De ce ascultarea parțială înseamnă neascultare?

Ascultarea este grea

Găsești bucurie în ascultarea de Domnul tău? Îi prețuiești poruncile? Recunoști înțelepciunea protectoare a limitelor pe care le-a stabilit pentru tine? Crezi cu adevărat că cea mai bună cale este întotdeauna calea lui Dumnezeu? Alegi tu ce porunci asculți? Există momente în care comportamentul tău este influențat mai mult de pasiunile și dorințele tale decât de poruncile lui Dumnezeu? Indiferent de cât de corectă ar putea fi teologia ta, iubești calea ta mai mult decât pe cea a lui Dumnezeu? În ce fel ești tentat să dezbați înțelepciunea legii lui Dumnezeu? Folosești harul iertării ca o scuză pentru a păși în afara limitelor morale instituite de Dumnezeu? Te mulțumești cu o ascultare parțială? Răspunzi sau reziști mustrării Domnului?

La începutul cărții Judecători, suntem întâmpinați cu o problemă care îi va bântui pe copiii lui Israel, le va cauza dificultăți și va necesita disciplina iubitoare a Domnului generații întregi. Problema este ascultarea parțială. Copiii lui Dumnezeu pornesc pe calea morală pe care El le-a poruncit să meargă, dar ei nu reușesc să termine călătoria. Există o varietate de scuze pentru ascultarea parțială. Ascultarea este grea și necesită sacrificii personale. Necesită să credem cu adevărat că Dumnezeu este înțelept și că a face ceea ce ne cheamă El să facem este întotdeauna cel mai bine pentru noi. Ascultarea ne cere să mărturisim că nu noi suntem în centrul tuturor lucrurilor – Dumnezeu este, așa că viața noastră este despre voința și gloria Sa. Ascultarea necesită să ne împotrivim plăcerilor temporare ale păcatului. Ascultarea parțială nu este deloc ascultare; mai degrabă, este o neascultare deghizată. Fiți atenți la ceea ce se spune despre Israel în Judecători 2:1-3:

„Îngerul Domnului S-a suit de la Ghilgal la Bochim şi a zis: „Eu v-am scos din Egipt şi v-am adus în ţara pe care le-am promis-o strămoşilor voştri! Am spus: «Niciodată nu voi rupe legământul Meu cu voi. Iar voi să nu încheiaţi legământ cu locuitorii acestei ţări, ci să le dărâmaţi altarele!» Voi însă nu aţi ascultat de glasul Meu! De ce aţi făcut lucrul acesta? Acum vă spun din nou: «Nu-i voi izgoni dinaintea voastră, ci vă vor fi ca nişte spini în coaste, iar zeii lor vă vor fi o ispită!»”.

Dumnezeu îi dăduse Israelului o sarcină de îndeplinit; ei trebuiau să alunge complet națiunile păgâne din țara promisă. Dar ei nu au dus sarcina la bun sfârșit. Da, au purtat multe bătălii, dar au sfârșit prin a se mulțumi să trăiască în și printre aceste națiuni păgâne cu dumnezeii lor falși. Într-un mod real, restul dramei, lupta spirituală și disciplina Domnului care reprezintă atât de mult din conținutul Vechiului Testament își au rădăcinile chiar aici. Acest pasaj ne arată, de asemenea, necesitatea jertfei lui Isus. El a fost trimis să se supună complet în numele nostru, tocmai pentru că Dumnezeu știa că păcatul, într-un fel și la un moment dat, ne face să ne mulțumim cu o supunere parțială. El este neprihănirea noastră, pentru că neprihănirea noastră este adesea incompletă.

Acest articol este adaptat din „Everyday Gospel: A Daily Devotional Connecting Scripture to All of Life” de Paul David Tripp.

Sursa originală: Why Partial Obedience Is Disobedience? – https://www.crossway.org/articles/why-partial-obedience-is-disobedience/

Tradus cu permisiune – Translated with permission