Ce este păcatul de neiertat, hula împotriva Duhului Sfânt? (Matei 12)
Acest articol face parte din seria Pasaje dificile.
Să citim pasajul:
„De aceea vă spun: Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat , dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.” (Matei 12:31-32)
Hula împotriva Duhului Sfânt
Acest pasaj funcționează ca un avertisment cu privire la blasfemie. Isus începe: „Orice păcat și orice hulă vor fi iertate” (Mat. 12:31a), dar adaugă că „hula împotriva Duhului nu va fi iertată” (Mat. 12:31b).
Isus nu definește acest act amenințător, numit în mod tradițional păcatul de neiertat, care nu poate fi doar un păcat atroce (cum ar fi crima), deoarece „orice păcat” poate fi iertat.
Hula împotriva Duhului trebuie să aibă o caracteristică unică care îl determină pe Isus să îi avertizeze pe farisei că, atunci când îl hulesc pe El, aproape că ajung la hula împotriva Duhului (Mat. 12:32).
Diferența se axează pe lucrarea distinctă a Duhului Sfânt, care convinge de păcat și mărturisește despre Persoana și lucrarea lui Isus (Ioan 16:7-14). Respingerea lui Isus nu este actul „terminal”, dar respingerea mărturiei Duhului Sfânt despre El este. Păcatele săvârșite din ignoranță pot fi iertate. Cazul lui Pavel, un hulitor, persecutor, dar apoi apostol, dovedește acest lucru (1 Tim. 1:12-17; Fapte 8:1-3; 9:1-4). Acest lucru implică faptul că hula împotriva Duhului trebuie să fie un act deliberat. Evrei 6:4-6 și 1 Ioan 2:18-24 sugerează că este o respingere definitivă și rațională a lui Isus, în fața tuturor dovezilor pe care hulitorul le-a auzit și simțit. Ambele pasaje descriu oameni cu o cunoaștere extinsă a adevărului.
Aceștia au fost odată „luminați, … au gustat darul ceresc și s-au împărtășit din Duhul Sfânt și au gustat bunătatea cuvântului lui Dumnezeu și puterile veacului viitor, iar apoi au căzut” (Evr. 6:4-6). Ei au auzit faptele și au gustat din bunătatea adevărului, apoi l-au respins. În mod similar, 1 Ioan 2:18-24 se referă la oamenii care au abandonat o comunitate care are o cunoaștere profundă a lui Christos. Fariseii păcătuiesc grav când văd faptele lui Isus și îl judecă, dar ei nu hulesc încă Duhul Sfânt. Respingerea dovezilor despre Christos, atestate în mod clar de Duhul Sfânt, este cea care este de neiertat (cf. Ioan 14:17, 26). Este imposibil să te pocăiești după ce ai experimentat toate dovezile pentru Christos, ai simțit greutatea lor și apoi le-ai respins (Evr. 6:4-6).
O orientare mai „soft” a păcatului de neiertat susține că necredința este, în sine, păcatul de neiertat, deoarece, în timp ce cineva nu crede, nu caută iertarea. Dar acest lucru face ca păcatul de neiertat să fie iertat de îndată ce cineva se pocăiește. Acest punct de vedere corespunde cu orientarea lui Matei. Fariseii nu cred, dar nu au comis acest păcat. Ei sunt în pericol de a comite acest mare păcat, deoarece nu poți avea încredere în Isus în timp ce îl consideri un reprezentant al Satanei. Hula este toxică, dar nu de neiertat. Acești farisei nu au cunoștințe suficiente pentru asta. Învierea Lui Isus, de exemplu, era încă un fapt viitor, deci vinovăția lor este limitată.
Avertismentul cu privire la păcatul de neiertat poate inspira teamă, însă conține speranță. Ucenicii, păstrați prin puterea lui Dumnezeu (1 Pet. 1:1-5), nu îl pot comite, iar rar este necredinciosul care l-a comis. Fariseii nu l-au comis (încă), în ciuda rezistenței lor îngrozitoare față de Isus. Speranța pocăinței și a iertării rămâne. Într-adevăr, Faptele Apostolilor consemnează că anumiți preoți și farisei se pocăiesc (Fapte 6:7; 15:5).
Din punct de vedere pastoral, trebuie să învățăm cu toții din învățătura despre păcatul de neiertat. Este o veste bună că orice păcat, cu excepția unuia singur, poate fi și a fost iertat.
Acest lucru implică faptul că oricine își face griji cu privire la comiterea acestui păcat este probabil departe de el. Într-adevăr, îngrijorarea cu privire la păcatul de neiertat poate fi un semn al lucrării Duhului Sfânt. Cei care sunt vinovați de acest păcat sunt probabil atât de pierduți, încât această învățătură nu îi va alarma. Prin urmare, fiecare ascultător, fiecare păcătos, să găsească îndurare prin Christos.
Acest articol este semnat de Dan Doriani și este adaptat din ESV Expository Commentary: Matthew-Luke (Volume 8) editat de Iain M. Duguid, James M. Hamilton Jr. și Jay Sklar.
Sursa originală: What Is The Unpardonable Sin? – https://www.crossway.org/articles/what-is-the-unpardonable-sin-matthew-12/
Tradus cu permisiune – Translated with permission