De ce a creat-o Dumnezeu pe Eva dintr-o coastă a lui Adam?
De ce a avut nevoie Dumnezeu de o parte din Adam pentru a o crea pe Eva, dacă l-a putut crea pe Adam din țărână? Este o întrebare biblică adresată de o ascultătoare a podcastului. Nu îi știm numele, dar aceasta este întrebarea ei: „Bună ziua, pastor John! Mă întrebam de ce Dumnezeu a ales să ia o coastă a lui Adam pentru a o crea pe Eva, când ar fi putut să o creeze pe Eva în întregime din țărână, la fel cum l-a creat pe Adam. Sunt foarte intrigată de acest fapt din Geneza și mă întreb dacă aveți vreo idee care să explice de ce s-a procedat astfel și dacă acest lucru are o semnificație specială. Vă mulțumesc.”
Ei bine, este intrigant, și există lucruri în text pe care le-am putea omite și care ar face totul și mai intrigant dacă nu am citi cu atenție. Așadar, să citim pasajul la care se referă ea, iar apoi voi sublinia câteva concluzii probabil surprinzătoare.
Parada animalelor
„Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”” (Geneza 2:18). Deci, Dumnezeu finalizează procesul creației numai atunci când totul este complet și bun. Dumnezeu spune “Îi voi face un ajutor potrivit pentru el.” Cuvântul „potrivit” înseamnă adecvat, corespunzător.
Cred că este important să observăm că El caută un ajutor potrivit pentru Adam pentru a-și completa creația și începe prin a crea din pământ animalele câmpului și toate păsările cerului. „Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate animalele… și le-a adus la om, să vadă cum le va numi” (Geneza 2:19). Așadar, omul urmează să dea nume acestor animale pentru a le discerne natura și a vedea dacă este vreunul potrivit pentru el, și tot el este cel care dă nume femeii. „Să începem cu animalele și să vedem ce se întâmplă”, „și orice nume dă omul fiecărui animal viu, acela îi rămâne numele” (Geneza 2:19).
Omul numește animalele, în funcție de natura lor – potrivirea lor pentru a fi partenere ale lui. „Omul a dat nume tuturor animalelor domestice, păsărilor cerului și tuturor animalelor sălbatice. Dar pentru Adam nu s-a găsit un ajutor potrivit pentru el” (Geneza 2:20). Deci, primul pas pe care l-a făcut a fost să caute un ajutor potrivit printre animale, iar acest lucru nu a funcționat. Trebuie să ne întrebăm: de ce ar face Dumnezeu asta? De ce ar fi intrat Dumnezeu într-un proces de creare a animalelor când știa că nu va funcționa — că Adam nu va găsi un partener potrivit în rândul lor?
Cineva ca Adam
„Atunci Domnul Dumnezeu a adus un somn adânc peste om, și în timp ce acesta dormea, i-a luat una din coaste” – cuvântul poate însemna «parte», deci nu din picior și nici din cap, ci din parte – «și a închis locul cu carne» (Geneza 2:21). Deci, El a făcut cu adevărat o operație. A deschis pielea, a scos o coastă și a închis-o.
„Și din coasta pe care Domnul Dumnezeu o luase din om, a făcut” – literalmente a construit – «o femeie și a adus-o la om. Atunci omul a zis: «În sfârșit, aceasta este os din oasele mele și carne din carnea mea; ea se va numi…»» – la fel cum a numit animalele. ”Așa că am găsit acum o esență, o realitate, un caracter, o ființă ca mine.” „Ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din bărbat” (Geneza 2:22-23). Ea se va numi ishah, pentru că a fost luată din ish, în ebraică. «De aceea, bărbatul va lăsa pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și vor fi un singur trup. Și bărbatul și nevasta lui erau amândoi goi și nu le era rușine» (Geneza 2:24-25).
Niciun ajutor printre animale
Acum, întrebarea adresată viza semnificația faptului că femeia a fost creată din coasta bărbatului și nu din pământ, iar eu aș spune că acest lucru nu este întâmplător. Această întrebare este justificată. Pentru a înțelege semnificația acestor lucruri, trebuie să urmărim ceea ce se întâmplă.
Mai întâi, ni se spune că Adam era singur, iar acest lucru nu era bun, așa că textul urmează să ne spună cum Dumnezeu face în cele din urmă creația Sa bună – și anume, cum ajunge Adam să nu mai fie singur. Dar următorul lucru care se întâmplă este ciudat – și anume, crearea tuturor animalelor și aducerea lor la om. Așadar, rețineți trei lucruri:
Știm că animalele au fost create din pământ (Geneza 2:19).
Ele au fost aduse la om pentru a fi numite (Geneza 2:19).
Numirea lor are legătură cu căutarea ajutorului potrivit pentru om (Geneza 2:20).
Așadar, Adam, numind animalele, identifică de fapt natura lor, potrivirea sau adecvarea lor pentru el ca un fel de partener care ar face creația în cele din urmă bună și completă. Și ne-am putea întreba: de ce a adus Dumnezeu animalele în fața lui Adam în căutarea unui ajutor potrivit pentru el, din moment ce Dumnezeu știa că nu va găsi unul?
Răspunsul meu este că a făcut-o tocmai pentru că știa că nu va găsi unul. Cu alte cuvinte, a făcut-o pentru a-i arăta clar lui Adam: „Ceea ce am conceput pentru tine în mintea mea, nu vei găsi printre animale. Nici măcar să nu te gândești că ai putea găsi printre animale ceea ce am pregătit pentru tine. Ajutorul pe care îl am în minte pentru tine, Adam, nu este de acest fel”. „Dar pentru Adam nu s-a găsit un ajutor potrivit pentru el” (Geneza 2:20).
Complementaritate perfectă
Așadar, după ce a lămurit acest lucru, Dumnezeu îl adoarme pe Adam și îl operează. Îi deschide coastele, ia o coastă, închide coastele, iar apoi Dumnezeu a construit din coasta lui o femeie, iar numele ei este ishah, iar al lui Adam este ish – bărbat.
Apoi Biblia spune — cu exact aceleași cuvinte ca mai devreme, când a adus animalele la Adam pentru a fi numite — că „a adus-o la om” (Geneza 2:22). Și astfel așteptăm să vedem cum o va numi — adică, ce natură va găsi în ea care corespunde cu propria lui natură. Iată ce spune: „În sfârșit, aceasta este os din oasele mele și carne din carnea mea; ea se va numi ishah, pentru că a fost luată din ish” (Geneza 2:23).
Deci, spre deosebire de numirea animalelor, numele acestei creaturi arată că ea este din aceeași natură cu bărbatul. Animalele nu erau din aceeași natură. „Și probabil de aceea animalele le-a scos din pământ și pe ea a scos-o din mine”, a spus Adam. „De aceea, o numesc ishah, pentru că a fost luată din ish.” Adică ”Ea este ajutorul potrivit. Se potrivește, corespunde, nu este un animal. Ea este unică pentru mine, este om ca și mine. Ea este un singur trup cu mine. Prin urmare, acest concept de „ajutor” nu este impersonal ca în cazul animalelor, cum boii pot fi ajutoare pentru fermieri. Ea este diferită. Ea va fi în esență umană ca și mine. Ea este ca mine și totuși perfect diferită de mine, astfel încât să fie exact perechea potrivită pentru mine.”
Cred că acest lucru este adevărat nu numai din punct de vedere anatomic, pentru relațiile sexuale, ci mult mai profund, în sens personal și psihologic. Ei sunt completarea perfectă a celuilalt, creați astfel de Dumnezeu. Împreună sunt buni. Acum este bine – creația este bună – că bărbatul și femeia sunt acum amândoi creați după chipul lui Dumnezeu, de aceeași natură umană, „os din oasele mele”, „carne din carnea mea”.
Os din oasele mele, carne din carnea mea
Apoi, versetul următor duce această corespondență complementară și perfectă în căsătorie și spune că, prin urmare, deoarece au fost făcuți os din os și carne din carne, această unitate profundă a naturii se va regăsi în căsătorie. „De aceea, bărbatul va lăsa pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și vor fi un singur trup” (Geneza 2:24). Așadar, el a spus pur și simplu: „Ea este os din oasele mele, carne din carnea mea”. Și prin căsătorie, ei devin un singur trup. Uniunea căsătoriei aduce unitatea dintre bărbat și femeie la cel mai profund nivel fizic, psihologic și personal, iar aceasta devine o imagine a lui Christos și a Bisericii.
Acum, ar fi multe de spus despre implicațiile faptului că bărbatul a fost creat primul, că femeia a fost creată din bărbat și ca ajutor perfect pentru el, și că femeia a devenit, în Geneza 3:20, „mama tuturor celor vii”, iar Pavel dezvoltă aceste implicații în 1 Corinteni 11:8-12. Dar, pentru moment, aș spune că scopul lui Dumnezeu în a nu crea femeia din pământ, ca animalele, ci din coasta lui Adam, a fost să-i clarifice lui și nouă că ea este radical, glorios, profund umană, ca Adam, spre deosebire de toate animalele, care erau complet nepotrivite pentru om.
Sursa originală: Why Did God Make Eve From Part Of Adam?– https://www.desiringgod.org/interviews/why-did-god-make-eve-from-part-of-adam
Tradus cu permisiune – Translated with permission