Familia ta nu are nevoie numai de bani

Când medicul meu m-a chemat în cabinetul său pentru a-mi spune că am cancer, primul meu gând sincer a fost: „Bine”.

Nu am spus-o cu voce tare, dar m-am simțit brusc ușurat pentru că am simțit că se conturează un plan pentru îngrijirea familiei mele.

Aveam un fond de economii pentru pensie consistent, aveam o asigurare de viață valabilă și dintr-o dată, mi-am dat seama că murind la vârsta de 55 de ani, ofer familiei mele o șansă la „siguranță maximă” din punct de vedere financiar. Într-o clipită, am pus cap la cap beneficiile legate de stilul de viață pe care îl ofeream astfel soției și celor trei fiice ale mele. Pentru prima dată, m-am simțit realizat din punct de vedere financiar.

Am povestit despre acest sentiment și altor bărbați și cei mai mulți mi-au împărtășit sentimentele. Dar femeile, fără nicio excepție, au fost îngrozite de raționamentul meu. Femeile aveau dreptate. Gândirea mea, deși comună bărbaților, era distorsionată, marcată de închinare la idoli și dependență de dumnezei falși. Medicul meu, care îmi este și prieten, a înțeles prin răspunsul meu „matur spiritual” că nu eram legat de această lume și mi-a spus: „Ei bine, mă gândesc la Beth și la copiii tăi”.

Exact. Cu siguranță eu nu m-am gândit la trauma și durerea care le-ar marca viețile pentru totdeauna dacă aș muri. Am abordat-o pe Beth și i-am spus despre asigurarea de viață și despre cum vedeam eu lucrurile. Nu a mers bine.

„Chiar crezi că o grămadă de bani te-ar putea înlocui?”

„Păi . . . cam . . . da. Știu că ar fi greu la început, dar tu și copiii ați trece peste asta – și apoi ați avea tot ce v-ați dori!”

„Nu am trece niciodată peste asta. Tu nu înțelegi ce însemni tu pentru noi – și impactul pe care viața l-ar avea asupra noastră fără tine.”

Această conversație a devenit un punct de plecare de la care Dumnezeu a început să-mi schimbe mintea și inima. Credeam cu adevărat că o sumă mare de bani ar fi un rezultat mai bun pentru familia mea decât să trăim cu ceea ce aveam prin providența lui Dumnezeu. Isus vorbește direct împotriva acestui tip de idolatrie în parabola nebunului bogat, când avertizează: „Fiți atenți și păziți-vă de orice fel de lăcomie, căci viața cuiva nu stă în belșugul avuțiilor lui!” (Luca 12:15).

Repetarea minciunilor

Am crezut câteva minciuni comune pe care bărbații sunt tentați să le creadă: că treaba mea este să asigur abundență pentru familia mea, iar dacă las în seama lui Isus să se îngrijească de noi, calitatea vieții familiei va avea de suferit. Sau, să fiu bogat este responsabilitatea mea, așa că trebuie ca familia mea să mă scuze pentru că sunt detașat de ceea ce înseamnă căsnicie și familie, pentru că eu am altă responsabilitate.

Dar în săptămâna în care am zăcut pe un pat de spital, în pragul morții, am fost bântuit la ora trei dimineața de mustrarea lui Dumnezeu care îmi tot trecea prin minte: „Dar Dumnezeu i-a zis: ”Nebunule! În noaptea aceasta ți se cere sufletul”” (Luca 12:20).

Oare făceam eu pe nebunul? Sincer, ce ar fi mai bine: (1) să trăim cu economiile pe care le aveam și prin grija Domnului, sau (2) să mor, dar familia mea să rămână cu un teanc uriaș de bani?

Domnul avea să răspundă la această întrebare transformându-mi sufletul prin cinci ani inimaginabili de suferință din cauza unui limfom și o a doua complicație aproape mortală a unui transplant de măduvă osoasă. Este o altă poveste, dar Dumnezeu a zdrobit idolii pe care nu i-aș fi putut birui altfel.

La început, când eram bolnav, nu părea că cineva chiar ar avea nevoie de mine. Aveam impresia că viața merge înainte, cu sau fără mine. Toată lumea era ocupată. Cu toate acestea, în timp ce eu calculam câți bani le voi lăsa după ce mor și plănuiam să las asigurarea de viață să-mi păstorească familia, copiii mei aveau nevoie de un tată implicat, care încă mai avea încredere în mâna Domnului. Era atât de simplu și de esențial. Soția mea avea nevoie ca eu să prețuiesc familia mai mult decât să mă tem de viitor. Avea nevoie să-mi vadă curajul și simțul umorului – să-mi înfrâneze cinismul – și să îmi aducă aminte să planul lui Dumnezeu de salvare era deja în curs de desfășurare. Familia mea avea nevoie de mine mai mult decât de bani, o lecție pe care aproape că am învățat-o prea târziu.

Repetarea adevărului

Acum repet aceste adevăruri pentru a combate minciunile pe care sunt tentat să le cred:

“Să nu zici în inima ta: «Puterea mea și forța mâinii mele au făcut pentru mine această avere!».” (Deuteronom 8:17-18).

În ochii lui Dumnezeu sunt valoros. El știe de ce am nevoie. El mi-a dat împărăția fără regrete (Luca 12:24, 28, 32).

Responsabilitatea mea față de familie nu se rezumă la suport financiar.

Mai puțini bani, nu înseamnă viață fără rod, idolii da.

Cei dragi au nevoie de mine – nu de banii pe care eu îi fac.

Astăzi, continui să exersez aceste adevăruri. Deși lucrez din nou, fondul nostru de pensii este semnificativ mai gol din cauza facturilor medicale mari, a întreținerii a trei studenți și din cauza celor cinci ani de șomaj în care am fost bolnav.

Acei ani de boală au adus mai multe pierderi decât ne-am fi putut imagina. Cu toate acestea, a fost cel mai frumos sezon din viața mea. Aș face-o din nou pentru viața schimbată pe care mi-a oferit-o Dumnezeu. Dar încă este greu. Suntem preocupați și acum de viitorul nostru. În Scriptură, vedem caracterul lui Dumnezeu și înclinația Sa neclintită spre răscumpărarea copiilor Săi.

Întotdeauna am vrut să știu ce a vrut să spună Isus când i-a spus apostolului Pavel că harul Său este suficient. Acum văd cu ochii mei. Harul curge puternic și generos – nu e o scurgere zgârcită. Cu ani în urmă, în spital, m-am agățat de abundență pentru salvare. Astăzi, mă agăț de El pentru salvare și L-aș urma oriunde, chiar și cu fonduri minime – atâta timp cât El conduce. Asta înseamnă să trăiești din belșug.

Sursa originală: Your Family Needs More Than Money – https://www.desiringgod.org/articles/your-family-needs-more-than-money

Tradus cu permisiune – Translated with permission