritor al podcastului întreabă de asemenea dacă un bărbat necăsătorit ar putea fi prezbiter. Cum le răspundeți lui Josiah și Blake?

Întrebarea “Îi este permis unui bărbat necăsătorit să fie prezbiter sau păstor?” presupune o analiză simplă a două pasaje din Biblie, unul din 1 Timotei 3 și celălalt din Tit 1. Dacă aceste pasaje impun căsătoria ca o condiție, atunci e simplu: noi ne supunem la ceea ce biblia ne spune. Dacă nu e impusă ca o condiție în aceste pasaje, trebuie să vedem dacă nu cumva există alte pasaje sau alte indicii sau principii care ar sugera dacă este permis sau înțelept sau prudent să avem păstori care nu sunt căsătoriți.

Iată cele mai relevante două texte:

„El trebuie să-și administreze bine propria casă, cu toată demnitatea, păstrându-și copiii supuși, căci dacă cineva nu știe să-și administreze propria casă, cum va avea grijă de biserica lui Dumnezeu?” (1 Timotei 3:4-5)

“Te-am lăsat în Creta ca să pui în rânduială ce mai rămâne de rânduit și să așezi prezbiteri în fiecare cetate, după cum ți-am poruncit: Dacă este cineva fără prihană, bărbat al unei singure neveste, având copii credincioși, care să nu fie învinuiți de destrăbălare sau neascultare.” (Tit 1:5-6)

Despre căsătorie

Câteva observații sunt, cred eu, deosebit de relevante. În primul rând, Pavel nu spune aici sau în altă parte că prezbiterii trebuie să fie căsătoriți. El ar fi putut impune o astfel de condiție într-un mod clar.

De exemplu, Tit 1:7 spune: „Căci episcopul, ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană” (vezi și 1 Timotei 3:2). Iar grecescul dei – „trebuie”, „trebuie să fie”, „este necesar” – face din aceasta o necesitate explicită, o condiție. Nu lasă loc de îndoială. Pavel ar fi putut spune: „prezbiterii trebuie să fie căsătoriți”, dar el nu a spus asta. Ceea ce a spus el a fost că, în primul rând, prezbiterii „trebuie să își administreze bine casa”. Și în al doilea rând, că în cazul în care sunt căsătoriți cu o singură soție, acești oameni pot fi luați în considerare pentru slujba de prezbiter. Niciuna dintre aceste afirmații nu reprezintă un mandat explicit pentru căsătorie sau o condiție.

Așadar, se pare că mariajul a fost presupus în acestea texte, dar că nu a fost poruncit în mod explicit. Și cred că aceste texte pornesc de la prezumția că bărbații cărora se adresează sunt căsătoriți pentru că singurătatea pe tot parcursul vieții era atât de rară încât abia trebuia abordată.

O altă observație este prezumția că prezbiterii nu numai că ar fi în mod normal căsătoriți, dar și că ar avea copii. Ambele pasaje pornesc de la prezumția că prezbiterii sunt căsătoriți și au copii. Așadar, dacă noi deducem că a fi căsătorit este o condiție pentru a fi prezbiter, din aceleași motive, mi se pare că ar trebui să considerăm și copiii ca fiind o condiție.

Așadar, dacă am dreptate că în aceste texte există o prezumție puternică că un bărbat va fi căsătorit și va avea o familie dacă este păstor sau prezbiter, și totuși nu există nicio poruncă explicită ca el să fie căsătorit sau să aibă copii, atunci întrebarea mea este: Ce alte considerații din Noul Testament ne-ar putea ajuta să decidem dacă este înțelept să avem un pastor care nu este căsătorit – sau să așteptăm ca el să fie căsătorit sau să impunem o condiție ca el să fie căsătorit?

Exemple de singurătate

Primul  aspect pe care l-am putea analiza este că nici Isus, nici Pavel nu au fost căsătoriți și, totuși, au îndeplinit roluri de conducere, predare și îngrijire a bisericilor foarte asemănătoare cu cele ale unui păstor. Nu se spune niciodată nimic despre faptul că Isus ar fi fost căsătorit sau necăsătorit. Subiectul propriei sale căsătorii nu este tratat deloc. Nu se face vorbire despre nicio soție în Evanghelii și deși unii oameni au dezvoltat această poveste cum că Domnul Isus ar fi fost căsătorit, ea nu este altceva decât o poveste imaginară.  

Pavel, pe de altă parte, ne spune de mai multe ori că nu a fost căsătorit. De exemplu, în 1 Corinteni 9:5: „Oare noi” – adică Barnaba și el – „nu avem dreptul să luăm cu noi o soție credincioasă, ca și ceilalți apostoli și frați ai Domnului și Chifa?” Cu alte cuvinte, ei au cu siguranță acest drept și, totuși, există motive practice pentru care căsătoria pentru Pavel nu ar fi fost înțeleaptă. Chemarea vieții sale a fost o mișcare constantă – și o mare parte din viață și-a petrecut-o în închisoare, îndurând suferințe aproape constante. Probabil că mariajul ar fi fost constant periculos pentru soția lui dacă s-ar fi căsătorit.

Oricare ar fi fost motivul, apostolul Pavel nu a fost căsătorit și o spune în mod clar în 1 Corinteni 7:7-8: „Aș vrea ca toți să fie ca mine însumi. Dar fiecare are darul său de la Dumnezeu, unul de un fel și unul de altul. Celor necăsătoriți și văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână singuri, așa cum sunt și eu”. Mi se pare că singurătatea lui Isus și singurătatea lui Pavel implică faptul că un bărbat necăsătorit poate avea o slujire excepțional de fructuoasă și poate fi un păstor eficient.

Mai apoi, Pavel prezintă unele beneficii ale singurătății în 1 Corinteni 7:32-35:

„Dar eu aș vrea ca voi să fiți fără griji. Cine nu este însurat se îngrijește de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului. Dar cine este însurat se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă nevestei. Tot așa, între femeia măritată și fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijește de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă și cu trupul, și cu duhul, iar cea măritată se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei. Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un laț, ci pentru ceea ce este frumos și ca să puteți sluji Domnului fără piedici.”

Păstori necăsătoriți și căsătoriți

Citind aceste versete suntem tentați să ne gândim: „Ei bine, Pavel, de ce nu faci din celibat o cerință pentru slujba de pastor?” Adică, biserica a luat-o razna la un moment dat și a făcut asta.

Iar Pavel ar spune, cred eu, ca răspuns la această întrebare, în primul rând, că există o dorință sexuală, care â este destinată în mod normal să fie satisfăcută în căsătorie. Și acest lucru este valabil și păstori. 1 Corinteni 7:1-5 conține niște versete uimitoare. În al doilea rând, deși există avantaje pentru celibatari în lucrarea pastorală, există avantaje mari și pentru păstorii căsătoriți, nu numai în ceea ce privește sexul, ci și în ceea ce privesc cunoștințele și experiența despre căsătorie și ce înseamnă a fi părinte și stresul și bucuriile vieții de familie. Toate acestea sunt un mare beneficiu pentru pastori. Iar a avea o soție alături de tine – oh, Doamne – este o mare binecuvântare, vă mărturisesc eu. Atunci când Pavel enumeră beneficiile singurătății, el nu o face ca și cum nu ar exista beneficii ale căsătoriei, în special în lucrarea pastorală.

Concluzia mea este că motivul pentru care Pavel a pornit de la prezumția că bărbații care își asumă un rol pastoral sunt căsătoriți ( în 1 Timotei și Tit) este pentru că era normal din punct de vedere cultural ca bărbații să se căsătorească și a știi cum să administrezi o casă și cum să empatizezi cu membrii căsătoriți din biserică reprezintă un mare avantaj.

Dar, de asemenea, am ajuns la concluzia că mariajul nu este o cerință absolută pentru funcția de prezbiter sau de păstor și că, în conformitate cu 1 Corinteni 7, există avantaje și în a fi singur în acest rol. Așadar, dacă aș face parte dintr-un comitet de căutare a viitorului păstor al bisericii noastre, aș fi în căutarea unui bărbat căsătorit care are o familie. Dar nu aș exclude un bărbat singur talentat a cărui viață și slujire au dat roade reale.

Sursa originală: Can Single Men Pastor? – https://www.desiringgod.org/interviews/can-single-men-pastor

Tradus cu permisiune – Translated with permission