De ce s-a născut copilul meu cu dizabilități?

Transcriere audio

Primim multe mesaje dificile — dificile de citit, pentru că exprimă lupte foarte grele din locurile întunecate ale vieții. Mesajul de astăzi este unul dintre acestea, de la Josh din Ohio:

„Pastor John, eu și soția mea ne-am rugat pentru un copil de peste doi ani și jumătate. Acum un an, soția mea a rămas pentru prima dată însărcinată, dar sarcina s-a încheiat cu un avort spontan. Am continuat să ne rugăm și a rămas din nou însărcinată în urmă cu șaptesprezece săptămâni. Acum, doctorii spun că fiul nostru are probabil o anomalie cromozomială, cel mai probabil sindrom Down.

Nu suntem considerați caz cu risc ridicat. Soția mea are 28 de ani. Eu am 31. Există atât de multe scenarii înfricoșătoare înaintea noastră. Mă lupt să văd bunătatea lui Dumnezeu în asta. Ne-am rugat ani de zile ca Dumnezeu să ne dăruiască un copil sănătos, și ca noi să ajungem să-l iubim. Se simte de parcă El ne fură bucuria și pacea. Știu că El lucrează totul spre binele celor ce-L iubesc, și că acest bine înseamnă să devenim mai asemănători Fiului Său. Dar pare crud să-mi lovească fiul cu o boală doar ca să mă învețe o lecție. Vă rog, ajutați-ne să înțelegem.”

Contrariul rugăciunilor noastre

Unul dintre lucrurile care face durerea și mai dureroasă este faptul că adesea ea vine ca opusul a ceea ce am sperat, cerut și așteptat. Așa este și în cazul lui Josh și al soției lui. Nu este doar faptul dureros că viața lor este acum schimbată de perspectiva creșterii unui copil cu dizabilități, ci și faptul că această veste vine ca răspuns la rugăciunile lor pentru exact opusul.

Dar trebuie să fim foarte atenți. Ceea ce pare a fi contrariul a ceea ce am cerut poate să nu fie deloc contrariul. Să ne gândim la cele trei lucruri spuse de Josh. Le vom trata foarte serios și literal.

1. Spune că se luptă să vadă bunătatea lui Dumnezeu.
2. Spune că pare că Dumnezeu le fură bucuria și pacea.
3. Spune că pare crud ca Dumnezeu să le lovească fiul doar pentru a-i învăța o lecție.

Să spun câte un cuvânt despre fiecare dintre aceste trei lucruri.

Urcușul credinței

Mai întâi, Josh spune: „Ne luptăm să vedem bunătatea lui Dumnezeu în toate acestea.” Asta este exact formularea potrivită. Este o problemă de „a vedea”. Problema este cu noi, nu cu Dumnezeu. Lupta este cu vederea bunătății, nu cu bunătatea lui Dumnezeu în sine.

Există o măsură în care putem vedea căile lui Dumnezeu în lume: „Gustați și vedeți ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!” (Psalmul 34:8).

Pe de altă parte, Pavel spune: „Umblăm prin credință, nu prin vedere” (2 Corinteni 5:7). „Acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci vom vedea față în față. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște deplin” (1 Corinteni 13:12).

De multe ori trebuie să spunem cu psalmistul: „Cred că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii. Nădăjduiește în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ți inima, și nădăjduiește în Domnul!” (Psalmul 27:13–14).

Cu alte cuvinte, credem, dar trebuie să așteptăm să vedem. Există o vedere în credință, dar tânjim după revelația completă a felului în care totul va lucra spre bine.

Între timp, îl auzim pe Isus spunând: „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5:8). Dacă Îl putem vedea pe El, asta ne va ajuta să trecem prin multe sezoane în care nu putem vedea bunătatea în împrejurările noastre.

Nașterea unei bucurii noi

În al doilea rând, Josh spune că simte că Dumnezeu le fură bucuria și pacea.

Nu este greșit să te bucuri de darul unui copil sănătos, dar este greșit să nu te bucuri de darul unui copil cu dizabilitate. Ambele bucurii sunt miracole. Ele sunt produse de Duhul lui Dumnezeu atunci când bucuria este cu adevărat în Dumnezeu și mulțumirea este adusă cu adevărat Lui.

Dar iată provocarea: tranziția de la bucuria sperată într-un copil sănătos la bucuria dureroasă într-un copil cu dizabilitate este o tranziție uriașă.

Prima bucurie moare. Este o moarte reală și dureroasă. Bucuria aceea minunată dispare. Este dusă. Totul se petrece în timp ce o altă bucurie încearcă, ca o mică sămânță, să străpungă pietrele dezamăgirii și ale fricii și durerii.

Sunt zile, săptămâni, poate luni de tranziție de la moartea unei bucurii la înflorirea completă a alteia, iar acele zile nu sunt ușoare. Ele cer răbdare enormă în așteptarea Domnului.

Domnul trebuie să facă un miracol în a crea acea altă bucurie într-un dar pe care nu l-am cerut și pe care nu l-am dorit. Este un miracol. Va veni. Și este corect și frumos. Tranziția de la moartea unei bucurii la înflorirea alteia este un sezon dureros.

Josh, Dumnezeu nu îți fură bucuria. El o înlocuiește cu o altă bucurie, una pe care nu ai cerut-o și poate una pe care acum nu o poți îmbrățișa cu bucurie. Va veni.

Spun asta, în primul rând, pe baza mărturiei Scripturii, care spune că fiecare încercare este motiv de bucurie (Romani 5:3; Iacov 1:2). O spun și pe baza mărturiei celor 33 de ani de pastorație, în care am văzut părinți care nu și-ar da copilul cu dizabilități pentru nimic în lume.

Trei gânduri finale

În al treilea rând și ultim, Josh, când spui: „Pare crud ca Dumnezeu să ne lovească fiul pentru a ne învăța o lecție” — și anume conformarea la Christos, potrivit Romani 8:29, pe care l-ai citat — te rog ia în considerare următoarele trei lucruri.

1. Zece mii de scopuri

Legătura dintre dizabilitatea copilului tău și sfințirea ta este doar una dintre cele zece mii de legături pe care Dumnezeu le face între viața copilului tău și viața ta.

Tu și el intrați într-o viață de decenii, cu mii de conexiuni pe care acum nu le poți vedea. Viața nu este niciodată doar „un lucru cauzează alt lucru”. Sunt întotdeauna mii și mii de lucruri pe care Dumnezeu le face și pe care noi nu le vedem, ca în cazul nașterii unui copil cu sindrom Down.

Ferește-te să reduci realitatea dizabilității copilului tău la un simplu instrument al propriei tale transformări — deși chiar și acel lucru nu este deloc simplu, ci profund și glorios.

2. O lume căzută

Ia întotdeauna în calcul, când te gândești la frângerea din lume, din familia ta, din trupul tău, ce învață Romani 8:18–25 — și anume, că suferințele și frângerea din această lume fac parte din vasta decădere a creației și nu pot fi explicate doar în termenii direcți ai experienței noastre.

Întreaga creație suspină, spune Pavel, ca în durerile nașterii. „Știm că până în ziua de azi, întreaga creație suspină și suferă durerile nașterii” (Romani 8:22).

Uneori trebuie doar să ne retragem, să ne punem mâinile peste gură și să credem că toate suferințele acestei lumi căzute conduc spre ceva glorios — ca o sarcină care pregătește o lume nouă. El o numește „libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu” (Romani 8:21).

3. Suferință asemănătoare cu Christos

Amintește-ți că Isus Christos a fost lovit tocmai ca noi să fim întregiți.

Nu vrei să te afli printre cei care numesc aceasta „abuz cosmic asupra unui copil”. Nu vrei să-L numești pe Dumnezeu crud pentru că L-a lovit pe Isus ca tu să fii salvat.

Biblia spune că aceasta a fost cel mai mare act de iubire care a existat vreodată, chiar dacă L-a costat pe Isus viața. A fost făcut pentru binele altora.

Există mistere în legătură cu motivul pentru care unii suferă și alții nu. Dar binecuvântările vin din suferința altora. Așa se răspândește Evanghelia — prin creștini dispuși să sufere pentru a o duce mai departe. Așa își face Dumnezeu toate lucrările de mântuire.

Unul suferă și slujește, altul trăiește. Josh, fii foarte lent în a vedea suferința copilului tău ca pe un act crud. S-ar putea ca ea să fie mai asemănătoare cu Christos decât orice ți-ai putea imagina.

Sursa originală: Why Is My Child Disabled? – https://www.desiringgod.org/interviews/why-is-my-child-disabled

Tradus cu permisiune – Translated with permission