Versete biblice de memorat pentru atunci când vei fi internat în spital
După ce Domnul a salvat-o de dependență, ea a împărtășit Evanghelia cu toți cei pe care i-a întâlnit. Știa că Dumnezeu o văzuse pe străduțele murdare, tremurând în timp ce se ghemuia cu o seringă în mână. Dumnezeu o iubea în acele momente. A reflectat la viața ei chinuitoare de odinioară și, în mijlocul dezastrului, a perceput harul Lui.
Când și-a revenit din dependență, viața ei reînnoită s-a desfășurat ca o pânză pentru lucrarea Lui. Dragostea pentru Domnul radia din ea, o lampă care să îi lumineze pe toți cei care se intersectau cu ea (Matei 5:14-16).
Apoi, corpul ei a cedat. La început, ea a răspuns la fiecare eșec cu laude, asigurându-și prietenii de bunătatea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, pe măsură ce șederea ei în spital devenea aparent permanentă și pe măsură ce lucrurile simple ale vieții – mersul pe jos, curățenia, conversația fără să gâfâie – deveneau imposibil de realizat, tendoanele credinței ei au început să se sfâșie. Își deschidea Biblia, doar pentru ca ochii ei, încețoșați de boală, să rătăcească haotic pe pagină. Se ruga, dar cuvintele erau dificile și, pe măsură ce zilele treceau și durerea continua, se întreba dacă Dumnezeu aude.
Într-o zi, s-a așezat într-un colț al camerei de spital, cu o altă grămadă de seringi sub ea și a spus: „Nici măcar nu știu dacă Dumnezeu mai este cu mine.”
Când nu putem citi
În timp ce toate necazurile ne îngrijorează, învățăm de-a lungul vieții să ne sprijinim pe Domnul în timpul greutăților, adâncindu-ne în Cuvântul Său și rugându-ne neîncetat (1 Tesaloniceni 5:17). Învățăm să-L căutăm mai mult atunci ne lovește calamitatea.
Cu toate acestea, puține necazuri ne pun credința la încercare precum o boală gravă. În timpul deceniului meu în medicina clinică, am fost martoră în mod repetat la modul în care boala ne îndepărtează de disciplinele pe care ne bazăm pentru a lucra prin credința noastră. Citirea Scripturii este dificilă atunci când ne apucă durerea necruțătoare și epuizarea, și de-a dreptul imposibilă atunci când medicamentele ne întunecă gândirea. Rugăciunea se reduce la simple cuvinte în ceața bolii. Rupți de acasă, de oamenii și de activitățile pe care le prețuim, ne luptăm să găsim un sens în mijlocul alarmelor, întrebându-ne mereu: „De ce, Doamne?” Atunci când răspunsurile nu vin rapid, credința noastră scade, făcând loc disperării.
Cei dintre noi care se luptă în spital au nevoie mai mult ca oricând de asigurarea bunătății și iubirii statornice a lui Dumnezeu. Dar o internare în spital, sau orice încercare cu o boală debilitantă, nu permite o exegeză elaborată. Avem nevoie de versete de care să ne putem agăța atunci când valurile de durere ne cuprind și când speranța se micșorează. Avem nevoie de puterea Cuvântului lui Dumnezeu pentru a ne înălța sufletele, în doze pe care mințile noastre schilodite de boală le pot reține.
Zece pasaje pentru bolile grave
Iată zece pasaje care exemplifică dragostea lui Dumnezeu pentru noi prin Christos, pentru a te susține în furtuna bolii grave. Păstrează-le în inima ta.
Psalmul 18:2
Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea!
Romani 8:38-39
Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Christos, Domnul nostru.
Psalmul 23:4
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.
Ioan 11:25-26
„Eu sunt Învierea şi Viaţa . Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată.
Psalmul 46:1-3
Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar zgudui pământul şi s-ar clătina munţii în inima mărilor, chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării şi s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii.
2 Corinteni 4:16-18
De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.
Psalmul 73:26
Carnea şi inima pot să mi se prăpădească, fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.
1 Petru 1:3-5
Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Christos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou, prin învierea lui Isus Christos din morţi, la o nădejde vie şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi. Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu prin credinţă pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!
Psalmul 121:1-2
Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.
Apocalipsa 21:4-5
El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.”
Sursa originală: Verses To Memorize For The Hospital – https://www.desiringgod.org/articles/verses-to-memorize-for-the-hospital
Tradus cu permisiune – Translated with permission