Ceva mai bun decât un plan pentru naștere
Ai născut cu cezariană? Îmi pare atât de rău. Poate poți încerca o naștere naturală data viitoare. Cunosc o moașă uimitoare și un centru care ajută femeile care urmează să nască. Eu am născut la ei, în apă, natural, anul trecut.
Am fost la o petrecere pentru copii când am auzit această conversație. Mai multe mame se adunau în jurul unei femei care legăna un nou-născut adormit, cu obraji roz și bucle negre.
Mama a dat din cap nesigură: „Cred că data viitoare voi încerca să nasc natural”. Rușinea, tristețea și nesiguranța erau ascunse în spatele ochilor ei obosiți.
Atunci când mamele tinere se adună, nașterea este un punct natural de legătură. Aceste conversații pot fi amuzante, fascinante și, ocazional, terifiante. Îmi plac cu adevărat aceste povești variate despre naștere, în special cele despre nașterea naturală. Îl laud pe Dumnezeu pentru poveștile de naștere naturală ale multora dintre prietenele mele. Sunt fascinată când le citesc sau le aud poveștile și mă bucur că reușesc să nască fără intervenția spitalului și fără costuri și stres inutil. Sunt recunoscătoare că Dumnezeu dă moașe și centre de naștere naturală pentru a ajuta femeile cu nașterea.
Dar sunt îngrijorată când aud unele femei propovăduind nașterea naturală, iar apoi observ femeile care suferă și care nu pot experimenta nașterea naturală. De câte ori am vorbit despre „planul meu de naștere” și despre cât de important este să avem „o naștere complet naturală”? La urma urmei, nașterea este naturală, nu-i așa? „Vreau să mă simt stăpână pe mine în timpul nașterii, iar planul meu mă ajută să reușesc acest lucru.”
O astfel de gândire, totuși, poate fi egoistă și ignorantă din punct de vedere istoric. Nașterea nu este despre împlinirea de sine. Nașterea naturală nu este un alt lucru pe care să îl bifați de pe lista de dorințe, alături de alergarea la maraton. Accentuarea excesivă a nașterii naturale poate tenta tinerele mame să o privească ca pe singura opțiune, în timp ce iau de bune viețile celor mai apropiate prietene ale lor.
Viața mea „nefirească”
Sunt în viață datorită a patru cezariene. M-am născut prin cezariană de urgență. Am fost în travaliu fără succes cu prima noastră fiică timp de mai bine de douăzeci de ore înainte de a ceda în fața unei cezariene de urgență atunci când ritmul cardiac i-a scăzut și febra mea a crescut. Am hotărât să „încerc din nou” o naștere mai naturală, iar a doua noastră fiică a venit pe lume tot prin cezariană, după aproape 24 de ore de travaliu fără rezultat. A treia noastră fiică s-a născut prin cezariană planificată după o sarcină cu risc ridicat.
Fără opțiunea unei nașteri prin cezariană, mama mea, mătușile, verii, frații, cele trei fiice și cu mine am fi murit. La fel și zeci de prieteni.
Cezariana și alte intervenții medicale sunt daruri de la Dumnezeu pentru a păstra viața. Potrivit Centrului pentru Controlul Bolilor, înainte de apariția intervențiilor medicale la începutul anilor 1900, „eșecul de a progresa” la naștere însemna adesea moarte dureroasă atât pentru copil, cât și pentru mamă. În țările fără acces medical, nașterea este încă una dintre principalele cauze de deces pentru femei. Sierra Leone, cea mai periculoasă țară pentru mamele însărcinate, are o rată a mortalității materne de 1 300 la fiecare 100 000 de nașteri. În Statele Unite, rata este de 14 la 100.000.
Planul lui Dumnezeu privind nașterea
Nașterea este una dintre multele ocazii de a învăța că „inima omului își plănuiește calea, dar Domnul îi îndreaptă pașii” (Proverbe 16:9). Dumnezeu este suveran peste viețile copiilor noștri, noi nu suntem. Cât de greu îmi este să învăț asta! Planurile cu privire la naștere sunt într-adevăr instrumente utile, dar nu trebuie să ne agățăm strâns de ele, la fel ca toate planurile referitoare la copiii noștri.
După ce am avut un avort spontan, Psalmul 139, în special versetele 13-16, m-au liniștit foarte mult. Dar apoi am observat sfârșitul versetului 16: „în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele”. Dumnezeu a planificat fiecare zi din viața copiilor noștri înainte ca ei să fie concepuți. Cu siguranță, El are un plan mai înțelept decât al nostru.
Nașterea primei mele fiice a fost traumatizantă. Ea a fost stresată de încercarea nereușită de a se naște. Eu am fost foarte stresată din cauza unui travaliu traumatizant și a unei cezariene de urgență. Nu am văzut-o și nu am ținut-o în brațe în primele ore după ce s-a născut. S-a atașat puternic de tatăl ei în timp ce eu mă chinuiam să mă vindec. Nimic din toate acestea nu a fost în planul meu. O mare parte din luptele ei timpurii din copilărie mi-au provocat frustrare. Le-aș putea atribui cu ușurință „lipsei noastre de legătură” sau „traumei la naștere”.
Dar Dumnezeu mă învață cu bunăvoință că El este suveran peste viața fiicei mele. El a ales să dirijeze circumstanțele nașterii ei, chiar și pe cele dificile. Ochii Lui au văzut-o când era „un plod fără chip” în timp ce creștea în mine și El are un plan mai bun pentru ea decât am eu, cu toate cărțile și opiniile mele.
Părinți neputincioși
Nu avem controlul suprem asupra vieții copiilor noștri. Nu ne putem forța copiii să fie alăptați, să doarmă, să rămână sănătoși sau să-L iubească și să aibă încredere în Dumnezeu. Sarcina și nașterea nu sunt exerciții de autoexprimare, ci sunt unele dintre primele ocazii de a ne încrede în Dumnezeu în rolul de părinte.
Atunci când uităm că Dumnezeu deține controlul și nu noi, comparația poate deveni un joc mortal printre mame. Iar sarcina și nașterea sunt zone expuse comparației. Cine a rămas însărcinată prima? Cine a avut băiat prima? Cine a avut fată? Gemeni? Cine s-a îngrășat mai mult sau mai puțin? Cine a ajuns la termen? Cine a născut mai devreme? Cine a fost în travaliu mai mult? Cine a născut cu epidurală? Cine a născut natural? Cine a avut cezariană? Planificată sau de urgență?
Acestea sunt subiecte de conversație fascinante, dar de îndată ce le transformăm într-un joc al comparațiilor, pierdem din vedere ceea ce este important aici: Amândouă tocmai am primit un mare dar de la Dumnezeu prin primirea unui copil nou-născut. Amândouă ar trebui să ne bucurăm una pentru alta.
Dumnezeu știe de ce ai nevoie
Tentația de a compara nu se oprește atunci când părăsim ușile spitalului. Ea continuă prin postările de pe rețelele de socializare și conversațiile din camera de îngrijire. Care bebeluș doarme cel mai mult? Cine alăptează bine? Cin nu alăptează deloc? Care bebe merge târâș primul? Care bebe vorbește primul? Care din ei reușește să ajungă în echipa de fotbal? Cine citește primul? Cine este școlit acasă? Cine merge la o școală privată? Această comparație ne poate dezvălui idolii inimii: controlul, iubirea de sine și nemulțumirea.
Dumnezeu ne iubește prea mult pentru a ne lăsa să continuăm să ne închinăm idolilor inimii noastre. El ne cunoaște inimile și știe exact ce ne va aduce mai aproape de El – slăbiciunea și dependența sau lauda recunoscătoare. El este un Tată bun și milostiv care ne iubește prea mult ca să ne lase să continuăm să urmăm cu îndârjire încrederea în sine sau controlul. El Îl trimite pe Duhul Sfânt pentru a ne convinge cu blândețe de păcat și pentru a ne îndrepta spre cea mai mare nevoie a noastră: nevoia noastră de El. Nașterea este doar un alt instrument pe care îl poate alege pentru a realiza acest lucru.
Așadar, cum ar trebui să reacționezi data viitoare când una dintre prietenele tale are o cezariană? Bucură-te împreună cu ea de darul vieții! Mângâi-o în nesiguranța ei și în durerea pe care o simte. Lăudați-L pe Dumnezeu împreună pentru că a păstrat viața prin cezariană. Și du-i cina la pachet.
Și în timp ce te gândești la „planul tău” cu privier la cum vei naște, amintește-ți că Dumnezeu te iubește atât pe tine, cât și pe copilu tău și știe de ce aveți amândoi cea mai mare nevoie. Prin harul Său, ai încredere că El a planificat fiecare zi a copilului tău și că lucrează pentru binele tău.
Planurile Lui pentru voi sunt mai bune decât propriile voastre planuri și El le va împlini.
Sursa originală: Better Than A Birth Plan – https://www.desiringgod.org/articles/better-than-a-birth-plan
Tradus cu permisiune – Translated with permission
