Suveranitatea lui Dumnezeu nu încalcă libertatea noastră de a alege

Transcriere audio

Cum de nu ne transformă suveranitatea lui Dumnezeu asupra fiecărei vieți în niște roboți? Unde este locul voinței și alegerii umane? Și cum conduce Dumnezeu totul? Întrebări excelente de la un ascultător pe nume Max, din Lincoln, Nebraska.

„Pastor John, îți mulțumesc pentru toate episoadele de-a lungul anilor. Acest podcast îmi hrănește sufletul. Dar sunt și greu de cap, și multe puncte teologice importante le înțeleg greu. Poți explica din nou cum suveranitatea lui Dumnezeu asupra deciziilor și acțiunilor noastre se manifestă prin controlul Său asupra afecțiunilor noastre, astfel încât să nu fim niște roboți care răspund comandă cu comandă în fiecare situație, ci El totuși să controleze alegerile noastre, în timp ce noi alegem liber ceea ce dorim? Cred că sunt aproape să înțeleg ceea ce spui tu și Edwards și tradiția reformată, dar poți face toate acestea clare în zece minute (ca să nu te certe Tony că ai vorbit prea mult din nou!)?”

Ei bine, e puțin probabil să pot explica în zece minute ceea ce două mii de ani de istorie a Bisericii n-au reușit să clarifice complet nici pentru cele mai luminate minți. Dar puține lucruri sunt mai importante decât suveranitatea lui Dumnezeu în viața noastră personală și felul în care luăm decizii.

Felul în care gândim acest subiect are implicații serioase pentru modul în care ne închinăm, slujim și perseverăm ca creștini. Așa că voi încerca să conturez șapte puncte din ceea ce cred că este o viziune biblică asupra relației dintre voința umană și suveranitatea lui Dumnezeu. Fiecare punct ar merita o carte întreagă, dar aici sunt doar direcții, însoțite de versete biblice.

1. Robia devastatoare

Până când cineva nu este născut din nou prin puterea Duhului lui Dumnezeu, toți oamenii, de la Adam încoace, sunt orbi din punct de vedere spiritual (2 Corinteni 4:4). Sunt întunecați în gândirea lor, cu inimi împietrite (Efeseni 4:18).

Nu pot înțelege adevărul spiritual (1 Corinteni 2:14). Sunt răzvrătiți față de Dumnezeu (Romani 8:7), morți spiritual în greșeli (Efeseni 2:1), robi ai păcatului (Romani 6:6) și nu pot fi plăcuți lui Dumnezeu (Romani 8:8). Acesta e primul punct: o robie cu adevărat devastatoare.

2. Iubirea pentru întuneric

Toți oamenii rămân responsabili chiar și în această stare — sunt răspunzători înaintea lui Dumnezeu. Sunt pasibili de judecată, pentru că acest întuneric în care se află, această robie, îi ține nu împotriva voinței lor, ci tocmai prin voința și dorințele lor. Cu alte cuvinte, iubesc păcatul.

Christos a spus în Ioan 3:19: „Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.”

Problema nu este că nu avem lumină, ci că iubim întunericul. Nu este o robie împotriva voinței, ci una datorată voinței.

3. Suveranitate neîngrădită

Această răutate profundă din inimile oamenilor nu limitează suveranitatea completă a lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor — inclusiv asupra voinței umane căzute.

„Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului: o îndreaptă încotro vrea.” (Proverbe 21:1)

„Domnul i-a umplut de bucurie şi a îndreptat inima împăratului Asiriei spre ei, ca să-i sprijine la lucrarea Casei lui Dumnezeu.” (Ezra 6:22)

În Geneza 20:6, Dumnezeu i-a spus lui Abimelec, regele păgân care nu comisese adulter cu Sara:

„Şi Eu ţi-am zis că ai lucrat cu inimă curată, de aceea te-am oprit și nu ţi-am îngăduit să păcătuieşti împotriva Mea.”

Cu alte cuvinte, Dumnezeu a domnit asupra voinței unui rege păgân.

„Omul face planuri în inima lui, dar răspunsul vine de la Domnul.” (Proverbe 16:1)

În Faptele Apostolilor 4:27–28 se spune:

„În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont, cu neamurile şi cu noroadele lui Israel, ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău.”

Dumnezeu este profund și pe deplin suveran asupra voinței omului căzut.

4. O voință nouă

Prin lucrarea suverană, regeneratoare, dătătoare de viață, care alungă orbirea și înmoaie inimile, Duhul Sfânt înlocuiește întunericul cu lumina realității. El rupe robia amăgitoare a păcatului și eliberează oamenii.

Asta înseamnă mântuire. Asta înseamnă convertire sau naștere din nou.

„Căci Dumnezeu, care a zis: «Să lumineze lumina din întuneric», ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Christos.” (2 Corinteni 4:6)

„Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire. Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine, pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea. Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnică.” (Romani 6:20–22)

Această robie față de Dumnezeu — în cel renăscut — este de același tip cu cea față de păcat: nu este o robie împotriva voinței. Eram robi ai păcatului pentru că păcatul părea bun și de dorit. Acum suntem robi ai lui Dumnezeu pentru că El ne pare bun și de dorit. Voința noastră este pe deplin angajată cu Dumnezeu. Asta s-a întâmplat la nașterea din nou.

5. Adevărata libertate

Această nouă robie față de Dumnezeu este adevărata libertate, din trei motive:

1. Este complet voluntară. Nu suntem forțați împotriva voinței, ci prin dorințe noi și puternice.
2. Aceste dorințe sunt în acord cu ceea ce este adevărat, frumos și veșnic — neprihănirea lui Dumnezeu. (Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi – Ioan 8:32)
3. Noua libertate nu duce la moarte veșnică, ci la bucurie eternă. Nu ești cu adevărat liber dacă faci ce vrei și suferi pentru asta veșnic. Ești liber dacă faci ce vrei și nu regreți nici după un milion de ani.

6. După plan

Această nouă libertate nu limitează suveranitatea deplină a lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor, inclusiv asupra voinței omului răscumpărat.

„Să vă facă desăvârşiţi în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui şi să lucreze în voi ce-I este plăcut, prin Isus Christos. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.” (Evrei 13:21)

Nu înseamnă că nu putem întrista Duhul Sfânt (Efeseni 4:30), dar înseamnă că Dumnezeu îngăduie să fie întristat ca parte a unui plan mai mare care se va împlini întotdeauna.

„În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale.” (Efeseni 1:11)

7. Taina rămâne

Felul în care Dumnezeu conduce voința răscumpăratului nu anulează responsabilitatea noastră și nici nu desființează libertatea autentică. Cum este posibil? Aceasta este, probabil, esența întrebării. Cum poate fi una ca asta?

Probabil că nu vom înțelege complet până nu Îl vom vedea pe Christos față în față.

Dar avem o rază de lumină în 2 Corinteni 3:17–18:

„Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.”

El începe cu „Domnul este Duhul, și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia” și încheie cu „aceasta vine de la Domnul, care este Duhul.” Cu alte cuvinte, transformarea în voia lui Dumnezeu, în iubirea voii Lui și reflectarea slavei Lui — toate acestea înseamnă libertate adevărată.

Aceasta nu este o libertate prin constrângere, ci prin contemplarea slavei Domnului. Suntem mișcați prin savurarea lui Christos. Această savurare este trezită prin vederea lui Christos. Asta pare a fi esența libertății în înțelegerea lui Pavel.

Când Îl vezi pe Christos așa cum este, se trezește în tine o savurare autentică și eliberatoare care te face să spui: „Unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.”

Desigur, sunt multe alte întrebări. Pentru unele dintre ele, poate nu vom avea răspunsuri până nu Îl vom vedea pe Isus față în față. Dar cred că aceste șapte puncte sunt biblice și esențiale pentru a ne bucura de libertatea noastră în Christos și pentru a trăi o viață de închinare sub suveranitatea glorioasă a lui Dumnezeu.

Sursa originală: How Does God’s Sovereignty Not Violate Our Decision-Making? – https://www.desiringgod.org/interviews/how-does-gods-sovereignty-not-violate-our-decision-making

Tradus cu permisiune – Translated with permission