Bisericile mici sunt mai puțin roditoare?
Când Isus vorbește despre rodnicie, nu se teme să se refere la cifre – cifre precum de o sută de ori, de șaizeci de ori și de treizeci de ori. Așadar, înseamnă acest lucru că a fi păstorul unei biserici mici care nu crește este mai puțin important decât a fi păstorul unei biserici mari, în creștere? Este o întrebare de la un ascultător pe nume Wilson, un pastor descurajat. „Dragă pastor John, un profesor de seminar mi-a spus că a da roade înseamnă a ajunge la un număr tot mai mare de suflete cu Evanghelia. Cred că el a desprins acest lucru din Matei 13:23. Practic, dacă slujești doar o mână de oameni (o congregație de patruzeci de suflete de exemplu), nu aduci la fel de multă roadă ca o biserică mai mare. Dumnezeu investește în noi și vede în schimb roade mai puțin semnificative. El vrea roade mari, măsurate în sute de ori. Cred că mulți pastori, în special din bisericile mici, se luptă cu greutatea acestei presiuni. Care este roada la care se referă Isus când spune „a da roade”? Este numărul de convertiți? Este sfințenia personală sau pocăința? Și cum ați definit succesul și roadele în propria dvs. muncă pastorală?”
Ei bine, eu cu siguranță vreau să fiu folosit de Dumnezeu în acest moment pentru a-l ajuta pe pastorul descurajat să-și țină mâna pe plug. Când Ioan Botezătorul vine să-L pregătească pe Isus, o parte importantă a mesajului său este „faceți roade vrednice de pocăința voastră” (Luca 3:8). Luca continuă să consemneze:
Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom care nu face roadă bună este tăiat şi aruncat în foc.” Noroadele îl întrebau şi ziceau: „Atunci ce trebuie să facem?” Drept răspuns, el le zicea: „Cine are două haine să împartă cu cine n-are niciuna; şi cine are de mâncare să facă la fel.” Au venit şi nişte vameşi să fie botezaţi şi i-au zis: „Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luaţi.” Nişte ostaşi îl întrebau şi ei şi ziceau: „Dar noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu stoarceţi nimic de la nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţumiţi cu lefurile voastre.” (Luca 3:9-14)
Cu alte cuvinte, ceea ce este complet clar este că a da roade așa cum spune Ioan Botezătorul este un nou tip de iubire. Este altruistă, este iubitoare, este bună, este sacrificială, este generoasă și izvorăște dintr-o inimă marcată de pocăință și încredere în Dumnezeu.
Fructul copt
Isus preia același limbaj în Matei 12 și spune: „Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău; căci pomul se cunoaşte după rodul lui. Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura.” (Matei 12:33-34).
Așadar, roada specifică la care se gândește Isus aici este limbajul care iese din gură și care este iubitor, bun, cinstit, plin de har, de ajutor sau de înălțare, mai degrabă decât blamarea și condamnarea, discreditarea oamenilor.
„Îi veți cunoaște după roadele lor” (vezi Matei 7:20) înseamnă că există o stare interioară a inimii care se exprimă în cuvinte și acțiuni exterioare. Roada pentru Isus în acest moment este, așadar, un nou tip de cuvinte și acțiuni care sunt în acord cu credința și pocăința.
Apoi ajungem la Ioan 15, care cred că este probabil cel mai important pasaj despre roadă. El folosește imaginea fructului și a viței de vie care este altoită în viță. Cred că vorbește despre o viață transformată de iubire sacrificială (dar probabil că se referă și la faptul că oamenii sunt influențați de aceasta și ajung să o facă ei înșiși).
Iată versetele cheie: „Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă , căci, despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:5). Așadar, roada este opusul nimicului. Cu alte cuvinte, roada este tot ceea ce facem și care poate fi făcut doar prin puterea lui Christos, ceea ce ar include întreaga noastră transformare morală prin puterea Duhului care vine prin Christos și efectul pe care îl are asupra altor oameni.
Iubiți-vă unii pe alții
Apoi continuă în Ioan 15:8 și spune: „Dacă aduceţi multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei.”. Acest lucru seamănă foarte mult cu Matei 5:16, care spune: „Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.”
Acest lucru m-ar înclina să cred că el are în vedere aici un tip de comportament real, semnificativ, transformat, vizibil, nou. Apoi Ioan continuă și spune: „Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea.” (Ioan 15:9). Apoi adaugă în Ioan 15:12-13, „Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu. Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.”. Paragraful se încheie cu Ioan 15:17: „Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii.”
Ceea ce putem spune despre roadele despre care Isus spune că vor fi produse de ucenicii săi este că se iubesc unii pe alții – iubesc oamenii – ceea ce cred că este confirmat în Ioan 15:2, unde se spune: „Orice mlădiță care nu aduce roadă, El o taie”.
Cu alte cuvinte, dragostea este absolut esențială pentru a confirma că rămânem cu adevărat în viță – cu adevărat născuți din nou. Este exact ceea ce spune Ioan în epistola sa: „Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte.” (1 Ioan 3:14).
Abordarea lui Pavel
Bineînțeles, atunci când ne întoarcem la apostolul Pavel, găsim aproape același tip de abordare, deoarece el folosește imaginea rodirii în mod repetat, iar aceasta este o inimă transformată de iubire, bucurie și pace.
De exemplu, Galateni 5:22 spune: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia (…)”. Coloseni 1:10 spune: „pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu,” Efeseni 5:9 ne reamintește: „Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr.” Tit 3:14: „Trebuie ca şi ai noştri să se deprindă să fie cei dintâi în fapte bune pentru nevoile grabnice şi să nu stea neroditori.”
Nu este în mâinile noastre
Acum, măsura în care acest tip de iubire plină de credință, rodire și fapte bune vor duce la convertirea păcătoșilor și la creșterea unei biserici mari este decisiv în mâinile lui Dumnezeu, nu ale noastre.
Ne rugăm pentru acest lucru. Desigur, ne dorim ca acest lucru să se întâmple și ne străduim pentru asta. Aceasta este intenția lui Dumnezeu. El spune: „Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” (Matei 5:16).
Nu există nicio inconsecvență artificială între faptul că noi aducem roadele iubirii și faptul că alții sunt mișcați de ele – schimbați de ele – dar ele nu sunt identice. Nu avem controlul final asupra răspunsului altor oameni.
Evaluarea decisivă a succesului slujirii noastre (aceasta este întrebarea lui Wilson) este dacă am fost credincioși, nu numărul convertiților noștri.
Dumnezeu îi va trage la răspundere pe pastori (de fapt, pe noi toți) punându-le întrebarea: „Ne-am luptat lupta cea bună a credinței? Am ucis faptele rele din inimile și trupurile noastre prin puterea Duhului? Am umblat în dragoste? Am predicat cuvântul cu credincioșie și curaj și fără compromisuri?”
„Am avut o viață de rugăciune sinceră pentru noi înșine și pentru poporul nostru? Am iubit și am căutat oamenii pierduți? Am fost credincioși cu rânduielile bisericii și cu aplicarea corectă a disciplinei bisericești? Am păstrat scopurile sfinte ale lui Dumnezeu în misiunile mondiale și în Marea Trimitere cu preocupare, rugăciune și susținere? Ne-au păsat de oamenii suferinzi din interiorul și din afara bisericii și am făcut ceea ce am putut în acte de compasiune și dreptate?”
Acestea sunt lucrurile pentru care ar trebui să ne dedicăm fiindcă că le putem face prin puterea Duhului. Pentru unii, Dumnezeu binecuvântează această credincioșie cu mulți convertiți, pentru alții mai puțini, dar bucuria Domnului va fi puterea noastră. Triumful asupra păcatului, iubirea celorlalți oameni și fidelitatea față de Cuvântul lui Dumnezeu înrădăcinat în Evanghelie – aceasta va fi pacea noastră.
Sursa originală: Are Small Churches Less Fruitful? – https://www.desiringgod.org/interviews/are-small-churches-less-fruitful
Tradus cu permisiune – Translated with permission