Este mântuirea mea un eveniment sau un proces?
Transcriere audio
Acest episod va răspunde la o întrebare pe care o primim tot timpul. Practic, este aceasta: Este mântuirea noastră un eveniment sau este mântuirea noastră un proces? Suntem mântuiți într-o clipă sau suntem mântuiți într-o serie de evenimente în desfășurare? Trebuie să rezolvăm această problemă cu Bibliile deschise.
Întrebarea vine de la Andrew, un ascultător din Jonesboro, Arkansas. „Bună ziua, pastor John! Fratele meu îmi trimite frecvent întrebări pentru a le putea discuta. Cea mai recentă de la el vine din Coloseni 1:21-23, unde se pare că Pavel spune că mântuirea este un proces, nu un eveniment. Singurul motiv pentru care am o problemă cu acest lucru este pentru că el pare să creadă că acest lucru indică, de asemenea, că învățătura „odată mântuiți, întotdeauna mântuiți” este incorectă, deoarece de fapt nu suntem mântuiți o singură dată , ci suntem, mai exact, mântuiți continuu pe măsură ce continuăm în credință. Acest lucru pare contrar numeroaselor versete care spun că mântuirea este prin credință, nu prin fapte. Dar eu încă nu pot reconcilia complet versete precum acestea din Coloseni. Care sunt părerile dumneavoastră?”
Ei bine, să citim textul, pentru că trebuie să avem versetele chiar în fața noastră, astfel încât să putem vedea care este adevărata problemă pentru atât de mulți oameni. Textul sună cam așa:
Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină; negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer şi al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel. (Coloseni 1:21-23)
Eveniment și proces
Cred că trebuie să înrăutățim problema înainte de a o face mai bună. Andrew spune că „pare că mântuirea este un proces, nu un eveniment” și că acest lucru este ceea ce creează problema posibilei pierderi a mântuirii. Dar, de fapt, mântuirea este un eveniment și este un proces.
Mântuirea – acel cuvânt mântuire și realitatea din spatele lui – este cuvântul cu adevărat mare și atotcuprinzător din Scriptură. Acesta include alegerea, predestinarea, răscumpărarea, ispășirea, chemarea divină, regenerarea, reconcilierea, iertarea, înfierea, sfințirea și glorificarea. Adică, este un cuvânt mare și glorios. Toate aceste evenimente și procese – unele sunt evenimente, iar altele sunt procese – sunt avute în vedere în modul în care Dumnezeu ne mântuiește pentru totdeauna și toate sunt esențiale.
Astfel, Pavel spune în Efeseni 2:8, „Ați fost mântuiți”. Și spune în 1 Corinteni 1:18, „pentru noi, cei care suntem mântuiți” . Și spune în Romani 13:11, „Mântuirea este mai aproape de noi acum decât atunci când am crezut prima dată.” Așadar, am fost, suntem și vom fi mântuiți – eveniment și proces pentru totdeauna.
Poporul lui Dumnezeu va persevera
Dar nu asta face ca acest text să pară că mântuirea poate fi pierdută. Ceea ce face să pară că mântuirea poate fi pierdută este acel cuvânt mare și descurajant „dacă ” din versetul 23. „dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei”.
Aceasta este ceea ce îi face pe atât de mulți oameni să se gândească: „Wow, dacă condiția noastră prezentă de a fi împăcați și mântuiți și justificați și regenerați – dacă condiția noastră prezentă este condiționată, dependentă de perseverența sau continuarea noastră în credință, atunci trebuie să fie adevărat că ne putem pierde mântuirea. Sau de ce altceva ar exista o condiție?” Acum, această deducție, această concluzie din text este falsă. Nu este o deducție adevărată din acest text. Dar nu este falsă pentru că nu există nicio condiție – există într-adevăr o condiție pentru perseverență. Cineva trebuie să persevereze.
Textul spune că am fost împăcați dacă continuăm în credință. Aceasta este o condiție reală. Dacă nu continuăm în credință – adică dacă ne lepădăm de credință, ne lepădăm de Isus Christos, ne întoarcem împotriva Lui și a adevărului Său – vom pieri. Este ceea ce spune Ioan în 1 Ioan 2:19 despre cei care se leapădă. Iată lucrul absolut crucial pe care îl spune: „Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci, dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri.”
Două lucruri esențiale sunt clarificate în acest text. În primul rând, dacă nu perseverăm în credință, nu am fost niciodată cu adevărat din Dumnezeu și din poporul lui Dumnezeu – nu ne-am născut niciodată din Dumnezeu. „ Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri.” – din Dumnezeu, din nașterea din nou. Adică, ei nu sunt născuți din Dumnezeu.
În al doilea rând, dacă suntem născuți din Dumnezeu, spune el, vom persevera. Vom persevera. „Căci, dacă ar fi fost dintre ai noştri” – adică dintre cei care sunt născuți din Dumnezeu – „ ar fi rămas cu noi.” Așadar, nu există niciun gând de a pierde mântuirea, niciun gând de a fi născut din nou și apoi de a nu fi născut din nou, de a fi justificat și apoi de a fi nejustificat, de a avea viață veșnică și apoi de a se dovedi că nu este veșnică până la urmă. Așa că întrebarea devine: Cum poate exista o condiție în Coloseni 1:23 dacă nu poți pierde mântuirea? Cum poate spune Pavel că „v-a împăcat” dacă perseverați?
Păstrat prin toate condițiile
Iar răspunsul este că Dumnezeu folosește astfel de avertismente pentru a-și determina copiii să persevereze, iar El le asigură perseverența, o garantează, prin credincioșia Sa de a ne păstra în credință. Biblia ne învață în mod clar că toți cei care sunt cu adevărat născuți din nou vor fi de fapt mântuiți. Ei vor îndeplini condiția.
Luați în considerare doar trei pasaje. Romani 8:30. Cred că acesta este cel mai important. „Pe cei pe care i-a predestinat i-a și chemat, pe cei pe care i-a chemat i-a și justificat, iar pe cei pe care i-a justificat i-a și glorificat.” Acesta este un lanț neîntrerupt al mântuirii. Toți cei predestinați sunt chemați, toți cei chemați sunt îndreptățiți, toți cei îndreptățiți sunt glorificați – fără abandonuri. Securitatea veșnică a celor predestinați de Dumnezeu este un adevăr biblic.
Iată 1 Corinteni 1:8-9, pentru a vedea unde se sprijină cu adevărat acea securitate: „ El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos. Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.” Așadar, problema este: este Dumnezeu un păstrător al promisiunilor? Este El credincios?
Și iată Filipeni 1:6: „ Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Christos.” Așadar, ceea ce ne face să fim veșnic siguri în Christos nu este faptul că nu există condiții sau că mântuirea nu este un proces, nu este o luptă de dus și o cursă de alergat – este. Există condiții: „Dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă (…)” (Coloseni 1:23). Ceea ce ne face veșnic siguri este credincioșia suverană și stăruitoare a lui Dumnezeu.
Petru o spune astfel în 1 Petru 1:5: „Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu prin credinţă pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!”. Cu alte cuvinte, puterea lui Dumnezeu ne susține credința astfel încât să perseverăm și să moștenim ceea ce ne-a fost promis. Și iată cum spune Evrei 3:14: „ Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început”. Cu alte cuvinte, perseverența arată că unirea noastră inițială cu Christos a fost reală.
Și iată cea mai frumoasă promisiune despre faptul că Dumnezeu își păstrează poporul:
Iar Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum, şi în veci. Amin. (Iuda 24-25)
Dumnezeu ne va păzi până la sfârșit
Deci, da, da, da, mântuirea este un eveniment și un proces. Mântuirea este condiționată de perseverență. Cu toate acestea – și este un totuși absolut glorios – este complet sigură pentru copiii lui Dumnezeu predestinați, chemați, justificați, credincioși.
Prin urmare, toate avertismentele ca acesta, toate avertismentele Noului Testament, trebuie luate în serios pentru că Dumnezeu le folosește pentru a-și menține copiii vigilenți în lupta credinței. Suntem în siguranță prin cât de serios luăm toate promisiunile și toate avertismentele Scripturii.
Sursa originală: Is My Salvation An Event Or A Process? – https://www.desiringgod.org/interviews/is-my-salvation-an-event-or-a-process
Tradus cu permisiune – Translated with permission